Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Hotărâre din 24-04-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 116/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SETNINȚA PENALĂ Nr.116/C.C.
Ședința din camera de consiliu din data de 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. A. din cadrul D.I.I.C.O.T. S. Teritorial Timișoara.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul condamnat M. A. M. împotriva sentinței penale nr.417/PI/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr.91/A/28.01.2015 a Curții de Apel Timișoara.
Conform prevederilor art. 459 C.p.p., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
Procurorul solicită, în principal, declinarea competenței de soluționare a prezentei cereri de revizuire în favoarea Curții de Apel Timișoara, aceasta fiind instanța care a dispus condamnarea revizuientului, iar, în subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de lege.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 20.04.2015 sub număr unic de dosar_, persoana condamnată M. A. M. a solicitat revizuirea deciziei penale nr.91/A/28.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane in forma continuată.
În motivare, a arătat că instanța de fond - Tribunalul T. a dispus pe buna dreptate achitarea sa sub aspectul săvârșirii respectivei infracțiuni, însă ulterior instanța de apel a hotărât condamnarea sa la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani si 6 luni închisoare și obligarea sa la plata despăgubirilor enunțate, reținându-se ca am comis infracțiunea de trafic de persoane in forma continuată. A precizat că această decizie a Curții de Apel Timișoara este nelegală și netemeinică, și că, ulterior pronunțării acesteia, au fost descoperite fapte si împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanța la data soluționării cauzei si pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a subsemnatului. În acest sens, a arătat că prin decizia Curții de Apel Timișoara s-a reținut că ar fi fost un participant activ în activitatea de traficare a cetățenilor români datorită faptului că a stat în Spania doar 3-4 zile, după care s-a întors in România și că, de fapt, scopul deplasării sale în Spania a fost doar ca să coordoneze transportul oamenilor, neavând niciodată intenția de a munci, însă că el a susținut în permanență că este nevinovat, ca niciodată nu a avut vreo implicare în faptele ce fac obiectul acestui dosar, că scopul deplasării sale în Spania a fost identic cu al tuturor persoanelor vătămate – respectiv să muncească pentru a câștiga bani, și poate dovedi prin fapte noi, ce nu au fost cunoscute de instanța la pronunțarea deciziei, ca acesta a fost scopul său. A precizat că aceste fapte noi constau în faptul că în anul 2009, cu câteva luni înainte de a pleca în Spania în prezentul dosar, tot așa, din dorința de a munci și a-și câștiga un trai cinstit, aflând că inculpatul M. M. (consătean) trimite oameni la munca in străinătate, a luat legătura cu acesta, i-a remis acestuia 150 euro pentru transport si acte, iar inculpatul M. l-a trimis la lucru în Spania cu un autocar în care se mai aflau încă 24 persoane exact ca si el, care doreau să fie muncitori în agricultură, și care plătiseră și ele suma de 150 euro inculpatului M.. Când au ajuns în Spania, au constatat că nu era de muncă, așa că au fost trimiși la muncă in Italia, lângă localitatea Ferrara, intermediar în toată această situație fiind inculpatul Baiaram. Acolo, au fost cazați toți într-o casă mare cu etaj, lângă o ferma de cai, în condiții precare, însa el a stat acolo și a muncit 3 săptămâni, primind 50 euro/săptămână de la un om al inculpatului Bairam, pentru ca avea nevoie de bani. După 3 săptămâni, văzând că nici măcar nu a fost plătit pentru munca prestată, fiind amânat mereu cu plata, împreună cu alți romani care aveau bani de întoarcere, s-au întors in România, iar prin intermediul inculpatului M. a primit pentru cele 3 săptămâni de munca suma de 260 euro.
Ulterior, la aproximativ 2 luni, inculpatul M., știind ca vrea sa muncească, l-a întrebat dacă nu vrea să meargă în Spania, că pleacă o cursa cu alți romani și că vor fi alte condiții, și în acest context a ajuns el să facă acea deplasare.
A precizat că el a fost condamnat pe nedrept, fiind nevinovat, fără a exista vreo probă din care să reiasă în vreun fel cea mai mica contribuție a sa în transportarea persoanelor în Spania. Nu a dat el anunțul pe internet, ci M., nu a vorbit cu nici una dintre persoanele vătămate încercând sa le convingă sa vină la muncă în Spania, nu a luat nici un leu de la nimeni, nu a făcut nimic. Era un simplu om ce dorea sa muncească si sa câștige bani, ca toți ceilalți romani din autocar. A stat mai mult timp în preajma inculpatului M., inclusiv pe locul din autocar, deoarece îl cunoștea pe acesta, fiind consătean cu el. Pentru dovedirea celor susținute, solicită audierea martorului Rata R. N., care a muncit și el în Italia, în loc. Ferrara, împreună cu el și ceilalți 24 de romani, precum și audierea inculpaților M. si Baiaram.
