Liberarea provizorie sub control judiciar. Analizarea temeiurilor ce au justificat luarea detenţiei preventive
| Comentarii |
|
- Codul de procedură penală: art. 148 lit. b) şi f), art. 1602 alin. (2)
Analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar se face şi în raport de motivele care au stat la baza arestării preventive, astfel că, în condiţiile în care măsura a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. b) şi f) C. pr. pen., liberarea nu poate fi acordată când lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
(Decizia penală nr. 243/R din 12 aprilie 2010)
Prin încheierea din 7 aprilie 2010, Tribunalul Argeş, în baza art. 1608a alin. (6) C. pr. pen., a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această încheiere, în esenţă, s-a reţinut, în fapt, că în calitate de primar al municipiului Craiova şi de preşedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere şi Pietonale a municipiului Craiova, în perioada februarie 2006 -noiembrie 2006, inculpatul S.A. a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma totală de 50.000 euro, în mai multe tranşe de la inculpatul P.G.C., pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu sau să-şi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu legate de exercitarea funcţiilor mai sus menţionate, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizaţiei de construire cu nr. 303 din 16 martie 2006 pentru construirea Hypermarket P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 18/1991, autorizaţia de construire conţinând elemente nereale şi în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului unui autobuz până în zona unde era amplasat hypermarketul P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu.
în continuare, Tribunalul a arătat că existenţa şi persistenţa motivului de arestare face imposibilă liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere teza a ll-a a art. 1602 alin. (2) C. pr. pen., care obligă organul judiciar să nu acorde această favoare inculpatului, probele evidenţiind presiunile pe care inculpatul A.S. le-a exercitat direct sau indirect asupra martorilor menţionaţi, dar şi modificările ce apar în înscrisul arătat mai sus.
împotriva încheierii din data de 7 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Argeş a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.A., care a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1602 C. pr. pen., având în vedere circumstanţele personale care pledează în favoarea sa, prin prisma dispoziţiilor art. 136 alin. (2) C. pr. pen.
De asemenea, acesta susţine că nu există date care să justifice temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că va încerca să distrugă mijloacele de probă.
Prin decizia penală nr. 243/R din 12 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.A.
Soluţia Curţii se întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Punerea în libertate a inculpatului S.A. generează riscul alterării mijloacelor de probă şi al exercitării unor presiuni asupra martorilor, astfel încât pericolul pentru ordinea publică este actual, iar privarea sa de libertate se impune cu necesitate.
Astfel, Curtea reţine preocuparea inculpatului de a influenţa, în favoarea sa şi în detrimentul aflării adevărului în cauză, probele administrate, fapt confirmat de relatările martorului M.D. în legătură cu autorizaţia emisă pentru SC P. SA Piteşti, cât şi de ştergerea menţiunilor de pe cererea cu nr. 223061 cu dată certă la 14 noiembrie 2005 întocmită de consilierul juridic N.C.
în continuare, relevante sunt relatările martorului M.A. în declaraţiile date în faţa organelor de anchetă la care se adaugă şi conţinutul mesajelor telefonice fotocopiate, primite de acesta, din care rezultă că este ameninţat permanent, confirmă încă odată ipoteza unor încercări de influenţare a cursului procesului penal de faţă.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa fondului, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că de la momentul arestării inculpatului, au mai existat presiuni de intimidare asupra martorului M.A., făcute prin intermediul unor sms-uri, dar şi prin intermediul unor organe de presă locale aflate sub puterea de direcţie a inculpatului, ceea ce denotă periculozitatea şi încercarea acestuia de a denatura aflarea adevărului în cauză.
Contrar susţinerilor apărării, analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar se face şi în raport de motivele care au stat la baza arestării preventive, astfel că, în condiţiile în care măsura a fost dispusă în baza art. 148 lit. b) şi f) C. pr. pen., liberarea nu poate fi acordată când lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea constată că infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârşite având rezonanţă în rândul opiniei publice şi determinând reacţia negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoana asupra cărora planează astfel de acuzaţii sunt judecate în stare de libertate.
Calitatea inculpatului S.A., de primar al municipiului Craiova, potenţează acest pericol social, determinând, contrar celor susţinute de apărare, o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii, determinată de prezenţa unui reprezentant al autorităţii publice locale, apărător al ordinii publice, într-un cerc infracţional, fiind acuzat de săvârşirea unor infracţiuni grave.
în acelaşi context trebuie din nou precizat că inculpatul nu poate invoca în favoarea sa calitatea de primar, deoarece tocmai în această calitate este acuzat că ar fi comis faptele ce i se impută, această poziţie, datorită relaţiilor de subordonare cu celelalte persoane anchetate în această cauză, cât şi cu unii dintre martori, având autoritatea şi puterea de direcţie asupra mijloacelor de probă cu posibilitatea majoră de a le influenţa, aşa după cum rezultă din probele constituite în dosarul de urmărire penală.
Infracţiunile de corupţie pentru săvârşirea cărora este cercetat inculpatul reprezintă una dintre cele mai grave forme infracţionale, inculpatul fiind o persoană care a primit sume de bani pentru a-şi încălca îndatoririle de serviciu, iar liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului ar echivala cu încurajarea tacită a lor, concomitent cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei, şi concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivităţii.
