Competenţa judecătorului de cameră preliminară. Plângere împotriva soluţiei de clasare dată prin rechizitoriu. Neefectuarea de cercetări pentru o faptă reclamată.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 184PR 2015 din data de 16.11.2015
Competența judecătorului de cameră preliminară. Plângere împotriva soluției de clasare dată prin rechizitoriu. Neefectuarea de cercetări pentru o faptă reclamată. Sprijinul concomitent, moral și material dat autorului unei infracțiuni, atrage răspunderea penală, fiind întrunite condițiile participației sub forma complicității. Indivizibilitatea plângerii prealabile. Greșita apreciere a pericolului social pe care îl prezintă faptele și făptuitorul.
Prin plângerea formulată petenta a contestat soluția de clasare dispusă de procurorul de caz prin rechizitoriul emis în data de 23.02.2015, în dosarul de urmărire penală nr. .../P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, soluție menținută prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
În motivare, petenta a arătat în esență că soluția procurorului de caz este nelegală, dat fiind că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii, atât în latură obiectivă, cât și în latură subiectivă, iar reținerea față de fapta agresorului a concluziei că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni nu se justifică față de împrejurările comiterii faptei, față de urmările faptei și față de persoana infractorului, cunoscut cu antecedente penale. A precizat partea civilă că înțelege să conteste soluția procurorului de caz cu privire la situația de fapt care, susține partea civilă, rezultă din administrarea probatoriului, respectiv activitatea de amenințare pe care a desfășurat-o C.P. în ziua de 25.09.2013, orele 14.00, activitatea aceluiași inculpat care în ziua de 25.09.2013 a susținut-o pe soția sa în momentul în care aceasta a agresat-o pe partea civilă, cât și activitatea din 27.09.2013 când cei doi inculpați au amenințat-o la domiciliul său.
În consecință, a solicitat să se admită plângerea, să se desființeze soluția atacată și să se trimită în judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "amenințare"; prev. de art. 206 C.pen, au aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
Preliminar, față de faptul că în dosarul penal cu nr. .../P/2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, instanța, în baza art. 341 alin. 7 pct. 2 a procedat ex oficio la verificarea legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, sens în care a reținut că nu există nici un caz de nulitate absolută, dintre cele prevăzute la art. 281 alin. 1 lit. e) și f) C.proc.pen. Inculpatul nu a invocat nici un caz de nulitate relativă, iar, potrivit art. 282 alin. 2 C.proc.pen., instanța nu are posibilitatea invocării cazurilor de nulitate relativă din oficiu.
Analizând actele procesual prin care s-a dispus administrarea acestor mijloace de probă, precum și actele procedurale prin care au fost administrate mijloacele de probă, instanța a constatat că organele de urmărire penală au respectat dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina, fiindu-i adus la cunoștință dreptul la tăcere. De asemenea, a constatat instanța că organele de urmărire penală au procedat la administrarea probelor cu respectarea dispozițiilor art. 101 C.proc.pen, respectiv a art. 102 C.proc.pen, deci în condiții de loialitate și legalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
În fapt, la data de 25.09.2013, in jurul orei 18.00, în timp ce se afla în salonul, inculpata C.E., cu sprijinul moral și material al soțului său, a lovit-o pe persoana vătămată AEVV, cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medical.
În ziua de 27.09.2013, în jurul orelor 21.30, a amenințat-o cu acte de violență, în mod indirect, prin intermediul altei persoane, pe persoana vătămată AEVV
1.Cu privire la prima faptă, din 25.09.2013
Judecătorul de cameră preliminară constată că potrivit art. 131 alin. 4 C. pen. din 1969, fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.
Potrivit art. 157 alin. 3 C.pen 2009, fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârșirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
Judecătorul de cameră preliminară constată că prin plângerea prealabilă formulată, partea civilă AEV a expus evenimentele din data de 25.09.2013, care au avut loc la locul său de muncă, în esență susținând că la data de 25.09.2013, a fost agresată de către fosata sa angajatoare C.E. și solicitând tragerea la rădpundere penală a acesteia.
Pe baza probatoriului administrat, în rechizitoriul întocmit, s-a reținut că inculpații C.E. și C.P. s-au prezentat la salonul Trio Style, unde fusese angajată AEV, fosta lor salariată, iar inculpatul C.P. ar fi rămas în salonul de coafură, în timp ce inculpata C.E. ar fi intrat în salonul de manichiură, unde se afla AEV. inculpata ar fi acuzat-o pe partea civilă că i-ar fi furat anumite produse la momentul la care ar fi încetat raporturile de muncă cu societatea inculpatei, astfel încât, pe cale de consecință, inculpata a luat câteva produse din trusa de manichiură aparținând persoanei vătămate, câteva geluri, motivând că îi aparțin și a ieșit afară din salonul de manichiură.
