Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 26/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 26/A
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. V. este reprezentat de procuror A. E. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de condamnatul D. D., fiul lui I. și E., născut la data de 30.10.1944. deținut în Penitenciarul V. împotriva sentinței penale nr. 153/2014 pronunțată de Judecătoria V..
La apelul nominal. făcut în ședința publică. a răspuns apelantul – condamnat D. D., personal și asistat de avocat desemnat din oficiu B. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- cauza are a obiect cerere de liberare condiționată (art. 450 C.p.p., art. 55 ind.1 și următoarele C.p.) – apel;
- procedura este legal îndeplinită,
- cauza se află la primul termen de judecată,
- apelul este formulat în termen.
Față de dispozițiile Legii de punere în aplicare a Codului de procedură penală, T. pune în vedere condamnatului că recursul promovat împotriva sentinței penale nr. 153/2014 a fost recalificat ca fiind apel.
T. a procedat la identificarea condamnatului D. D. cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei, după care, interpelat fiind acesta arată că își menține apelul formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat, tribunalul acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat B. E., pentru apelantul-condamnat, precizează că s-a formulat apel împotriva sentinței 153/2014 prin care Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. privind liberarea condiționată în ceea ce-l privește pe condamnatul D. D. anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani închisoare. Astfel, acesta și-a executat fracția prevăzută de lege, are vârsta de 70 de ani, nu a săvârșit abateri în regimul de detenție și a beneficiat de recompense. Este adevărat că acesta are antecedente penale, însă, având în vedere starea de sănătate a condamnatului și vârsta înaintată a acestuia, solicită admiterea apelului. Apreciază că punerea în libertate a condamnatului anterior datei la care expiră executarea pedepsei, nu ar constitui un pericol.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de condamnatul D. D., menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria V. și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată către stat.
Apreciază că termenul de trei luni fixat de instanța de fond pentru reiterarea cererii, este foarte scurt și că nu se impune a fi redus.
Consideră ca fiind corectă hotărârea instanței de fond care a fost pronunțată cu respectarea tuturor prevederilor legale: art. 59 alin. 1 C.pen. cât și art. 77 din Legea 275/2006. Astfel, au fost avute în vedere antecedentele condamnatului, din fișa de cazier judiciar rezultând că D. D. a suferit anterior 22 de condamnări din anul 1989 pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului – furt și înșelăciune – similare cu infracțiunile pentru care execută în prezent pedeapsa de 7 ani închisoare.
În foarte multe rânduri, acestui condamnat i s-a acordat clemență de către instanța de judecată, fiind liberat condiționat de șase ori, de fiecare dată reluându-și activitatea infracțională, devenind un infractor de obicei.
Ultima dată a beneficiat de clemența instanței la data de 29.03.2011 când a fost liberat condiționat cu un rest de 1767 zile, pentru ca la aproximativ 3 luni de la acordarea liberării condiționate să înceapă săvârșirea infracțiunii pentru care execută în prezent pedeapsa.
Liberarea condiționată a condamnatului D. D. ar prezenta riscul reiterării comportamentului infracțional, întrucât nici vârsta și nici starea de sănătate nu l-au împiedicat pe acesta să săvârșească infracțiuni.
Precizează că vârsta a fost avută în vedere la stabilirea fracției obligatorii pe care trebuie să o execute, astfel încât consideră că celelalte criterii prevăzute de lege nu sunt îndeplinite pentru acest condamnat.
Apreciază că în mod just a reținut instanța de fond că D. D. nu poate beneficia de liberare condiționată și pe cale de consecință solicită respingerea ca nefondată a apelului.
