Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Sentința nr. 98/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 98/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 98/P.I.
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află examinarea admisibilității în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal formulate de persoana condamnată L. Jonel, condamnat prin sentința penală nr. 401/11.05.2005 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.6529/P/2002, definitivă prin decizia penală nr. 386/A/17.11.2005 a Curții de Apel Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns persoana condamnată L. Jonel, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu B. (R.) M., cu împuternicire avocațială nr.9425/02.04.2015, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea președintelui completului de judecată, persoana condamnată L. Jonel arată că el a formulat prezenta cerere și o menține.
Instanța constată că cererea persoanei condamnate a fost calificată greșit, obiectul acesteia fiind redeschiderea procesului penal, conform art. 466 C.p.p., iar nu rejudecare după extrădare – art. 5221 C.p.p. din 1968.
Instanța pune în discuția părților admisibilitatea cererii.
Apărătorul persoanei condamnate, desemnat din oficiu, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și desființarea hotărârii penale nr.401/11.05.2005, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale .
Procurorul apreciază că cererea formulată de persoana condamnată este inadmisibilă întrucât prin sentința penală nr.299/PI/06.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost soluționată o cerere identică, vizând același dosar penal, prin care s-a respins cererea de rejudecare după extrădare.
Persoana condamnată, având cuvântul, declară că, în opinia sa, a formulat cererea în termen, dar precizează că nu a cunoscut faptul că această cerere se formulează în termen de o lună. Totodată, mai arată că sunt îndeplinite condițiile pentru rejudecarea cauzei pentru că a fost condamnat în lipsă și arată spre vedere instanței un înscris emanat de la Ministerul Justiției, prin care s-a garantat țării Bosnia Herțegovina rejudecarea cauzei sale în cazul judecății în lipsă.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 23.02.2015, sub nr._, petentul L. Jonel a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, conform art. 466 și urm C.p.p., în ceea ce privește cauza nr. 6529/P/2002 soluționată de Tribunalul T. prin sentința penală nr. 401/11.05.2005, definitivă prin decizia penală nr. 386/A/17.11.2005 a Curții de Apel Timișoara.
În motivare, a arătat că la data de 20.03.2013 ministrul de justiție al României asigura țara Bosnia Herțegovina cu privire la rejudecarea cauzei în primă instanță la cerere, în cazul judecății în lipsă. La data de 21.05.2013 el a fost extrădat de către Interpol Sarajevo către România, iar această țară a garantat repetarea procedurii penale; nevinovăția există și rezultă din dovezile depuse la dosar.
Instanța, din oficiu, a dispus atașarea dosarului nr.6529/P/2002 al Tribunalului T., dosarul nr._ ,_ ale Tribunalului T.,_ a Î.C.C.J., dos. 106/P/2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., 2476/P/1997 al Tribunalului T..
Analizând admisibilitatea cererii formulate prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și ale dosarelor atașate și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr.173/P/1993 din 19.10.1993, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. Jonel, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.174 Cod penal din 1969.
Prin sentința penală nr.155/17.05.1995 a Tribunalului T., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art.174 Cod penal din 1969, însă ulterior, prin decizia penală nr.1337/29.05.1996, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul inculpatului L. Jonel, a casat respectiva sentință, precum și decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, și a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul T., menținând starea de arest a inculpatului.
La data de 11.12.1996, măsura arestării preventive a fost revocată și cercetările au continuat cu inculpatul în stare de libertate.
Prin rechizitoriul nr.173/P/1997 din 21.04.1997, s-a realizat din nou trimiterea în judecată a inculpatului L. I., în stare de libertate, pentru infracțiunea de omor, prev. de art.174 C.p.din 1969, iar prin sentința penală nr.661/13.10.1999 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr.1215/24.11.2000 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
La data de 29.05.2002, Tribunalul T. a fost din nou sesizat cu rechizitoriul din dosarul de urmărire penală nr.106/P/2001, prin care inculpatul L. Jonel a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C.p. din 1969.
Prin sentința penală nr.401/PI/11.05.2005 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.6529/P/2002, s-a dispus condamnarea petentului L. Jonel la o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.174 Cod penal.
