Furt calificat. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. Existenţa probelor de vinovăţie. Neaplicabilitatea principiului „in dubio pro reo”
| Comentarii |
|
- Cod penal;
- Cod procedură penală;
- O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Regula „in dubio pro reo" constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în materia probaţiunii. Existenţa unor probe certe de vinovăţie şi stabilirea unei situaţii de fapt clare în baza acestor probe face neaplicabil principiul „in dubio pro reo".
(Curtea de Apel Suceava - Secţia penală, decizia penală nr. 4 din 12 ianuarie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 1462 din 13 iunie 2008, a fost condamnat inculpatul C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de:
- art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;
- art. 208 alin. 1 şi 4, art. 209 alin. 1 lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul a săvârşit faptele în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen. şi, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
în temeiul art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 519 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Botoşani, pe care a adiţionat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Ţ.A. suma de 8.000 lei, pretenţii civile, iar statului suma de 650 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 3 mai 2007, inculpatul şi-a petrecut timpul în discoteca „Fun City” din municipiul Botoşani, împreună cu mai mulţi prieteni, printre care martorii I.I., M S. şi C.C. în jurul orelor 03,30 s-a despărţit de aceştia şi a plecat spre domiciliul său. Observând în faţa blocului unde locuieşte autoturismul BT-02-WJP, s-a hotărât să-l sustragă şi să se plimbe. După ce a reuşit să pătrundă prin efracţie în autoturism, după mai multe încercări de a porni motorul, a coborât şi l-a pus în mişcare împingând maşina din partea din spate înspre strada Săvenilor.
Activitatea infracţională a fost observată de martorul C.C. care se afla în balconul apartamentului său şi îl cunoştea atât pe inculpat, cât şi pe proprietarul autoturismului.
După ce a pornit autoturismul, inculpatul a plecat în exteriorul municipiului Botoşani şi, observând că nu mai are carburant, a oprit în staţia de carburanţi din localitatea Răchiţi, unde a alimentat cu carburant în valoare de 10 lei.
în cursul cercetărilor a fost identificat autoturismul în stare totală de degradare prin incendiere, abandonat în albia pârâului Sitna, în apropierea comunei Răchiţi.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate, procesul-verbal de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei însuşit de planşe fotografice, declaraţiile martorilor A.A., Z.A.S., C.C., I.I., C.C., C.M., procesul-verbal de recunoaştere a inculpatului după fotografii judiciare, planşe foto cu imagini video din staţia Peco Răchiţi, adresa Serviciului Public Comunitar - Regim Permise conducere şi înmatriculare autovehicule Botoşani.
Inculpatul, atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă, nu a recunoscut faptele comise, declaraţii care însă au fost înlăturate de către instanţă, dat fiind probatoriul administrat în cauză.
în ce priveşte latura civilă, s-a avut în vedere că partea vătămată Ţ.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului sustras, instanţa apreciind întrunite condiţiile prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ., obligându-l pe inculpat la repararea prejudiciului prin plată.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru greşita condamnare a sa.
în concluziile orale, susţinute de apărătorul acestuia, a arătat că nu există probe din care să rezulte că se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte penale şi solicită să se compare probele acuzării cu cele ale apărării, din cele din urmă rezultând că nu există acele probe care să demonstreze vinovăţia sa, decât acel om care fuma o ţigară în balcon şi a văzut pe cineva (fără a-l indica pe inculpat ca fiind autorul infracţiunii) care umbla pe lângă maşina părţii vătămate, astfel că dat telefon martorului Z.A. Considerând că există o foarte mare nesiguranţă care profită inculpatului, s-a solicitat de către apărătorul acestuia să se dispună achitarea sa.
Prin decizia penală nr. 207 A din 21 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul penal nr. 979/193/2008, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.N.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, iar vinovăţia inculpatului a fost dovedită pe baza probelor administrate în cauză.
împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs Inculpatul C.N., care a arătat în principal că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, întrucât fapta a fost săvârşită de către o altă persoană, motiv pentru care a solicitat achitarea sa.
în sprijinul acestei cereri, inculpatul a arătat că probatoriul administrat în cauză nu îl identifică cu certitudine ca fiind autorul faptei, iar declaraţiile martorilor audiaţi, care nu sunt relevante şi pertinente cauzei, sunt nesigure, ceea ce impune reţinerea în cauză a principiului potrivit căruia dubiile profită inculpatului.
în subsidiar, a solicitat redozarea pedepselor aplicate, prin reducerea lor.
Examinând cauza pe baza probelor administrate, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate Ţ.A., procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente, procesul-verbal de recunoaştere efectuată de martorul C.M. şi planşele foto cu imaginile video din staţia PECO Răchiţi, adresa Serviciului Public Comunitar -Regim Permise conducere şi înmatriculare autovehicule Botoşani, declaraţiile martorilor A.A., Z.A.S., C.C., I.I., C.C. şi C.M., a reieşit cu certitudine că în noaptea de 3/4 mai 2007, în jurul orei 02,30, inculpatul C.N. a pătruns prin efracţie în autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare BT-02-WJP, aparţinând părţii vătămate Ţ.A., autoturism ce se afla parcat în faţa imobilului în care aceasta locuieşte, pe care l-a sustras şi l-a condus pe străzile din Botoşani şi pe raza altor localităţi, fără a poseda permis de conducere.
întrucât vinovăţia inculpatului a fost dovedită pe baza declaraţiilor unor martori oculari care au observat activitatea infracţională a inculpatului, precum martorul C.C. şi C.M., probe care se coroborează cu procesele-verbale întocmite cu ocazia efectuării urmăririi penale şi planşele foto obţinute din înregistrarea video din staţia PECO Răchiţi, cât şi cu declaraţiile martorilor A.A. şi Z.A.S., în cauză nu este aplicabil principiul potrivit căruia dubiile profită inculpatului, aşa cum a arătat acesta în recursul de faţă.
Regula „in dubio pro reo” constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. pr. pen., se regăseşte în materia probaţiunii.
Acest principiu îşi găseşte aplicabilitatea în cazul inexistenţei unor probe decisive, complete, sigure şi în măsură să reflecte realitatea obiectivă, însă în cauza de faţă, atât probele, cât şi situaţia de fapt ce rezultă din acestea sunt certe, clare şi complete.
Stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului, cât şi încadrarea juridică a faptelor, instanţa de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă ce a fost judicios individualizată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aşa încât o nouă reindividualizare a acestora nu s-a impus în cauză.
Astfel, în acest sens s-a reţinut gravitatea şi pericolul social ridicat al faptei, împrejurările, modalitatea şi urmarea produsă, cât şi persoana inculpatului, care este recidivist şi a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
în raport cu cele prezentate, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.N.
