Excluderea solidarităţii comitentului, exclusă în ipoteza în care inculpaţii nu sunt în raporturi de prepuşenie cu acesta
| Comentarii |
|
- Codul civil: art. 1000 alin. (3)
Neregulile în activitatea apelantelor ori culpa unor salariaţi ai acestora constituie un factor favorizant în activitatea infracţională a inculpaţilor, însă nu poate constitui un temei juridic pentru a se angaja răspunderii civile solidaritatea acesteia cu inculpaţii.
(Decizia penală nr. 82/A din 21 septembrie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 256 din 26 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, 5 Inculpaţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, art. 23 din Legea nr. 656/2002, art. 279 din Legea nr. 297/2004, art. 7 din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa închisorii cu executare în condiţiile de penitenciar.
Cu privire la latura civilă, tribunalul a obligat pe cei 5 inculpaţi, în solidar între ei şi în solidar cu părţile civilmente SSIF ROINVEST Bucovina SA, SC D C. SA Bucureşti şi
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare la plata sumei de 689.532,86 lei, reactualizată la data executării, către partea civilă şi la plata sumei de 694.538,82 lei, reactualizată la data executării, către cealaltă parte civilă.
în esenţă, tribunalul a reţinut, ca temei al condamnării, că la începutul anului 2008, mai multe persoane s-au constituit într-un grup infracţional, cu intenţia de a obţine diferite sume de bani din activităţi ilegale.
La acest grup infracţional au aderat şi cei 5 inculpaţi din cauza de faţă, recu-noscându-i calitatea de lider învinuitului C.N.F. care, cu complicitatea unor funcţionari de la SC D.C. SA ori de la Societăţi de Servicii şi Investiţii Financiare (denumite SSIF-uri ori brokeri), obţinea informaţii în legătură cu cetăţenii care deţineau un pachet mai mare de acţiuni cotate la Bursa de Valori Bucureşti, pentru ca, ulterior, să le poată tranzacţional fraudulos.
După ce erau obţinute datele confidenţiale în legătură cu titlurile de valoare deţinute de acţionari, membrii grupului infracţional, folosindu-se de acte de identitate false, tranzacţionau acţiunile prin intermediul unor firme de brokeraj.
Banii ce rezultau din această activitate frauduloasă erau viraţi în conturi bancare special deschise de membrii grupului, cu acte de identitate false, ulterior fiind ridicaţi în numerar ori transferaţi în conturile unor societăţi comerciale pentru care aveau împuterniciri, iar în final, aceşti bani erau împărţiţi de liderul grupului, în raport de aportul adus la comiterea faptelor de către fiecare membru.
în ceea ce priveşte acţiunile civile formulate de părţile civile, Tribunalul le-a admis în parte, în raport cu probele administrate. Pentru diferenţa de sumă solicitată de părţile civile, acestea nu au solicitat şi nici nu au produs niciun fel de probe autentice, ci s-au rezumat la un calcul propriu.
Prima instanţă a avut în vedere faptul că inculpaţii au acţionat împreună, după un plan bine stabilit şi cu sarcini bine atribuite. în consecinţă, a aplicat dispoziţiile art. 1003 C. clv., privind obligarea în solidar a acestora la plata despăgubirilor civile.
De asemenea, luând în considerare obiectul de activitate al părţilor responsabile civilmente şi calitatea acestora de deţinători de bunuri ale depunătorilor, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ. şi, în consecinţă, a obligat inculpaţii în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel şi Comisia Naţională a Valorilor Bucureşti, SC D.C. SA Bucureşti şi SSIF ROINVEST Bucovina SA Suceava, care au criticat-o pentru nelegalltate, sub aspectul greşitei reţineri a calităţii lor de parte responsabilă civilmente şl, Implicit, a obligării lor în solidar cu inculpaţii la despăgubiri civile.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr. 82/A din 21 septembrie 2010, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare Bucureşti, SC D.C. SA Bucureşti şi SSIF ROINVEST Bucovina SA. Suceava, şi a desfiinţat în parte sentinţa apelată.
Hotărârea Instanţei de apel se bazează pe următoarea argumentaţie: în ceea ce priveşte calitatea de părţi responsabile civilmente a subscriselor: Comisia Naţională a Valorilor Mobilare Bucureşti, SC D.C. SA Bucureşti şi SSIF R.B. SA Suceava, Curtea reaminteşte că
Un subiect de drept poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente într-o cauză penală numai în condiţiile prevăzute de lege, respectiv dispoziţiile art. 1000 C. civ. sau ale unor dispoziţii normative speciale. în această privinţă, nu prezintă nicio relevanţă juridică susţinerile părţilor civile, potrivit cărora Comisia Naţională a Valorilor
Mobilare Bucureşti nu şi-a exercitat obligaţiile prevăzute de lege privind retragerea autorizării de funcţionare pe piaţa de capital şi, în general, susţinerea că nu a luat măsurile ferme impuse de Legea nr. 297/2001, pentru a împiedica şi preveni ca angajaţii săi să faciliteze tranzacţionarea ilegală pe piaţa de capital a acţiunilor părţilor civile. Chiar dacă se constată aceste nereguli în activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobilare sau în activitatea altor părţi considerate a fi responsabile civilmente în această cauză, nu se poate susţine, din punct de vedere juridic, că acestea răspund solidar. împreună cu inculpaţii, pentru acoperirea prejudiciului produs prin activitatea Infracţională a apelanţilor inculpaţi părţilor civile. Este posibil ca neregulile din activitatea administrativă a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi, eventual, a celorlalte apelante menţionate mai sus, să fi fost un factor de favorizare a activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpaţi. O astfel de situaţie, însă, nu poate constitui un temei juridic pentru a se angaja răspunderea civilă solidară a acestora cu inculpaţii, deoarece nu se încadrează în cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 1000 C. civ.
Raporturile existente între inculpaţi şi apelantele Comisia Naţională a Valorilor Mobilare Bucureşti, SC D.C. Bucureşti şi SSIF R.B. SA Suceava nu se înscriu în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 1000 C. civ., în baza căruia se poate justifica angajarea unei astfel de răspunderi civile solidare. Totodată, nu există alte reglementări în materie speciale care să justifice răspunderea solidară a sus numitelor apelante cu inculpaţii, pentru acoperirea prejudiciului produs părţilor civile.
Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a considerat că Comisia Naţională a Valorilor Mobilare Bucureşti, SC D.C. SA Bucureşti şi SSIF R.B. SA Suceava au calitatea de părţi responsabile civilmente în cauză, cu consecinţa obligării acestora, în solidar cu inculpaţii, la plata despăgubirilor către părţile civile.