În subsidiar, arată că decizia Curții de Apel Timișoara este nelegală și netemeinică întrucât, așa cum rezultă din hotărârile CEDO pe care le anexează, este inadmisibila condamnarea în apel, după achitare, fără a se administra probe noi care să răstoarne probatoriul de la fond. La condamnarea sa, așa cum reiese din decizia Curții de Apel Timișoara, un rol important 1-a avut declarația părții civile B. E., care în declarațiile date susține ca in momentul plecării în Spania, el nu a avut asupra sa decât un bagaj mic, respectiv o geanta cu mâncare și apa, cu schimburi pentru o zi sau 2 spre deosebire de restul persoanelor transportate care aveau bagaje consistente întrucât se așteptau să stea mai mult in Spania la muncă, iar acest aspect a determinat-o pe partea civila să-l perceapă ca pe un complice al inculpatului M.. Practic condamnarea sa s-a produs pe baza unei percepții total subiective a părții civile și i se pare inadmisibil sa se poată pronunța o condamnare de 2 ani si 6 luni cu executare pe baza acestui aspect totalmente nerelevant. Nu cunoaște dimensiunea bagajelor celorlalți romani plecați la munca, însă arată instanței că a avut un bagaj de dimensiune medie în care, ca bărbat, și-a luat cu el tot strictul necesar de care a considerat ca va avea nevoie in Spania la munca. Consideră ca declarația data de partea civilă B. E. a fost făcută doar pentru a-și urmări propriul interes, respectiv acela de a obține cat mai mulți bani ca despăgubire in urma acestui proces.
A depus în probațiune, ca practică CEDO, următoarele hotărâri: 1. Cazul M. c. România; Cauza V. imporți va României;Cauza C. impotriva României; Cauza Gaitanaru impotriva României; Cauza D. impotriva României; Cauza M. impotriva României; Cauza P. si T. impotriva României; Decizia nr. 213/2013 - ICCJ secția penala; Cauza I. T. impotriva României; 10.Cauza H. impotriva României;
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.453 lit. a NCPC si art.465 NCPC
A anexat decizia penală nr.91/A/28.01.2015 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara.
Din oficiu, instanța a atașat dosarul nr._ și dosarele componente acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința penală nr.417/05.06.2014 a Tribunalului T. pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 16 alin.1 lit.c C.p.p., s-a dispus, printre altele, achitarea inculpatului M. A. M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Timișoara și partea civilă B. E..
Prin decizia penală nr. 91/A/28.10.2015, în baza art. 419 Cod procedură penală s-a extins efectele apelului declarat de partea civilă față de părțile civile B. I. L. și B. E., s-a desființat parțial sentința apelată, în privința soluției de achitare dispusă față de inculpatul M. A. M. și a modului de soluționare a acțiunilor civile promovate de părțile civile B. I. L., B. E. și B. E..
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, art. 74 alin. 2 C.p. din 1969, art. 76 alin. 1 lit. b C.p. din 1969 și art. 5 C.p. s-a dispus condamnarea inculpatului M. A. M. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare (cu executare în regim privativ de libertate), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În baza art. 65 al. 2 C. pen. din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.pen. din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 2 C. penal din 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b C.penal din 1969 de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 7 al. 1 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea stabilirii profilului genetic și a stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
A admis, în parte, acțiunile civile promovate de părțile civile B. I. L., B. E. și B. E..
A obligat pe inculpații M. M., Baiaram M. și M. A. M., în solidar, să plătească următoarele sume de bani:
1). Părții civile B. I. L. – suma de 8000 lei daune morale și suma de 200 euro daune materiale;
2). Părții civile B. E. – suma de 8000 lei daune morale, suma de 2000 lei și 450 euro daune materiale;
3). Părții civile B. E. - suma de 8000 lei daune morale și suma de 200 euro daune materiale;
A respins în rest pretențiile civile, ca neîntemeiate.
A menținut în rest sentința apelată.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe penale de către inculpații M. M. și Baiaram M..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor declarate de procuror și partea civilă, au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cod procedură penală a obligat inculpații - apelanți M. M. și Baiaram M. să plătească fiecare statului suma de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor declarate de aceștia.
În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 453 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă a obligat pe inculpații - apelanți M. M. și Baiaram M., în solidar, să plătească părții civile - apelante B. E. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel.
A dispus plata sumei de 500 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariul cuvenit d-nei avocat M. M., desemnată din oficiu în apel.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Potrivit art. 452 Cod proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii pentru motivele limitativ prevăzute de art. 453 Cod proc. penală, respectiv dacă:
˝a) s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.˝
Referitor la instanța competentă material și teritorial să soluționeze această cale de atac de retractare, art.458 C.p.p. prevede că ˝competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art.44.˝
Or, constatând că respectivul text legal reglementează competența exclusivă pentru a soluționa cererea de revizuire a instanței care a judecat cauza în primă instanță, fără a face vreo diferențiere în funcție de soluția pronunțată (achitare sau condamnare), iar în speță cauza a fost judecată în primă instanță de tribunalul T., instanța constată că excepția necompetenței materiale invocată de procuror apare ca nefondată, astfel că o va respinge.