Nemulțumită de gestul fostei sale angajatoare, AEV a ieșit după inculpată în coafor cerându-i să-i înapoieze gelurile, căci îi aparțin, însă fără rezultat. Cu gelurile luate, inculpații au mers la mașină, după care au revenit în coafor. Potrivit declarațiilor martorei, ... , inculpata a început să îi reproșeze persoanei vătămate faptul că în urma demisionării, o parte din cliente ar fi urmat-o la salonul unde lucrează în prezent, după care a prins-o pe AEV cu mâinile de păr.
Persoana vătămată a reușit să o îndepărteze pe inculpată, însă aceasta din urmă și-a făcut avânt și a lovit-o pe AEV cu piciorul în zona ficatului.
Urmare a loviturii puternice, persoana vătămată a căzut în genunchi.
În momentul în care a vrut să intervină, martora ....a fost oprită e către inculpatul CP. Totuși, aceasta a reușit să acționeze butonul de panică, motiv pentru care inculpații au părăsit salonul.
Cu privire la fapta din data de 25.09.2013, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în dezacord cu dispozițiile legale precitate, care prevăd, atât în vechea, cât și în actuala reglementare, indivizibilitatea plângerii prealabile, procurorul de caz a continuat urmărirea penală, in personam, pentru infracțiunea de "lovire și alte violențe";, numai față de numita C.E., deși la infracțiunea respectivă a participat și numitul C.P., în calitate de complice concomitent. Astfel, inculpata C.E. s-a deplasat la locul de muncă al fostei sale angajate, un salon de coafură, în care se află în principiu mai multe angajate- aspect cunoscut de inculpată care deține ea însăși un astfel de salon- mai ales în contextul în care fosta sa angajată era manichiuristă și nu coafeză, pentru a soluționa un conflict cu aceasta din urmă. Judecătorul de cameră preliminară constată că, de la început, prezența inculpatului C.P. în salonul respectiv a fost gândită de către inculpați tocmai pentru a facilita desfășurarea infracțiunii de lovire și alte violențe de către inculpata C.E., fiind evident că, în absența soțului său, inculpata s-ar fi aflat într-o situație de inferioritate numerică. Dar, dacă la început complicitatea soțului C.P. a fost doar una morală, pe parcursul desfășurării evenimentelor, a devenit una materială, prin aceea că, în chiar situația de fapt reținută în rechizitoriu, s-a arătat că inculpatul C.P. a împiedicat intervenția unei martore în sprijinul victimei AEVV care tocmai fusese lovit de către inculpata C.E., cu piciorul, din săritură, în zona abdominală. Acțiunea inculpatul C.P. s-ar fi realizat, potrivit declarației date de martora ...(fila 110 dup), prin "punerea mâinii în față";.
Judecătorul de cameră preliminară a constat deci că există plângere prealabilă formulată de partea civilă AEV pentru infracțiunea de lovire și alte violențe a cărei victimă pretinde că a fost în data de 25.09.2015, formulată împotriva numitei C.E. și că, potrivit art. 157 alin. 3 C.pen 2009, fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvârșirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea. Pe cale de consecință, se impune continuarea urmăririi penale in personam pentru această faptă și față de numitul C.P., precum și completarea actelor de urmărire penală, în sensul audierii în detaliu a părților, dar și a martorilor sub aspectul actelor de complicitate materială (complicitatea morală rezultă din probatoriul administrat, cu suficiență, din punctul de vedere al judecătorului de cameră preliminară), pentru a se verifica, în concret cum s-a materializat intenția martorei de interveni, fie pentru a o ajuta pe victima infracțiunii, care era căzută, fie pentru a o evacua pe inculpată, care a fos t în concret acțiunea inculpatului C.P. și, concret, în ce mod i-a pus acesta mâna în față și punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru această infracțiune față de C.P., în cazul întrunirii condițiilor legale.
2.Cu privire la fapta din data de 27.09.2013, în rechizitoriu, s-a reținut că, în jurul orei 21.30, inculpații CEși soțul acesteia, C.P., s-au prezentat la domiciliul persoanei vătămate AEV, unde l-au găsit pe tatăl acesteia. Inculpata a început să țipe și să întrebe de fiica acestuia; AEV, adresând, în același ap, amenințări cu acte de violență la adresa acesteia, folosind expresii de genul "am s-o tund, îi dau cu acid în ochi, o omor";. Amenințările au fost auzite și de martorul Ipate Ilie, care în urma țipetelor de pe casa scărilor a ieșit afară din apartament pentru a vedea ce se întâmplă. De asemenea, acesta a observat cum inculpatul CP îi amenința atât pe AV, cât și pe fiica acestuia că îi va tăia, timp în care își ținea mâna în buzunarul drept, reușind în acest fel să -i inducă o stare de teamă lui AV.
Judecătorul nu a împărtășit aprecierea procurorului cu privire la lipsa pericolului social al faptei comise de inculpatul C.P.. Reține judecătorul declarația dată de martorul Ipate Ilie, din care rezultă că inculpații au acționat concertat pentru intimidarea victimei, că, în mod evident, inculpata nu s-ar fi deplasat singură la domiciliul părții civile și nu ar fi acționat de aceeași manieră fără a beneficia de suportul soțului său care a desfășurat el însuși o activitate infracțională, în forma principală și absorbantă de participație a autoratului. Astfel, din declarația martorului ocular Ipate, care se coroborează cu declarația martorului AV și a părții civile, rezultă că acțiunile de amenințare au fost comise preponderent de inculpatul C.P., atât verbal, cât și prin gesturi. A precizat martorul că, în seara de 27.09.2013, în jurul orelor 21.30, a auzit zgomote puternice pe casa scării și, ieșind din apartament, a văzut inculpați care se certau cu vecinul său AV.
