Dreptul la apărare în cursul judecăţii. încălcare
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 6, art. 171.
Este încălcat dreptul la apărare al inculpatului, impunându-se casarea deciziei astfel pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în cazul în care apelul acestuia a fost soluţionat în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, cu neobservarea faptului că acesta avea apărător ales.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia penală, decizia nr. 172 din 30 aprilie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 342 din data de 22 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. 2437/206/2008, în baza art. 178 alin. 1 şi 2 C. pen., cu aplic. art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.V. la pedeapsa de 1 an închisoare.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata prev. de art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce decurg din nerespectarea disp. art. 83 C. pen.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Slatina şi cu SC A.R.A. SA Bucureşti, să achite părţii civile T I. despăgubiri civile, astfel: 6.000 lei reprezentând contravaloare înmormântare şi praznic de după înmormântare, cât şi pomenirea de 3 zile după înmormântare; 2.000 lei contravaloare praznic de 1 an şi 25.000 euro daune morale.
A fost obligat de asemenea inculpatul la plata a 250 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că, la data de 19 noiembrie 2007, inculpatul, conducător auto la firma SC V. SRL Suceava, efectua un transport de material lemnos din satul Valea Putnei, jud. Suceava, la sediul firmei.
în jurul orelor 18,00, în timp ce rula pe DN 17 prin municipiul Câmpulung Moldovenesc, pe strada Calea Bucovinei, s-a angajat în depăşirea unui autoturism ce staţiona pe partea dreaptă a carosabilului, în faţa acestuia circulând un grup de 3 persoane. întrucât manevra de depăşire nu a fost regulamentară, inculpatul a acroşat cu braţul de susţinere din partea dreaptă a semiremorcii una dintre persoanele din grupul de trei care circula pe partea dreaptă a benzii de rulare, accidentând-o mortal. Victima, în persoana numitului T.M., a fost proiectată pe marginea trotuarului aflat în construcţie. Inculpatul nu a observat ceea ce s-a întâmplat, continuându-şi drumul circa 200-300 m, când a fost atenţionat de un participant la trafic care circula în spatele său.
Reţinând vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 alin. 1 şi 2 C. pen., prima instanţă l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, efect al reţinerii în favoarea acestuia de circumstanţe atenuante, individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, constatând îndeplinite şi celelalte condiţii prev. de art. 81 şi urm. C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, apreciind că scopul prevenţiei generale şi reeducarea celui în cauză se poate realiza prin această modalitate de executare.
Referitor la latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998, 999, 1000 C. civ., prima instanţă l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Slatina şi cu asigurătorul SC A.R.A. SA Bucureşti, să achite părţii civile despăgubiri civile, în măsura dovedirii acestora, şi daune morale, într-un cuantum stabilit prin apreciere.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpatul G.A.V., asigurătorul SC A.R.A. SA BLICUREŞTI - SUCURSALA SUCEAVA, partea civilă T I. şi partea responsabilă civilmente SC V. SRL SLATINA - prin administrator V.L.
Deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine apelul formulat, iar apărătorul desemnat din oficiu a solicitat diminuarea pedepsei aplicate, având în vedere şi culpa victimei.
Partea civilă a arătat că prejudiciul material efectiv suferit în urma infracţiunii este de 12.000 lei, ci nu de 8,000 lei, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond. Reţinând
acest prejudiciu, prima instanţă a încălcat principiul reparaţiei integrale a pagubei, înscris în art. 14 alin. 3 şi 4 C. pr. pen.
Asigurătorul SC A.R.A. SA BUCUREŞTI - SUCURSALA SUCEAVA a arătat că instanţa de fond în mod greşit a obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul, la plata către partea civilă a sumei de 8.000 lei cu titlu de daune materiale, în condiţiile în care acestea nu au fost dovedite în totalitate. De asemenea, cuantumul daunelor morale este nejustificat.