În ceea ce privește primul motiv de revizuire – motiv pe care revizuientul și-a întemeiat prezenta cerere, pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă pe acest motiv potrivit dispozițiilor art.453 alin.1 lit.a și al.4 Cod procedură penală, este necesar ca revizuientul să indice fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, sau cel puțin, probe noi, care nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei (chiar dacă aceasta cunoștea faptele probatorii) și care sunt de natură să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
În speță, instanța constată însă că aspectele pe care revizuientul și-a întemeiat prezenta cerere – împrejurarea că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, că el nu a participat în niciun fel la activitățile de trafic de persoane ( nu a dat el anunțul pe internet, nu a vorbit cu niciuna dintre persoanele vătămate pentru a le convinge să meargă la muncă în Spania, nu a încasat bani de la acestea, nu s-a ocupat de trasportul lor în Spania), ci a făcut acea deplasare în Spania având aceeași calitate ca celelalte părți vătămate – respectiv persoană care intenționa să muncească acolo, acesta fiind scopul deplasării efectuate – nu se încadrează în prevederile art. 394 al.1 lit.a C.p.p., nefiind vorba de fapte sau împrejurări noi care nu au fost avute în vedere de către instanța de fond, și nu sunt de natură a determina revizuirea sentinței; toate aceste aspecte de fapt la care revizuientul face referire în cererea formulată au fost cunoscute atât de către instanța de fond, cât și de instanța de apel, fiind invocate pe parcursul întregului proces, și au fost analizate cu putere de lucru judecat de către respectivele instanțe, prin raportare la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, astfel încât nu pot forma obiectul unei revizuiri în condițiile art. 394 al.1 lit.a C.p.p. Totodată, în ceea ce privește susținerile revizuientului în sensul că, cu câteva luni înainte, a mai făcut o deplasare în Spania la muncă, tot prin intermediul inculpatului M., iar de acolo a ajuns să muncească în Italia 3 săptămâni prin intermediul inculpatului Bairam, instanța constată, pe de o parte, că aceasta nu reprezintă o împrejurare de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, fiind vorba de împrejurări anterioare și extrinseci faptei pentru care a fost condamnat, care nu pot dovedi, prin ele însele, scopul și natura deplasării efectuate ulterior, iar, pe de altă parte, că nu pot determina admiterea unei cereri de revizuire în condițiile în care nu au natura unor fapte și împrejurări noi, necunoscute la judecarea cauzei – fiind vorba de fapte și împrejurări cunoscute de revizuient la momentul judecății cauzei și care puteau și trebuiau invocate de revizuient cu ocazia judecării cauzei în primă instanță și în apel; practic, prin prezenta cerere revizuientul dorește să determine o nouă judecată asupra fondului cauzei prin modificarea propriilor declarații (invocând împrejurări de fapt la care nu a făcut nicio referire cu ocazia audierii sale de către prima instanță și care sunt contrare celor susținute în acel moment), lucru incompatibil cu calea de atac a revizuirii, această cale extraordinară de atac fiind menită să ofere posibilitatea unei rejudecări a cauzei doar în situații excepționale, când se ivesc elemente noi care nu au fost cunoscute în momentul judecății inițiale, elemente care nu există în prezenta cauză.
În ceea ce privește celelalte cazuri de revizuire, în condițiile în care revizuientul nu a invocat existența vreunei mărturii mincinoase, vreunui înscris falsificat, ori săvârșirea vreunei infracțiuni de către organele judiciare – care să fie constatate hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, care au dispus asupra fondului, conform art. 453 C.p.p., sau prezența unor hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, instanța apreciază că motivele invocate de către condamnat nu pot fi circumscrise nici uneia dintre aceste situații, astfel încât prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și sub acest aspect.
Ca atare, constatând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prev. de art. 453 C.p.p., în baza art.459 C.p.p. raportat la art.453 C.p.p. instanța va respinge cererea ca inadmisibilă, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. să-l oblige pe revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 456 alin.1 C.p.p., respinge excepția necompetenței materiale.
În temeiul art.459 C.pr.pen. rap. la art.453 C.pr.pen., respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat M. A. M. împotriva sentinței penale nr.417/PI/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr.91/A/28.01.2015 a Curții de Apel Timișoara.
În temeiul art.275 al.2 C.pr.pen., obligă revizuientul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 24.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red.A.C.Ț./Tehnored. V.D.
5 ex./22.05.2015
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 82/2015.... → |
|---|
