Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 352/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.352/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul condamnat B. B. T. împotriva sentinței penale nr.1740/23.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu Ș. O., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, arătând că, deși condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, acesta se află la prima analiză și, având în vedere că este recidivist și a avut un comportament neadecvat, având sancțiuni recente, active în prezent, și a mai beneficiat anterior de instituția liberării condiționate, nu poate beneficia de liberare condiționată.
Contestatorul personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației și pe cale de consecință liberarea sa condiționată, considerând că are prioritate pedeapsa ce o are de executat în străinătate, astfel că el trebuie lăsat să meargă să execute acea pedeapsă.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1740/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 587 N. C.pr.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 și urm. din C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul B. B. T., în prezent deținut în P. Timișoara, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 587 alin. 2 N.C.pr.pen.a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 18.12.2014.
În temeiul art. 275 alin. 2 N.C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, petentul-condamnat B. B. T., deținut în P. Timișoara, a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei.
În motivarea cererii, petentul a arătat că motivele le va arăta în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de 23.04.2014, a fost înaintat de către P. Timișoara, procesul verbal nr.J2/_/15.04.2014 al Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara și caracterizarea întocmită pe seama acestuia.
Din procesul-verbal anterior menționat rezultă că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 47/2013 a Judecătoriei Petroșani, iar executarea pedepsei condamnatului a început la data de 19.12.2012 și urmează să expire la data de 18.12.2014.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 486 zile, din care, în cazul în care muncește, 121 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 483 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 19.12.2012 până la 15.04.2014, un număr de 483 zile și i se consideră executate ca urmare a muncii prestate, 4 zile, rezultând un total de 487 zile.
Petentul condamnat este recidivist, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 4,3 ani pentru furt calificat prin SP 4347/1998 a Judecătoriei Timișoara – liberat condiționat la 26.02.2002, rămas rest 639 zile, a mai fost condamnat la 5,9 ani pentru furt calificat prin SP nr. 2632/2006 a Judecătoriei Timișoara – liberat condiționat la 04.09.2007, rămas rest 514 zile, condamnat la 4,6 ani pentru furt calificat prin SP 2338/2010 a Judecătoriei A. – liberat condiționat la 10.04.2012, rămas rest 362 zile.
Instanța a mai reținut că petentul se află la prima analiză a comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată. Având în vedere că este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată, s-a apreciat că nu poate beneficia de liberare condiționată, iar comisia a fixat un nou termen de realizare după data de 18.12.2014.
Din caracterizarea condamnatului rezultă că acesta a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate în regim deschis, pe parcursul executării pedepsei privative de libertate a prezentat o conduită inadecvată cu dificultăți în respectarea normelor penitenciare. Nu a fost recompensat și a fost sancționat disciplinar de 2 ori, din care o dată cu suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de o lună și o dată cu suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de o lună. Nu a participat la activități productive. Implicare scăzută în cadrul programelor și activităților de reintegrare socială.
Analizând cererea petentului condamnat, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Instanța a constatat că deși din înscrisurile mai sus indicate, rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, dovezile de disciplină și de îndreptare și antecedentele sale penale îi afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționata.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, petentul condamnat a mai suferit condamnări, aspect care denotă că persoana condamnată este caracterizată de perseverență infracțională. Se poate concluziona că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiunii, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia instanței suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Față de cele mai sus reținute, instanța a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată, stabilind termen de rediscutare după data de 18.12.2014.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul B. B. T., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 15.05.2014 sub același număr de dosar.
În motivarea contestației, petentul a arătat că pe numele său există emis de către autoritățile judiciare din Austria un mandat european de arestare, fiind dispusă de către CA Oradea amânarea predării până la liberare condiționată din pedeapsa executată în România, astfel că în privința sa, prin admiterea prezentei cereri, nu se pune problema de a fi liberat propriu-zis. T., arată că procedura liberării condiționate – prin respingere – nu poate fi folosită ca un mecanism juridic prin care pedepsele să fie executate prin cumul aritmetic, iar dispozițiile legale europeene impun a se da prioritate mandatului european de arestare. Mai arată că pentru sancțiunile aplicate de comisia de disciplină din penitenciar el a suportat deja diferite pedepse, astfel că nu poate fi pedepsit de două ori pentru același lucru.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată ca fiind fondată contestația declarată în cauză, însă numai în ceea ce privește termenul de rediscutare fixat de prima instanță, nu și în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor necesare pentru liberarea condiționată.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți – reliefat inclusiv de eventualele sancțiuni sau recompense primite de acesta.
Or, în cauză, instanța constată că înscrisurile de la dosar evidențiază faptul că în privința condamnatului sunt îndeplinite condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă și cele privind implicarea în activități educaționale, nefiind însă dovedit pe deplin faptul că acesta a înțeles să respecte regulile de disciplină, în condițiile în care a suferit două sancțiuni disciplinare într-un interval scurt de timp, respectiv în datele de 16.01.2014 și 31.01.2014, și nu a fost niciodată recompensat.
Or, existența respectivelor sancțiuni, analizate prin raportare și la trecutul infracțional al condamnatului, acesta suferind anterior alte trei condamnări la pedeapsa închisorii, cu privire la care a beneficiat de liberare condiționată, fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, antecedență care evidențiază cu claritate că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, săvârșind ulterior alte fapte penale, precum și la împrejurarea că petentul se află la prima analiză, determină convingerea instanței că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent nu a fost suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat, astfel că, în mod corect, prima instanță a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Împrejurarea că există un mandat european de arestare emis de autoritățile austriece pe numele condamnatului nu reprezintă, contrar opiniei petentului, un motiv pentru a justifica admiterea cererii de liberare condiționată, ci, dimpotrivă, constituie un argument în plus pentru aprecierea acesteia ca neîntemeiată în condițiile în care evidențiază existența unui fond infracțional accentuat al acestuia, care impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate pentru a putea fi corijat.
În ceea ce privește termenul de rediscutare, tribunalul constată că finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea obligației instanței, potrivit art. 587 alin.2 C.p.p., de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberării condiționate, este aceea a asigurării posibilității de a se examina din nou situația celui vizat după trecerea unei perioade de timp, suficientă pentru realizarea condițiilor pe care nu le îndeplinea.
Or, în cauză, prin raportare la durata pedepsei de executat, la durata deja executată, precum și la comportamentul inculpatului și la condițiile neîndeplinite la această analiză, tribunalul apreciază că apare totuși justificat a se stabili un nou termen de rediscutare înainte de executarea integrală a pedepsei aplicate, existând posibilitatea reeducării inculpatului și a corijării comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă chiar până executarea integrală a pedepsei.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că, în baza art.4251 alin.7 pct. 2 lit.a C.p.p., se impune admiterea contestației declarate de petentul – condamnat, desființarea sentinței contestate în ceea ce privește termenul de rediscutare și, rejudecând, în temeiul art. 587 alin.2 C.p.p., fixarea termenului de rediscutare a cererii de liberare condiționată după data de 15.08.2014.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat B. B. T. împotriva sentinței penale nr.1740/23.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și, în rejudecare:
În temeiul art. 587 alin.2 C.p.p., fixează termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului B. B. T. după data de 15.08.2014.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red./Tehnored - A.C.Ț./V.D.
5 ex./12.06.2014
Primă instanță: jud. Timișoara – jud. M. S.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 327/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
