Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 614/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 614/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 614/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr.614/PI
Ședința din camera de consiliu din data de 24 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul P. T. împotriva ordonanței de clasare a cauzei date la data de 30.04.2014 în dosarul nr.192/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin ordonanța nr.353/II/2/2014 a P. - Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Termenul pentru soluționarea acesteia a fost stabilit, conform art.341 al.2 C.p.p., la data de 10.09.2014, dată la care instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului T. sub numărul_ la data de 14.08.2014, petentul P. T. a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare a cauzei date la data de 30.04.2014 în dosarul nr.192/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin ordonanța nr.353/II/2/2014 a P. - Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
În motivare, a arătat că este nemulțumit de soluția de clasare dispusă în cauză întrucât intimații au dorit să-l ucidă, acesta fiind scopul pentru care au venit în locuința lui. A precizat că acuzația care i s-a adus lui – tentativă de omor – este neadevărată, iar din declarațiile pe care le-a dat rezultă clar că intimații au venit la el ziua, deci au consumat băuturi alcoolice în altă parte, nu în casa lui, și toată întâmplarea se pare că a fost planificată, adică el să meargă în pod după usturoi, iar intimatul A. G. să o omoare pe Klepa L., iar apoi pe el. A mai arătat că trebuie observată diferența de vârstă, greutate și statură dintre ei, precum și veniturile și bunurile pe care le dețin ei.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarul nr.192/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. și lucrarea nr.353/II/2/2014 a P. - Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal din data de 02.03.2012, P. de pe lângă Tribunalul T. s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către petentul P. T. a infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.20 raportat la art.174 alin.1 din C.pen. din 1969, constând în aceea că în data de 01/02.03.2012, pe fondul consumului de alcool, în cadrul unei altercații avute cu numitul A. G., i-a aplicat acestuia lovituri cu un topor în zona capului provocându-i leziuni. Prin rezoluția procurorului nr.192/P/2012 din data de 02.03.2012, s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul P. T. pentru săvârșirea respectivei infracțiuni, iar după . Noului Cod Penal la data de 01.02.2014, prin ordonanța procurorului nr.192/P/2012 din data de 08.02.2014, s-a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 din C.pen.
În aceeași dată, petentul P. T. a depus plângere penală prealabilă, solicitând efectuarea de cercetări față de numitul A. G. întrucât acesta a fost cel care l-a atacat, lovindu-l cu pumnii, apoi a vrut să-l lovească cu un cuțit, context în care petentul, pentru a se apăra, l-a lovit cu acel topor.
La data de 13.03.2012, intimatul A. G. a depus și el plângere penală prealabilă, solicitând tragerea la răspundere penală a numiților P. T. și Klepa L. întrucât, în cadrul respectivei altercații, Klepa L. l-a tăiat cu un cuțit în zona ochilor și la mâna stângă, P. T. l-a lovit cu toporul, iar apoi Klepa L. a aruncat pe el apă clocotită.
Totodată, Klepa L. a formulat plângere penală prealabilă, solicitând efectuarea de cercetări față de numitul A. G. întrucât, în cadrul respectivei altercații, acesta a lovit-o și a aruncat apă clocotită pe ea, iar numita I. M. a formulat plângere penală prealabilă, solicitând efectuarea de cercetări față de numita Klepa L. întrucât aceasta a aruncat apă clocotită pe ea.
Având în vedere respectivele plângeri penale prealabile, prin ordonanța din data de 07.02.2014 P. de pe lângă Tribunalul T. a dispus începerea urmăririi penale în cauză și cu privire la două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.p. din 1969, cu aplic. art. 5 al.1 C.p., precum și cu privire la două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 al.2 C.p., cu aplic. art. 5 al.1 C.p.
În urma cercetărilor efectuate, P. de pe lângă Tribunalul T. a emis ordonanța nr.192/P/2012 din data de 30.04.2014, prin care s-a dispus:
- în temeiul art.315 alin.1 lit.b din C.p.p. și art. 314 alin.1 lit. a din C.p.p. raportat la art. 16 alin.1 lit. d din C.p.p. cu referire la art. 19 alin.1,2 din C.p., clasarea cauzei privind pe suspectul P. T., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.32 alin.1 raportat la art.188 din C.pen;
- în baza art.315 alin.1 lit.b din C.p.pen. și art.314 alin.1 lit.a din C.p.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.d din C.p.pen. cu referire la art.20 alin.1,2 din C.pen., clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 din C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 din C.pen.(legea penală mai favorabilă) (plângerea penală prealabilă formulată de P. T. împotriva lui A. G.)
