Expertiză medico-legală efectuată în altă cauză. Utilizarea probei ştiinţifice într-un alt dosar, privind pe acelaşi inculpat. Valabilitate
| Comentarii |
|
În cazul în care în raport cu actele privind antecedentele medicale ale inculpatului există motive temeinice de îndoială asupra stării psihice a acestuia, este obligatorie efectuarea în dosarul supus judecăţii a expertizei psihiatrice conform art. 117 C. proc. pen.
Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 755 din 19 decembrie 2006
Prin sentința penală nr. 473 din 5 iulie 2006, Judecătoria Zalău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen. și art. 48 C. pen., a achitat pe inculpatul M.F., recidivist, cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 37 pct. 2 din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 37 pct. 3 din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată a renunțat la pretențiile inițiale.
Instanța a constatat că față de inculpat s-a dispus măsura de siguranță a internării, prevăzută de art. 114 C. pen., în dosarul nr. 6172/2005 (nedefinitiv).
Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit în dosar nr. 1138/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, a fost trimis în judecată inculpatul M.F., cercetat la plângerea prealabilă a părții vătămate, avocat P.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 37 pct. 2 din Legea nr. 51/1995, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 37 pct. 3 din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind în concurs real.
S-a reținut în sarcina inculpatului că a insultat și calomniat partea vătămată în legătură cu exercitarea de aceasta a profesiei de avocat, în aceleași împrejurări agresându-l și fizic.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că în urmă cu mai mulți ani partea vătămată în calitate de avocat l-a asistat pe inculpat într-un proces, iar acesta nefiind mulțumit de hotărârea instanței care era în defavoarea lui, a făcut numeroase demersuri prin cereri, memorii și plângeri împotriva avocatului, pentru a-și recupera onorariul.
în data de 20 aprilie 2005, partea vătămată - avocat P.M. - cobora scările Tribunalului Județean Sălaj împreună cu martorii C.T. și C.D., avocați stagiari.
Când cei trei avocați au ajuns în dreptul său, inculpatul a făcut afirmații injurioase și a lovit partea vătămată cu mâna în zona gâtului și a cefei. Au intervenit jandarmii care l-au imobilizat și l-au condus pe inculpat în altă parte, iar avocații și-au continuat drumul.
Partea vătămată, avocat P.M., a solicitat trimiterea în judecată a inculpatului M.F. pentru infracțiunile de insultă, calomnie și lovire și arată că se constituie parte civilă în cauză, cuantumul despăgubirilor urmând a și le preciza în instanță.
Comportamentul inculpatului a ridicat numeroase semne de întrebare referitoare la sănătatea sa psihică, motiv pentru care s-au făcut verificări în acest sens. Acte medico-legale mai vechi, întocmite de specialiști din cadrul I.M.L. Sălaj au atestat că inculpatul suferă de boli psihice, însă discernământul său este doar parțial abolit.
Avându-se în vedere aceste concluzii privitoare la starea de sănătate a inculpatului, acesta a fost trimis în judecată și condamnat de 2 ori până în prezent.
Instanța a apreciat că starea psihică a inculpatului prezintă în continuare serioase îndoieli, având în vedere evoluția ulterioară a acestuia și după condamnarea în dosarul nr. 6172/2005 (nedefinitiv), a dispus efectuarea unei noi expertize psihiatrice. De menționat că dosarul în care s-a dispus efectuarea expertizei are ca obiect infracțiunea de violare de domiciliu și distrugere, comise de inculpat împotriva aceleiași părți vătămate, despre care inculpatul a afirmat că ar fi fost complice la deposedarea sa de un teren situat în Cehu-Silvaniei. Comportamentul inculpatului în prezenta cauză, față de partea vătămată P.M. are aceleași origini și legătură cu terenul în discuție, partea vătămată fiind angajată de inculpat pentru a-i reprezenta interesele în instanță, în procesele referitoare la teren. Hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile referitoare la terenul situat în Cehu-Silvaniei, nefiind favorabile lui M.F., acesta acuză partea vătămată de diverse fraude.
în dosarul amintit mai sus s-a efectuat o expertiză psihiatrică a inculpatului M.F., care prin raportul întocmit concluzionează că acesta suferă de tulburare organică a personalității de tip paranoic și histrionic și epilepsie grand mal. în cadrul bolilor de care suferă, comisia opinează că inculpatul nu are discernământul faptelor sale și recomandă ca măsură de siguranță, internarea la Spitalul de Psihiatrie Ștei.
între faptele care constituie obiectul dosarului nr. 6172/2005 privind pe inculpat, și cele din prezenta cauză existând o legătură, ambele având aceleași origini și gravitând în jurul aceleiași probleme, instanța a luat în considerare expertiza medico-legală întocmită în dosar nr. 6172/2005, urmând să pronunțe o soluție în funcție de aceasta.
Atât partea vătămată cât și parchetul au solicitat efectuarea unei noi expertize psihiatrice a inculpatului, motivând că cele două, existente, sunt contradictorii și se impune o a treia.
Instanța a respins ambele cereri, apreciind o nouă expertiză drept inutilă. Raportul de constatare medico-legal întocmit de I.M.L. Sălaj este mai vechi, și nu este total în contradicție cu cel efectuat de I.M.L. Cluj, reținând o diminuare a discernământului.