Întrucât martorul a încercat să intervină pentru a aplana conflictul, inculpatul C.P. i-a cerut să intre în apartamentul său. Martorul s-a conformat solicitării inculpatului, dar a auzit ulterior cum inculpatul C.P. a amenințat-o pe partea civilă AEVV, prin intermediul tatălui să, învederându-i acestuia că o va tăia și o va face buzunare, în timp ce C.E. i-a spus aceluiași AV că o va agresa pe fiica sa, AEV, arătând că o va bate și îi va face felul. Relevant pentru a sublinia maniera în care a acționat inculpatul C.P., aspect care rezultă de asemenea din declarația martorului Ipate Ilie, este faptul că inculpatul, în timp ce profera amenințări la adresa părții civile AEV, ținea mâna în buzunarul de la haină ca și cum ar fi avut un obiect în buzunar. Declarația martorului Ipate se coroborează și cu cea a martorului AV care a arătat de asemenea, atât maniera în care a fost amenințată, prin intermediul său, partea civilă AEVV, cât și faptul că amenințarea părea credibilă și datorită felului în care C.P. ținea mâna în buzunarul de la haină, făcându-l pe martor să creadă că are asupra sa un obiect contondent sau un cuțit.
Pe baza materialului probator, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acțiunile inculpatului C.P., în calitate de autor al infracțiunii de amenințare comportă un grad de pericol social mai ridicat decât cele reținute în sarcina inculpatei C.E., astfel încât nu se justifică soluțiile diferite care au fost adoptate. Astfel, în concret, inculpatul, ulterior unui conflict din data de 25.09.2015, în cadrul căreia a susținut-o moral și material pe soția sa la agresarea aceleiași părți civile,(faptă comisă în public, în prezența unui copil de 2 ani ), s-a deplasat, de asemenea împreună cu soția sa, în condiții de noapte (sfârșitul lunii septembrie, ora 21.30) la domiciliul părții civile, unde a exercitat acțiuni de amenințare concretizate prin aducerea la cunoștință a faptului că va săvârși în viitor acțiuni infracționale grave, îndreptate împotriva vieții părții civile. Acționând perseverent la hărțuirea victimei, printr-o agresivitate manifestă (care rezultă din declarațiile celor doi martori-inculpații au țipat, au comis gesturi violente, trântind ușa casei scării, rupând amortizorul de la ușă) și prin adoptarea unei posturi care a insuflat martorului AV convingerea că inculpatul are în buzunar un obiect contondent sau tăietor, care poate servi la punerea în practică a amenințărilor, inculpații au indus părții civile AEVV o stare de temere pentru integritatea sa fizică și pentru viața sa, acțiunile vătămătoare prevestite de inculpați părând a fi probabile și iminente.
În ceea ce privește aprecierile procurorului de caz cu privire la pericolul social pe care îl prezintă fapta, în concret, persoana inculpatului C.P., judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat, împreună cu soția sa, inculpata C.E. prin sentința penală nr. ..../2010 a Judecătoriei Iași,modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. .../27.01.2011 a Tribunalului Iași la pedeapsa rezultanta a închisorii de 3 ani, a cărei executare a fost suspendată condiționat. Rezultă deci că situația inculpatului C.P. este cel puțin identică și din acest punct de vedere cu cea a inculpatei C.E.. Judecătorul de cameră preliminară a apreciatcă, în contextul în care inculpatul s-ar fi aflat la primul contact cu legea penală, aprecierile procurorului ar fi putut fi fondate,însă în condițiile în care fapta este comisă într-o stare de recidivă specializată și în cursul unui termen de încercare, perspectiva asupra activității infracționale îndreptate împotriva părții civile AEV este diferită și relevă un profil infracțional caracterizat și un grad de incorigibilitate.
Nu mai puțin, judecătorul de cameră preliminară a considerat că activitatea infracțională din data de 27.09.2013 trebuie privită și prin raportare la activitatea de complicitate a aceluiași inculpat din data de 25.09.2013, când și-a sprijinit soția la agresarea aceleiași părți civile, complicitate fără de care inculpata nu și-ar fi putut pune în practică rezoluția infracțională.
Din aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că plângerea petentei AEVV este fondată, motiv pentru care, în baza art. 341 alin. 7 C.proc.pen a admis-o, desființând soluția atacată și va trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală, organele de urmărire penală urmând a proceda la efectuarea actelor de urmărire penală indicate anterior, în considerente, cu privire la prima faptă și, în funcție și de concluziile ce se vor desprinde, să reevalueze activitatea infracțională din data de 27.09.2015.