Având ultimul cuvânt, apelantul condamnat D. D. precizează că prin N.C.pen. i-a fost redusă pedeapsa, aceasta nemaifiind de 7 ani ci de șase ani și patru luni, având o hotărâre judecătoreasă în acest sens. S-a precizat că trebuia să intre în Comisie la data de 31.10.2013, iar de atunci au trecut patru luni și ceva. Susține că a executat patru luni în plus peste fracție. Este foarte important faptul că nu are nici un prejudiciu și că în joc a fost o ambiție de familie: i s-a dat o sumă de bani pentru a interveni la cineva la Casa de Pensii, a fost reclamat, ulterior s-au împăcat dar a fost prea târziu întrucât era în judecarea recursului la Curtea de Apel. Precizează că este foarte bolnav, că mănâncă numai pâine și bea doar ceai. Solicită liberarea condiționată pentru a muri acasă întrucât nu va mai ajunge niciodată în fața instanței. Solicită a i se acorda încredere.
T. rămâne în pronunțare, după deliberare dând decizia de față:
T.
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 153/2014, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului D. D., deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1855/2011 pronunțată de Judecătoria Bacău, mandat de executare nr. 2058/2012, ca neîntemeiată și în baza art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 20.04.2014.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin adresa nr. M 2-_ din 20.01.2014 a Penitenciarului V., înregistrată pe rolul Judecătoriei V., la data de 21.01.2014, sub nr._, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a propus liberarea condiționată a condamnatului D. D., anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1855/2011 a Judecătoriei Bacău.
S-a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 59 și 60 Cod penal.
La cerere au fost atașate următoarele acte: procesul verbal nr. 37/20.01.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., fișă de cazier judiciar și caracterizare (filele 3-7).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr. 37/20.01.2014, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a propus liberarea condiționată a persoanei privată de libertate D. D., anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1855/2011 a Judecătoriei Bacău.
S-a reținut că persoana condamnată, aflată la prima analiză în comisie, a executat fracția legală din pedeapsă, pe parcursul executării pedepsei a avut un comportament corespunzător exigențelor mediului carceral, nu a fost sancționată disciplinar și a fost recompensată de 3 ori, cu suplimentarea drepturilor la pachet și vizită.
S-a indicat și că persoana privată de libertate D. D. a executat ultima parte din pedeapsă în regim semideschis.
Instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată.
1.Din procesul-verbal nr. 37/20.01.2014, întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate D. D. este la prima analiză în Comisia de liberări, a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani de închisoare, prin sentința penală nr. 1855/2011 a Judecătoriei Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (art. 215 Cod penal).
Executarea pedepsei a început la 22.09.2011 și urmează să expire la termen la data de 21.09.2018, iar pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 2557 zile închisoare, 1/3, respectiv 852 zile de închisoare, efectiv executate.
Până la data de 20.01.2014, condamnatul a câștigat și executat 852 zile de închisoare efectiv executate.
2.Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că deținutul nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensată de 3 ori, cu suplimentarea drepturilor la pachet și vizită, nu a participat la activitățile productive și gospodărești din motive obiective – lipsă front de lucru.
A reieșit și că persoana privată de libertate a participat la diverse programe educaționale, consilieri moral-religioase, concursuri tematice.
3.Studiind fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța a constatat că persoana privată de libertate D. D. a suferit și anterior condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 208-209 Cod penal și respectiv art. 215 Cod penal, beneficiind de 6 ori de liberare condiționată.
4.Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, de 1/3 din pedeapsa aplicată, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Față de împrejurarea că persoana privată de libertate D. D. a fost condamnată anterior, instanța a apreciat că scopul pedepsei – astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal – nu a fost atins, iar pedeapsa nu a fost în măsură a-i crea o atitudine de respect față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială, dimpotrivă, condamnatul perseverând în activitatea infracțională.
Faptul că antecedentele penale, în măsura în care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei în a cărei executare se află în prezent condamnatul, au putut determina o agravare a pedepsei este cu totul nerelevant sub aspectul aplicării art. 59 Cod penal. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să identifice cele două aspecte între ele atunci nu ar mai fi inserat, în cuprinsul art. 59 Cod penal, obligația de a ține cont la liberarea condiționată de antecedentele penale întrucât ele, oricum, au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor.