- în baza art.315 alin.1 lit.b din C.p.pen. și art.314 alin.1 lit.a din C.p.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.d din C.p.pen. cu referire la art.19 alin.1,2 din C.pen., clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 din C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 din C.pen.(legea penală mai favorabilă) (plângerea penală prealabilă formulată de A. G. împotriva lui Klepa L.)
- în baza art.315 alin.1 lit.b din C.p.pen. și art.314 alin.1 lit.a din C.p.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.d din C.p.pen. cu referire la art.19 alin.1,2 din C.pen., clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 din C.pen. cu aplicarea art.5 alin.1 din C.pen.(legea penală mai favorabilă) (plângerea penală prealabilă formulată de Klepa L.)
- în baza art.315 alin.1 lit.b din C.p.pen. și art.314 alin.1 lit.a din C.p.pen. raportat la art.16 alin.1 lit.b din C.p.pen., clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de lovire sau alte violențe și de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.193 alin.2 din C.pen. cu aplicarea art.5 alin.1 din C.pen.(legea penală mai favorabilă) și art.184 alin.1 din C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 din C.pen.(legea penală mai favorabilă) (plângerea penală prealabilă formulată de I. M. împotriva lui Klepa L.).
În motivare, procurorul a reținut, în esență, că din materialul probatoriu administrat în cauză reiese cu certitudine că în acea seară a avut loc o altercație în care au fost implicate cele patru persoane, în urma căreia toate au suferit leziuni, însă că, în condițiile în care nu se poate stabili cu certitudine, dincolo de orice îndoială, cine și în ce condiții a atacat primul, deci momentul inițial al incidentului, cine și în ce condiții l-a atacat pe A. G. cu cuțitul, modul și împrejurările în care a fost agresat fizic suspectul P. T. de către A. G., modul și împrejurările în care a fost agresat fizic A. G. de către suspectul P. T., modul și împrejurările în care toate cele patru persoane prezente în cameră au ajuns să fie opărite cu apă fiartă, existând două variante – cea susținută de P. T. și Klepa L., pe de o parte, și cea susținută de A. G. și I. M., pe de altă parte, care se exclud implicit și niciuna nu este confirmată dincolo de orice îndoială de probe, în cauză este incident principiul in dubio pro reo în favoarea tuturor, dubiul profitând deci tuturor suspecților.
Această ordonanță a fost menținută prin ordonanța din data de 13.06.2014, dată în dosarul nr.353/II/2/2014, prin care prim-procurorul a respins plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
Ambele plângeri au fost formulate de către petent cu respectarea termenelor prevăzute de art.339 și art.340 C.p.p.
Analizând ordonanța atacată prin raportare la criticile formulate de petent și materialul probatoriu administrat în cauză, instanța constată că soluția de clasare dispusă față de intimatul A. G. este legală și temeinică.
Astfel, tribunalul reține că unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, consacrat prin dispozițiile art.4 C.p.p., este cel al prezumției de nevinovăție, în virtutea căreia orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Prezumția de nevinovăție este o prezumție simplă, ce poate fi răsturnată, însă numai prin prezentarea unor probe certe de vinovăție. În situația în care, în urma administrării probatoriului, rezultă dubii în ceea ce privește vinovăția suspectului sau inculpatului, acestea vor fi interpretate în favoarea sa întrucât, în situația condamnării unei persoane, instanța de judecată este obligată să dovedească, fără echivoc, vinovăția acesteia, lucru imposibil de realizat în cazul existenței unor dubii.
