FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. CRITERII DE APRECIERE.
| Comentarii |
|
Este neîntemeiată susţinerea că fapta săvârşită de un inculpat fără antecedente penale nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, dacă scopul urmărit şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta denotă o atingere semnificativă a valorilor apărate de lege.
Prin sentinţa penală nr. 72 din 16.02.1999 a Judecătoriei Călăraşi, V.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1, lit. a şi g Cod penal).
Din probele administrate în cauză, a fost reţinută vinovăţia inculpatului care, muncitor fiind la Combinatul Siderurgic Călăraşi şi lucrând în schimbul de noapte, i-a solicitat unui şofer - aflat şi el în serviciu la acel moment - să încarce în maşină anumite elemente de turnare, apoi l-a dirijat pe şofer spre un centru de valorificare a fierului vechi din afara combinatului, unde materialele astfel sustrase au fost descărcate. La Teşirea din centrul de valorificare, inculpatul a fost oprit de o patrulă a poliţiei.
Prejudiciul a fost acoperit prin recuperare şi restituire.
Inculpatul a declarat apel în cauză, cu solicitarea de a fi achitat şi a i se aplica prevederile art. 181 Cod penal.
S-a susţinut, prin motivele de apel, că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, dat fiind faptul că materialele sustrase sunt doar deşeuri.
Tribunalul Călăraşi, prin decizia penală nr. 123 din 5.05.1999, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Reiterând solicitarea şi motivarea din apel, inculpatul a declarat recurs în cauză, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 Cod procedură penală, privind greşita individualizare judiciară a pedepsei şi greşita aplicare a legii.
Recursul nu este fondat.
împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, precum şi poziţia sinceră a acestuia nu pot constitui elemente care să conducă la concluzia că fapta săvârşită nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni. Aceste elemente de circumstanţiere personală au fost avute în vedere de instanţa de fond, care le-a reţinut ca circumstanţe atenuante, scăzând cuantumul pedepsei aplicate sub minimul de 3 ani, prevăzut de lege pentru infracţiunea de furt calificat.
La stabilirea gradului de pericol social concret al faptei săvârşite nu poate fi omis modul de operare, anume pe timp de noapte, folosindu-se de maşina unităţii, fără a comunica şoferului scopul transportului şi urmărind valorificarea pentru sine a materialelor sustrase.
Din probe a rezultat că valoarea materialelor sustrase nu este neglijabilă, iar recuperarea prejudiciului nu constituie nicidecum un merit al inculpatului, ci se datorează descoperirii de îndată a faptei.
Astfel fiind, sunt nefondate susţinerile privind lipsa pericolului social concret al faptei şi privind greşita individualizare a pedepsei, iar recursul va fi respins ca atare. (Judecator Lucian Popescu - sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 1.721/1999)