Prin decizia penală nr. 66 din data de 23 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept a faptei şi, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, a procedat la condamnarea inculpatului. Acesta a comis fapta în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate pe larg în expunerea considerentelor sentinţei atacate.
Tribunalul nu a reţinut apărarea inculpatului în sensul că şi victima accidentului a avut o culpă în producerea accidentului rutier, în sensul că s-a deplasat pe partea carosabilă a drumului, deoarece din declaraţiile martorilor M I A. şi M.A.A. rezultă fără niciun dubiu că victima se deplasa pe trotuar (sau locul unde trebuia să fie acesta, în locul respectiv efectuându-se reparaţii la acea dată).
în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a constatat că aceasta a fost just şi proporţional individualizată, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., neimpunându-se o diminuare a pedepsei, cum de altfel şi modalitatea de executare a fost just aleasă.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul, partea responsabilă civilmente şi asigurătorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul şi partea responsabilă civilmente, în motivarea recursurilor, au arătat că, deşi în cadrul rechizitoriului se reţine că ar fi vorba de o culpă comună, nu s-a specificat gradul de culpă al fiecărei părţi, iar cuantumul daunelor morale trebuia stabilit în moneda naţională.
A mai susţinut inculpatul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât, deşi există la dosar delegaţia apărătorului ales şi o cerere de amânare formulată de acesta, cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată cu apărător din oficiu, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Asigurătorul, în motivarea apelului, arată că despăgubirile materiale nu au fost dovedite în totalitate, iar cuantumul daunelor morale este prea ridicat, având în vedere că la stabilirea acestora trebuia avută în vedere vinovăţia celor implicaţi în producerea accidentului.
Prin decizia penală nr. 172 din data de 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, s-au admis recursurile declarate de inculpat, partea responsabilă civilmente şi asigurător, s-a casat în totalitate decizia penală şi s-a trimis cauza Tribunalului Suceava - Secţia Penală în vederea rejudecării apelurilor.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că la data de 9 februarie 2009 inculpatul nu a fost prezent, apelul declarat de acesta fiind susţinut de apărătorul din oficiu G A. Or, potrivit împuternicirilor avocaţiale nr. 55, respectiv 56 din 6 februarie 2009, inculpatul şi partea responsabilă civilmente aveau acelaşi apărător ales, respectiv avocatul Z.D.D. Acesta din urmă a formulat o
cerere prin care a solicitat strigarea cauzei la sfârşitul şedinţei de judecată, motivat de faptul că la aceeaşi dată acordă asistenţă juridică la o altă instanţă din alt judeţ.
Din încheierea de şedinţă se reţine că a fost pusă în discuţie cererea formulată de apărătorul părţii responsabile civilmente, cauza fiind lăsată la a doua strigare. După reluarea cauzei, instanţa, constatând apelurile în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Potrivit art. 171 alin. 4 C. pr. pen., când asistenţa juridică este obligatorie, iar apărătorul ales nu se poate prezenta nejustificat şi nu asigură substituirea la data stabilită, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască.
în speţă, instanţa de apel nu a observat că inculpatul avea apărător ales şi care şi-a motivat lipsa la termenul de judecată stabilit, soluţionând cauza în prezenţa apărătorului din oficiu.
Curtea a apreciat critica formulată de inculpat privind lipsa de apărare în judecarea cauzei ca fiind întemeiată.
Neobservarea aspectului că inculpatul avea apărător ales a avut drept consecinţă privarea inculpatului de posibilitatea de a-şi exprima poziţia în cauză şi de a propune eventual probe în apărare, având în vedere că apelul este o cale de atac devoiutivă.
în acest context, Curtea a apreciat că dreptul la apărare al inculpatului, garantat de disp. art. 6 C. pr. pen., a fost încălcat, deşi instanţa de apel a amânat pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise de către partea responsabilă civilmente, motiv pentru care a procedat în consecinţă.