Or, în cauză, așa cum în mod corect a reținut și procurorul, instanța constată că organele de cercetare penală au dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, administrând un probatoriu complet, fără însă a exista probe certe, dincolo de orice dubiu, în sensul că actele de agresiune exercitate de intimatul A. G. raportat la petentul P. T. au fost săvârșite de acesta cu forma de vinovăție cerută de textul legal, iar nu în stare de legitimă apărare și de necesitate – cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, nefiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție, prev. de art. 99 C.p.p., care operează în favoarea acestuia. După cum se poate observa din materialul probatoriu administrat în cauză (declarații petent P. T., intimat A. G., suspectă Klepa L., martor I. M., proces-verbal de cercetare la fața locului, rapoarte de constatare și de expertiză medico-legală, certificate medico-legale și înscrisuri medicale, mijloace materiale de probă), este cert că în seara respectivă a existat o altercație între acele persoane, în urma căreia toate patru au suferit leziuni, însă, în ceea ce privește momentul de debut și împrejurările derulării acesteia – și, implicit, forma de vinovăție cu care a acționat fiecare și care a avut ca urmare cauzarea unor leziuni – există două variante, care se exclud reciproc, și care ridică o îndoială rezonabilă asupra vinovăției fiecărei părți implicate în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În acest sens, trebuie observat că petentul P. T. și numita Klepa L. au susținut că intimatul A. G. a fost cel care a atacat primul, agresându-l fizic pe petent prin lovire și îmbrâncire, astfel că toate acțiunile lor ulterioare au fost săvârșite în stare de legitimă apărare, în timp ce intimatul A. G. și martora I. M. au susținut că prima persoană care a atacat a fost Klepa L., care a sărit asupra intimatului A. G. și l-a tăiat cu cuțitul la ochi și mână, iar acesta, în cadrul acțiunilor de apărare derulate raportat la Klepa L., a cauzat vătămări și petentului P. T., întrucât, atunci când a împins-o pe numita Klepa L., aceasta în cădere l-a antrenat și pe petent, care se afla poziționat în spatele ei, căzând împreună și, ulterior l-a împins și direct pe acesta, când a încercat să intervină între ei. De subliniat faptul că, în cazul acestei variante de derulare a incidentului, în mod corect procurorul a apreciat că se pune problema incidenței dispozițiilor privind legitima apărare și stare de necesitate, riposta lui A. G. apărând ca justificată de atacul inițial din partea lui Klepa L., cu privire la care a acționat într-o stare de legitimă apărare, iar raportat la leziunile produse lui P. T. aflându-se într-o stare de necesitate, întrucât a acționat în acest mod pentru a se salva de la un pericol iminent și imediat și care nu putea fi evitat altfel decât printr-o acțiune de ripostă, mai precis decât printr-o împingere a agresoarei Klepa L. deoparte de el, ripostă care în mod cert nu urma să-i producă petentului o vătămare vădit mai gravă decât cea care s-ar fi putut produce în cazul în care nu ar fi reacționat și nu ar fi încercat să o îndepărteze pe Klepa L. de el.
Or, în condițiile în care ambele variante apar ca și plauzibile și niciuna dintre ele nu este confirmată de alte probe concludente, văzând și faptul că fiecare dintre persoanele implicate a avut interes să declare în acest mod – nedorind să se autoacuze, precum și faptul că toți au consumat în prealabil băuturi alcoolice, ceea ce a condus la o diminuare a capacității de percepție și de reținere a succesiunii actelor de agresiune și a modului în care părțile au interacționat, în mod corect procurorul a reținut că este imposibil de stabilit cu certitudine dacă intimatul A. G. l-a atacat primul pe petent, iar acesta a acționat ulterior în stare de legitimă apărare, sau dacă Klepa L. l-a atacat prima cu un cuțit pe A. G., care ulterior s-a apărat și, în acest context, fără vinovăție, în stare de necesitate, a cauzat vătămări și petentului. Ca atare, din moment ce nu se poate proba care dintre cele două ipoteze au existat în realitate, în mod corect procurorul a dat eficiență principiului in dubio pro reo, statuat de art.4 alin.2 din C.p.pen., conform căruia orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului, dubiul profitând în speță atât petentului P. T., cât și intimatului A. G..
Referitor la critica formulată de petent cu privire la încadrarea juridică a situației de fapt reținute în sarcina sa, instanța apreciază că și aceasta apare ca nefondată întrucât, prin raportare la instrumentul folosit – un topor (instrument tăietor – înțepător) – la zona vizată – zona capului (zonă a cărei lezare poate în mod evident conduce la deces), și la numărul și intensitatea loviturilor, în mod corect s-a reținut de către procuror că fapta întrunește din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor; referitor la această faptă, se observă că, în mod corect, s-a dispus de către procuror clasarea în temeiul art. 16 al.1 lit.d C.p.p., neexistând probe certe în sensul săvârșirii acestei fapte cu forma de vinovăție cerută de lege (intenție), iar nu în stare de legitimă apărare, cum a susținut petentul.
Pentru aceste considerente, în baza art.341 alin.6 lit.a C.p.p., instanța va respinge plângerea formulată de petentul P. T. împotriva ordonanței de clasare a cauzei date la data de 30.04.2014 în dosarul nr.192/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin ordonanța nr.353/II/2/2014 a P. - Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T., urmând ca, în baza art. 275 alin.3 C.p.p., să oblige petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.341 alin.6 lit.a C.p.p., respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P. T. împotriva ordonanței de clasare a cauzei date la data de 30.04.2014 în dosarul nr.192/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin ordonanța nr.353/II/2/2014 a P. - Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
În baza art. 275 alin.3 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 24.09.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
A.C.Ț/V.D. – 3 EX.
24 Octombrie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 131/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 24/2015.... → |
|---|
