Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 489/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 489/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 489/2012
Ședința publică din data de 22 august 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: G. R.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent M. A. împotriva sentinței penale nr. 1763/20.06.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal facut în ședință publică a lipsit condamnatul recurent, reprezentat de avocat desemnat din oficiu M. B., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar, prin registratura instanței a fost depusă o adresă din partea locului de deținere, prin care se învederează că recurentul a fost liberat condiționat la data de 14.08.2012, prin sentința penală nr. 2221/10.08.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2012, aspect ce a fost constatat și prin nota telefonică depusă la dosar.
Nemaifiind alte cereri, s-a acordat cuvântul asupra prezentului recurs.
Apărătorul condamantului desemnat din oficiu solicită să se constate ca rămasă fără obiect prezenta cerere de recurs.
Procurorul pune aceleași concluzii de constatare ca rămasă fără obiect a prezentei cereri.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1763 din 20.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. A., de sub efectul pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 3024/ 2004, ca neîntemeiată, și, în baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 05.08.2012.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul la Judecătoriei Timișoara la data de 30.05.2012, sub nr. de dosar_ /2011, petentul condamnat M. A. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei pe care o execută, în motivarea cererii, petentul condamnat arătând că a executata fracția prevăzută de lege de 2/3 din pedeapsă, că a urmat cursuri de calificare, a muncit in cadrul penitenciarului si nu a fost sancționat disciplinar. Cererea nu a fost motivată în drept.
La dosarul cauzei a fost depus din partea Penitenciarului Timișoara procesul - verbal nr. J2/_ din 06.06.2012 și caracterizarea întocmită condamnatului prin care se concluzionează că pe parcursul executării pedepsei a prezentat o conduită adecvată și s-a adaptat corespunzător mediului carceral apreciindu-se, în unanimitate, că acesta, având în vedere că este recidivist și a mai beneficiat de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții, nu poate beneficia de liberare condiționată, fiind propus un nou termen de rediscutare după data 05.08.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, instanța a reținut următoarele:
- fracția de pedeapsă executată
M. A. a fost condamnat de Judecătoria Timișoara la pedeapsa de 3 ani și 4 luni (1218 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 812 zile. El a început executarea pedepsei la 05.06.2010, iar până în prezent a câștigat și executat 819 zile (733 zile efectiv executate și 86 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul- verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului M. A. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 86 de zile de închisoare considerate ca executate.
- Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină este îndeplinită. Astfel, condamnatul nu a fost sancționat disciplinar niciodată pe parcursul executării pedepsei, fiind chiar recompensat de patru ori.
- Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, instanța a constatat că M. A. a fost condamnat pentru o infracțiune contra patrimoniului săvârșită în formă calificată; că acesta este recidivist, perseverând în săvârșirea aceluiași tip de infracțiune, fiind condamnat anterior de încă 2 ori.
S-a mai reținut că deținutul M. A. a mai fost liberat condiționat și din executarea pedepselor anterioare, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., instanța a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. A. de sub efectul pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 3024, ca neîntemeiată, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen., fixând termen de reînnoire a cererii sau propunerii după data de 05.08.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 26.07.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Conform informațiilor furnizate de către Penitenciarul Timișoara, condamnatul-recurent a fost liberat condiționat la data de 14.08.2012 în baza sentinței penale nr.2221 emise de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2012.
În raport de aspectele expuse mai sus, instanța apreciază că obiectul cererii pendinte - obținerea stării de liberare din executarea pedepsei – nu mai subzistă, fiind realizat printr-o cerere similară celei adresate primei instanțe, formulată de petent.
Pe cale de consecință, tribunalul, în baza art. art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, va respinge recursul ca nefondat, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 C.p.p., condamnatul recurent să fie obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.
Se va dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge recursul declarat de condamnatul recurent M. A., fiul lui A. și Irmgard K., născut la data de 03.12.1976, împotriva sentinței penale nr. 1763/20.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.08.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Grefier,
G. R.
A.C.Ț./G.R.
2 ex./23.08.2012
Primă instanță – Judecătoria Timișoara – A. N.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 487/2012.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