La rândul său, art. 77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care reglementează procedura de acordare a liberării condiționate, stabilește criteriile care trebuie avute în vedere Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, și care ulterior sunt supuse implicit și controlului instanței de judecată: fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate și de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, de responsabilitățile încredințate, de recompensele acordate, de sancțiunile disciplinare aplicate și de antecedentele sale penale.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța a apreciat că persoana privată de libertate D. D. nu a executat o perioadă suficientă, pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege impunându-se o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
În consecință, în mod greșit, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. a formulat propunere de liberare condiționată a condamnatului D. D., anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1855/2011 a Judecătoriei Bacău, motiv pentru care instanța de fond a respins propunerea sus-indicată ca neîntemeiată.
Văzând dispozițiile art. 450 alin. 2 Cod de procedură penală, instanța a fixat termen de reiterare a cererii după data de 20.04.2014.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, constatând lipsa culpei procesuale a condamnatului, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței penale nr. 153/2014, condamnatul D. D. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 5.03.2014, în temeiul art. 9 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, T. a recalificat prezenta cale de atac din recurs în apel.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, T. constată că apelul este nefondat.
În mod just și în deplină concordanță cu materialul probator existent la dosar, instanța de fond a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului D. D. cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 59 Cod penal.
T. reține, în primul rând, că acesta a mai fost condamnat anterior, în mai multe rânduri, cu începere din anul 1989, tot pentru săvârșirea unor îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor, în principal infracțiuni de înșelăciune. Totodată, a mai beneficiat de 6 ori de liberare condiționată, iar după fiecare liberare condiționată și-a reluat activitatea infracțională, deși are o vârstă înaintată.
Anterior condamnării pe care o execută în prezent, a beneficiat de clemența instanței la data de 29.03.2011, când a fost liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 1767 zile de închisoare, pentru ca, la aproximativ 3 (trei) luni de la acordarea liberării condiționate, să înceapă săvârșirea infracțiunii pentru care execută în prezent pedeapsa.
Liberarea condiționată a condamnatului D. D. ar prezenta riscul reiterării comportamentului infracțional, întrucât nici vârsta și nici starea de sănătate nu l-au împiedicat pe acesta să săvârșească infracțiuni.
Vârsta condamnatului a fost avută în vedere la stabilirea fracției obligatorii pe care trebuie să o execute, iar celelalte criterii prevăzute de lege nu sunt îndeplinite pentru ca acest condamnat să beneficieze de liberare condiționată.
Potrivit art. 59 alin. 1 Cod penal și art. 77 din Legea nr. 275/2006, la acordarea liberării condiționate instanța trebuie să țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului, de comportamentul său pe perioada privării de libertate.
În acest context, în mod just, instanța de fond a respins propunerea și a fixat un termen scurt, de doar 3 luni, termen după care poate fi reiterată propunerea sau cererea de liberare condiționată, având în vedere și faptul că, pe perioada privării de libertate D. D. a fost recompensat de 3 ori și nu a fost sancționat disciplinar.
Starea de sănătate a petentului nu face parte dintre criteriile legale care se impun a fi luate în considerare la momentul analizării situației persoanei privată de libertate în vederea acordării liberării condiționate, aceasta putând constitui eventual o vocație a condamnatului de a formula o cerere de întrerupe a executării pedepsei pe motive medicale.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de către condamnatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 153 pronunțată la data de 30.01.2014 de către Judecătoria V., pe care o va menține.
Constatând culpa procesuală a apelantului, în temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga apelantul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în apel se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției (delegație nr. 131/14.02.2014 emisă de Baroul V.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de către condamnatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 153 pronunțată la data de 30.01.2014 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în apel se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției (delegație nr. 131/14.02.2014 emisă de Baroul V.).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2014.
Președinte, Judecător,
A. C. L. – M. B.
Grefier,
M. G.
Red. A.C.
Tehnored. M.G.
5 ex./12.03.2014
Judecătoria V.: Judecător G. M.
Emise trei comunicări:
- apelant – condamnat,
- Penitenciarul V.,
- P. de pe lângă T. V..
Data comunicării:12.03.2014
| ← Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
