Extrădare. Condiţia dublei incriminări. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare, prin care s-a respins cererea de extrădare. Efecte
| Comentarii |
|
Hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a constatat inexistenţa dublei incriminări are autoritate de lucru judecat, astfel încât nu poate fi primită o nouă cerere de extrădare cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, indiferent dacă este vorba despre urmărirea, judecarea ei ori executarea pedepsei.
(Sentinţa nr. 4 din 12 februarie 2003 - Secţia a ll-a penală)
La data de 25 noiembrie 1998, autorităţile judiciare din Republica Cehă au solicitat extrădarea cetăţeanului turc A.O., în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă emis la 30 octombrie 1995.
în baza acestui mandat, cel în cauză a fost arestat în România şi trimis în faţa instanţei competente - Tribunalul Bucureşti, în vederea soluţionării cererii de extrădare.
Prin Sentinţa penală nr. 143 din 15 martie 1999 a Tribunalului Bucureşti -Secţia I penală, rămasă definitivă, a fost respinsă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Cehă.
Instanţa a reţinut în esenţă că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune extrădarea, întrucât lipseşte condiţia dublei incriminări. Astfel, conţinutul concret al faptei reţinute de autorităţile cehe, constând în neplata la timp a unor facturi, nu poate da naştere, potrivit legii române, decât unui litigiu civil sau comercial, neregăsindu-se ca infracţiune în legislaţia penală română.
Ulterior, cetăţeanul turc a fost judecat în lipsă în Republica Cehă şi condamnat prin hotărârea Tribunalului Praga din 20 septembrie 1999, definitivă prin Decizia Curţii Supreme a Republicii Cehe din 24 noiembrie 1999, la o pedeapsă de 9 ani închisoare, fiind găsit vinovat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 250 paragrafele 1 - 4 din Codul penal ceh.
în baza acestei hotărâri definitive, la 19 ianuarie 2001, Tribunalul Praga a emis un nou mandat de arestare, de această dată în vederea executării pedepsei de 9 ani închisoare. Ca urmare, autorităţile judiciare din Republica Cehă au solicitat din nou extrădarea cetăţeanului turc pentru punerea în executare a pedepsei de 9 ani închisoare, sens în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus arestarea lui în vederea extrădării la data de 7 ianuarie 2003 şi sesizarea Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea cererii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, indiferent dacă extrădarea unei persoane se solicită în vederea urmăririi, judecării sau executării pedepsei, trebuie îndeplinite o serie de condiţii de fond comune, între care, potrivit art. 8 din Legea nr. 296/2001, cea a dublei incriminări, în sensul că fapta ce i se impută trebuie să fie prevăzută ca infracţiune atât în legea statului solicitant, cât şi a celui solicitat.
Or, în speţă, Sentinţa penală nr. 143/1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală a hotărât în mod definitiv neîndeplinirea condiţiei dublei incriminări. Ea are autoritate de lucru judecat, fiind vorba despre aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, astfel încât o nouă cerere de extrădare nu poate fi reiterată, chiar dacă ea nu mai priveşte judecata, ci executarea pedepsei.
De altfel, autoritatea de lucru judecat constituie un impediment dirimant chiar în angajarea procedurii la care se referă art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 296/2001.
în consecinţă, Curtea a respins cererea şi a dispus punerea în libertate a persoanei în legătură cu care s-a solicitat extrădarea, dacă nu este arestată în altă cauză.