Împotriva respectivei sentințe penale, persoana condamnată a declarat apel la data de 09.08.2005, care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 386/A/17.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.8253/P/2005.
Respectiva sentință penală a rămas definitivă prin decizia penală nr.4040/18.12.2013 a ÎCCJ, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de condamnat.
În baza respectivei hotărâri judecătorești, Tribunalul T. a emis la data de 06.01.2006 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.533/2005, iar la data de 12.06.2009 mandatul de urmărire internațională nr.4/MAI/15.06.2009, în baza căruia petentul L. Jonel a fost arestat provizoriu la data de 20.02.2013 în Bosnia și Herțegovina în vederea extrădării către România. Prin încheierea penală nr.5/MAE/21.02.2013 Tribunalul T. a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru solicitarea extrădării persoanei condamnate din Bosnia și Herțegovina și, pe cale de consecință, a fost formulată cerere de extrădare, inculpatul L. Jonel fiind predat către autoritățile române la data de 21.05.2013.
Conform art.466 al.1,3 C.p.p., persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces împotriva sa. Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărâ.rea de condamnare.
Conform disp. art.466 al.2 C.p.p., este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre aceasta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Respectiva instituție a redeschiderii procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate a fost introdusă prin Noul Cod de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014, însă, în ceea ce privește situația persoanelor extrădate, reprezintă o transpunere a instituției rejudecării după extrădare, prevăzută de art. 5221 din C.p.p. din 1968, cu sublinierea că în prezent sunt prevăzute anumite condiții suplimentare, necesar a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.
Or, în speță, așa cum rezultă din actele dosarului nr._ al tribunalului T., persoana condamnată a formulat deja la data de 09.07.2013 o cerere de rejudecare după extrădare, care a făcut obiectul respectivului dosar, cerere ce a fost respinsă în mod definitiv prin sentința penală nr.299/PI/06.09.2013, apreciindu-se cu putere de lucru judecat că petentul nu se încadrează în noțiunea de persoană judecată în lipsă întrucât a fost legal citat și a avut cunoștință de existența procesului în cadrul căruia a fost condamnat (fiind prezent într-un prim ciclu procesual întrucât s-a aflat în stare de arest preventiv, iar ulterior semnând personal atât dovada de comunicare a citației prin scrisoare recomandată, cât și dovada de primire a comunicării sentinței de condamnare, declarând personal apel, iar apoi semnând dovezile de citare din apel, precum și de comunicare a deciziei pronunțate în apel), iar neprezentarea la instanță a avut ca scop sustragerea de la judecată.
Această hotărâre judecătorească este presupusă a reprezenta expresia adevărului în cauză ca urmare a autorității de lucru judecat, astfel că aspectele statuate prin aceasta – respectiv faptul că petentul a fost legal citat la proces și a avut cunoștință de existența acestuia astfel că nu se încadrează în noțiunea de persoană judecată în lipsă –, nu mai pot fi puse în discuție și, ca atare, nici o nouă cerere de rejudecare a cauzei formulată de condamnat pe acest temei (respectiv faptul că ar fi fost judecat în lipsă) nu mai poate face obiectul unui alt proces.
Pe cale de consecință, în baza art.469 C.p.p. rap. la art.466 C.p.p., instanța va respinge cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul L. I., deținut în penitenciarul Timișoara, raportat la cauza nr.6529/P/2002 a Tribunalului T., soluționată prin sentința penală nr.401/PI/11.05.2005, menținută prin decizia penală nr.386/A/17.11.2005 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin nerecurare, ca inadmisibilă, urmând ca, în baza art.275 alin.2 C.p.p., petentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Întrucât a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.469 C.p.p. rap. la art.466 C.p.p., respinge cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul L. I., deținut în penitenciarul Timișoara, raportat la cauza nr.6529/P/2002 a Tribunalului T., soluționată prin sentința penală nr.401/PI/11.05.2005, menținută prin decizia penală nr.386/A/17.11.2005 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin nerecurare.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./08.05.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 24/2015.... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Hotărâre din... → |
|---|