Expertiza efectuată de I.M.L. Cluj este de dată recentă și are ca bază investigații complete ale inculpatului, care a fost internat în acest scop, pe când expertiza anterioară este întemeiată doar pe acte medicale, concluziile formulându-se fără un consult al inculpatului. Instanța a apreciat drept concludentă această ultimă expertiză care stabilește lipsa discernământului inculpatului raportat la bolile psihice de care suferă, și care pentru acest motiv este luată în considerare și în cauza de față care privește alte fapte decât cele care fac obiectul dosarului în care s-a efectuat expertiza.
Conform art. 24 din O.G. 1/2000, Comisia superioară medico-legală verifică și avizează din punct de vedere științific, la cererea organelor judiciare concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizelor.
în cauza de față, după cum s-a menționat mai sus, instanța a apreciat drept concludente concluziile expertizei și faptul că nu se impune o avizare a acesteia. Față de raportul de constatare medico-legal întocmit de I.M.L. Sălaj, de o anumită vechime, și întemeiat pe mult mai puține date, expertiza întocmită, având în vedere că bolile inculpatului sunt ireversibile, și în timp s-au putut agrava, se apreciază că reflectă adevărata stare de sănătate actuală a inculpatului.
Inculpatul fiind lipsit de discernământ, devin aplicabile prevederile art. 48 C. pen. care reglementează iresponsabilitatea ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. Conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., intervenind o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, exercitarea acțiunii penale este lipsită de temei.
Pentru aceste motive, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen. și art. 48 C. pen., inculpatul a fost achitat.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, conform art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. instanța a constatat că partea vătămată inițial s-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală, fără a preciza cuantumul despăgubirilor pe care le-a pretins, ulterior, în faza de judecată renunțând la constituirea de parte civilă.
Prin expertiza medico-legală psihiatrică efectuată s-a recomandat ca față de inculpat să se ia măsura de siguranță prevăzută de art. 114 C. pen., respectiv a internării. Cu privire la acest aspect instanța a constatat că măsura a fost dispusă prin sentința penală nr. 401 din 14 iunie 2006 din dosar 6172/2005 (nedefinitiv).
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, considerând-o nelegală, apel respins ca nefondat în baza deciziei penale nr. 107 pronunțată în data de 8 noiembrie 2006 de Tribunalul Sălaj.
împotriva deciziei tribunalului și implicit a sentinței judecătoriei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj solicitând casarea lor și retrimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Zalău în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care să stabilească dacă inculpatul a avut discernământ sau nu la data comiterii faptelor. Precizează că nu era posibil ca la pronunțarea soluției, instanțele de fond să ia în considerare alte acte medico-legale efectuate inculpatului, în alte dosare.
Examinând recursul declarat prin prisma motivului Curtea a constata că potrivit art. 117 din C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie, între alte cazuri, atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată au îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1804/22 martie 2006 efectuat într un dosar în care inculpatul era cercetat pentru infracțiunile de distrugere și violare de domiciliu rezultă că acesta suferă de „tulburare psihopatoidă pe fond epileptic și tulburare organică a personalității de tip paranoic și histrionic, epilepsie grand mal”, afecțiuni care determină lipsa discernământului inculpatului la comiterea faptelor. Din conținutul acestui act rezultă, de asemenea, că inculpatul are antecedente psihiatrice, că în perioada internării i s-a aplicat tratament cu neuroleptice majore, necesitând supraveghere din partea familiei.
Existând, deci, motive temeinice de îndoială asupra stării psihice a inculpatului, instanțele trebuiau să dispună în prezenta cauză efectuarea unei expertize psihiatrice, în condițiile art. 117 din C. proc. pen.
într-o atare situație, nedispunând în acest dosar efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, instanțele de fond au pronunțat hotărâri ce încalcă dispozițiile procedurale care reglementează desfășurarea procesului penal.
Din actele cauzei rezultă că prin raportul de expertiză medico-legală din 22 martie 2006 s-a confirmat susținerea inculpatului că este suferind de afecțiuni ce necesită aplicarea unui tratament medical adecvat.
Prima instanță și cea de apel trebuiau să dispună efectuarea unei expertize medico-legale în prezenta cauză, proba științifică la care se face referire fiind efectuată la 22 martie 2006 într-un alt dosar, dată de la care bolile de care suferă se puteau agrava .
Mai mult, examinând raportul medico-legal depus la dosar se constată că acesta a fost efectuat exclusiv pe baza unor acte medicale, iar apoi a fost internat inculpatul 2 zile la Clinica de Psihiatrie din Cluj-Napoca în perioada 14-16 martie 2006.
Nedispunând efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în procesul de față în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile comise împotriva părții vătămate P.M., instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, fiind incidente cazurile de casare reglementate de art. 3859pct. 8 și pct. 10 C. proc. pen, respectiv instanța nu a efectuat expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile și condițiile prevăzute de art. 117 alin. (1) și (2) și, prin neefectuarea acestei probe științifice, rezultă implicit că nu s-a pronunțat cu privire la o cerere esențială pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
