Liberarea provizorie pe cauţiune. Calitatea de avocat a unui inculpat, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă
| Comentarii |
|
- Codul de procedură penală: art. 1608a şi urm.
Calitatea sa de avocat potenţează pericolul social determinând o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii, fiind afectată imaginea corpului avocaţilor, dar şi al magistraţilor.
Se creează convingerea că reuşita în cauzele deduse judecăţii intervine în afara cadrului procesual iar hotărârea judecătorească este justificată de alte raţiuni, şi nu de probele administrate în cauză.
(încheierea nr. 74/F din 10 septembrie 2010)
Prin încheierea nr. 74/F din 10 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de inculpatul I.L.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, înainte de argumentarea soluţiei adoptate, Curtea a reţinut, ca situaţie premisă, faptul că inculpatul a arătat în cererea sa că a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care este cercetat, că nu are antecedente penale şl că îndeplineşte toate cerinţele impuse de lege, pentru a fi liberat provizoriu.
în continuare, Curtea a analizat temeinicia cererii, având în vedere următoarele:
Din perspectiva dispoziţiilor art. 1608a, examinarea temeiniciei liberării provizorii pe cauţiune se face printr-o analiză a motivelor ce au justificat luarea măsurii arestării preventive.
în condiţiile în care măsura a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. pr. pen., cum este cazul de faţă, nu poate fi admisă cererea, când lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aşadar, subzistenţa temeiului arestării preventive amplu analizat de curând şi în încheierea de şedinţă din 17 august 2010, definitivă prin decizia nr. 3056 din 7 septembrie 2010 a ÎCCJ, impune menţinerea detenţiei şi exclude liberarea provizorie pe cauţiune.
Aceasta, deoarece natura, gravitatea, modalitatea în care se bănuieşte că au fost săvârşite faptele imputate sunt argumente suficiente în favoarea susţinerii ideii de mai sus.
O asemenea analiză a pericolului social concret pe care l-ar genera punerea în libertate a inculpatului se impune pentru că aceasta este o condiţie subînţeleasă a dispoziţiilor legale ce reglementează instituţia liberării provizorii, pe lângă celelalte condiţii expres prevăzute, referitoare la obstrucţionarea aflării adevărului şi limita maximă a pedepsei prevăzută de lege.
Astfel, calitatea sa de avocat potenţează pericolul social determinând o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii, fiind afectată imaginea corpului avocaţilor, dar şi al magistraţilor.
Se creează convingerea că reuşita în cauzele deduse judecăţii intervine înafara cadrului procesual iar hotărârea judecătorească este justificată de alte raţiuni, şi nu de probele administrate în cauză.
De altfel, inculpatul, formulând prezenta cerere, a fost de acord că prin instituţia liberării provizorii nu se critică temeinicia şi legalitatea arestării preventive, fiind de acord cu temeiul ce a justificat-o.
în altă ordine de idei, examinarea presupune aprecierea oportunităţii punerii în libertate a inculpatului în momentul de faţă şi consecinţele ce ar decurge din aceasta.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, a plătit cauţiunea fixată într-un cuantum de 50.000 lei şi că aceasta, prin întindere, ipotetic vorbind, ar garanta respectarea obligaţiilor ce revin inculpatului pe perioada liberării provizorii.
Dar, tot atât de real este şi faptul că cererea a intervenit anterior audierii denunţătorilor şi magistraţilor Tribunalului Comercial indicaţi în actele şi lucrările dosarului de urmărire penală.
în raport de această fază a procesului penal, care precede audierii martorilor de mai sus, în opinia Curţii, liberarea provizorie pe cauţiune apare ca inoportună.
De altfel, respingerea prezentei cereri este în acord şi cu dispoziţiile art. 136 C. pr. pen. referitoare la scopul măsurii preventive.
O atare soluţie nu încalcă nici Convenţia şi nici Constituţia României, pentru că, mai presus de interesul particular al inculpatului, este interesul general al societăţii care reclamă ca inculpatul să fie judecat în continuare în stare de arest preventiv pentru aflarea adevărului, cel puţin până la administrarea întregului probatoriu.
