CONTESTAŢIE LA EXECUTARE
| Comentarii |
|
100. Inculpatul - condamnat la 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un rest de 5 ani, 6 luni şi 4 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 6 ani închisoare, ca urmare a revocării graţierii de care beneficiase anterior - a introdus contestaţie la executare, susţinând că, potrivit art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, executarea şi a acestui rest de pedeapsă este nelegală.
Contestaţia la executare fiind respinsă, ca şi apelul declarat împotriva acestei soluţii, condamnatul a făcut recurs, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 17' C. proc. pen. şi reiterând aceeaşi susţinere.
Motivul de recurs este nefondat deoarece în art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este consacrat principiul neretroactivităţii legii penale, în sensul că nici o persoană nu poate fi condamnată pentru o faptă care, la data săvârşirii, nu era prevăzută de legea penală.
Acest text nu face nici o referire la revocarea beneficiului graţierii unei pedepse, în cazul săvârşirii unei infracţiuni în cursul termenului prevăzut de lege.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 162/1997
101. Potrivit art. 461 alin. 1 lit. d C. proc. pen, se poate face contestaţie la executare când se invocă orice incident ivit în cursul executării.
în speţă, inculpatul cere, în baza textului sus-menţio-nat, să se constate că un rest de pedeapsă rămas neexecutat în urma graţierii, care ulterior a fost revocată, şi adăugat la pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare - rămasă definitivă - este mai mic decât cel calculat de instanţă.
Această cerere - întrucât vizează o chestiune de fond, soluţionată printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat - nu poate fi verificată şi soluţionată în cadrul contestaţiei la executare, condamnatului rămânându-i însă posibilitatea de a formula un memoriu în vederea introducerii unui recurs în anulare.
C. Apel Bucureşti, s. I. pen., dec. nr. 827/1997
NOTĂ. în acelaşi sens, Tj. Constanţa, dec. pen. nr. 21/1980, RRD nr. 10/1980, p. 69.
102. O contestaţie împotriva executării unei hotărâri prin care inculpatului i se aplicase, în cursul anului 1993, măsura educativă a trimiterii într-o şcoală specială de muncă şi reeducare prevăzută în art. 3 din Decretul nr. 218/1977 - contestaţie bazată pe dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. c C. proc. pen. şi prin care contestatorul susţinea că este major şi deci se află în imposibilitate de a executa măsura luată - a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiţie pentru două motive: pe de o parte, “incidentele” la care se referă
textul de mai sus, pentru care se poate face contestaţie la executare, trebuie să se fi ivit în cursul aplicării sancţiunii; pe de altă parte, susţinerea contestatorului priveşte soluţia unei probleme de fond şi ca atare acea soluţie nu poate fi modificată pe calea contestaţiei la executare, căci s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Ulterior, condamnatul a introdus o altă contestaţie la executare, având acelaşi obiect, care a fost respinsă de prima instanţă, fiind găsită neîntemeiată şi de către instanţa de apel.
Recursul declarat de condamnat este nefondat, deoarece, deşi este posibil ca împotriva executării aceleiaşi hotărâri să se formuleze două sau chiar mai multe contestaţii la executare, acest lucru nu este posibil atunci când contestaţia ulterioară are acelaşi obiect cu cea precedentă, căci, în această situaţie, operează autoritatea de lucru judecat.
C. Apel Bucureşti, s. I. pen., dec. nr. 329/1997
NOTĂ. Cu privire la autoritatea lucrului judecat în cazul hotărârilor pronunţate în soluţionarea unei contestaţii la executare, v. şi TS, sp., dec. nr. 227/1975, R. 2, p. 83.
103. Pe calea contestaţiei la executare, nu se poate reduce întinderea unui rest de pedeapsă rezultat în urma revocării graţierii din cauza săvârşirii din nou a unei infracţiuni în termenul de încercare, deoarece, pe de o parte, în asemenea situaţie nu este vorba de un incident ivit în cursul executării iar, pe de altă parte, prin admiterea cererii s-ar • aduce atingere autorităţii lucrului judecat a unei hotărâri definitive pe altă cale decât cele prevăzute de lege.
Inculpatul putea solicita calcularea corectă a restului de pedeapsă pe calea recursului ordinar; dacă nu a făcut-o
sau dacă cererea i-a fost respinsă, modificarea hotărârii judecătoreşti definitive nu se mai poate face pe calea contestaţiei la executare, ci a recursului în anulare.
Este adevărat că, potrivit art. 461 alin. 1 C. proc. pen., se poate face contestaţie contra executării atunci când se invocă, printre altele, amnistia sau graţierea, dar textul se referă numai la aplicarea graţierii intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu şi la modul în care graţierea a fost aplicată sau revocată printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 847/1997.
