Legitimă apărare. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 44 alin. 2 din Codul penal, pentru existenţa legitimei apărări este necesar ca atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Există pericol grav în cazul când victima, după ce l-a insultat şi l-a lovit cu pumnul pe inculpat, a scos un cuţit şi s-a îndreptat către acesta cu intenţia de a-l lovi. în această situaţie, riposta inculpatului, de a lovi victima cu pumnul şi genunchiul, constituie un reflex natural de apărare a integrităţii fizice şi, prin urmare, un act necesar comis în legitimă apărare.
(Decizia nr. 804 din 25 aprilie 2002 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 220 din 3.08.2001, pronunţată de Judecătoria Zimnicea, în baza art. 182 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 73 lit. b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul I.V. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 24/25.02.2001 inculpatul S.V. s-a deplasat, însoţit de un grup de prieteni, la localul din comună, cu scopul de a consuma băuturi alcoolice. în local, inculpatul S.V. a rămas la bar să comande băuturi, însă vânzătoarea i-a spus că nu mai serveşte, fiind târziu. Atunci, partea vătămată M.G.F., care se afla în local şi era în stare de ebrietate, a mers la inculpat şi, sub pretextul că din cauza acestuia nu mai este nici el servit, a început să-l înjure, l-a prins cu mâna de gât şi l-a lovit cu pumnul în zona feţei. în acel moment, inculpatul l-a îmbrâncit, iar partea vătămată a scos de la spate un cuţit şi l-a îndreptat spre inculpat. Speriat de atitudinea părţii vătămate, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în gură. Datorită loviturii primite, partea vătămată s-a aplecat, moment în care inculpatul i-a mai aplicat o lovitură puternică în faţă, cu genunchiul, după care a părăsit localul.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit avulsia dinţilor 11, 12, 22, 23 şi leziuni traumatice care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.
Tribunalul Teleorman, prin Decizia penală nr. 461/A din 28.11.2001, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa şi a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 10 lit. e) din Codul de procedură penală, apreciind că acţiunea inculpatului a fost în legitimă apărare, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 44 alin. 2 din Codul penal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală şi motivând că greşit s-a reţinut că inculpatul a acţionat în legitimă apărare.
Recursul este neîntemeiat.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosar, faţă de motivul de recurs invocat, reţine următoarele:
Conform art. 44 alin. 2 din Codul penal, este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa ori a altuia, care pune în pericol grav persoana celui atacat.
în raport de dispoziţiile acestui text, riposta trebuie să fie necesară şi proporţională cu gravitatea atacului. Mai are o importantă semnificaţie în aprecierea legitimei apărări starea psihică şi emoţională a făptuitorului atacat şi măsura în care atacul împotriva lui, locul şi mijloacele utilizate de victimă sunt de natură să-i producă o puternică şi reală temere pentru securitatea sa.
Inculpatului S.V. i se pot reţine toate aceste circumstanţe, cu atât mai mult cu cât, în comparaţie cu atacul victimei, el a reacţionat în disproporţie moderată, chiar negativă. Partea vătămată cu totul nejustificat l-a jignit şi apoi l-a lovit cu pumnul în faţă pe inculpat, care a reacţionat îmbrâncindu-l numai, pentru a evita conflictul. Fiind sub influenţa alcoolului, victima a scos un cuţit şi s-a îndreptat către inculpat, cu intenţia de a-l lovi cu această armă.
Părţile se aflau într-un bar, la mică distanţă una de alta, arma cu care ataca victima era aptă să producă moartea sau vătămarea gravă a persoanei, iar reacţia inculpatului de apărare a fost conformă cu starea emoţională pe care i-a provocat-o această agresiune extrem de periculoasă, care raţional impunea o Singură ripostă: neutralizarea atacatorului.
Ca atare, cele două lovituri pe care le-a aplicat părţii vătămate, una cu pumnul, cealaltă cu genunchiul, sunt perfect legitime şi consecinţă atât a temerii, cât şi a unui reflex natural de apărare a integrităţii fizice şi vieţii proprii. De altfel, autorul s-a folosit de mijloace de apărare inferioare ca eficienţă şi pericol celor utilizate de victima agresoare, respectiv la atacul cu cuţitul a ripostat cu pumnul şi piciorul.
Se reţine că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, sens în care recursul parchetului va fi respins ca nefondat.
