Formularea cererii de extrădare. Prescripţia executării pedepsei
| Comentarii |
|
C. pen., art. 126, art. 127 Legea nr. 302/2004, art. 35 alin. (2)
Potrivit art. 126 C. pen., termenul de prescripţie a executării pedepsei se socoteşte de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Conform art. 35 alin. (2) din legea nr. 302/2004, formularea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior. Potrivit art. 127 C. pen., întreruperea cursului prescripţiei face să curgă un nou termen de prescripţie, timpul scurs până la apariţia cauzei de întrerupere nemaifiind luat în calcul.
Decizia penală nr. 148/Ap din 11 mai 2005 - L.P.
Prin sentinţa penală nr. 61/2005, Tribunalul Braşov a respins ca nefondată sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Braşov privind pe condamnatul P.I.
în fapt, s-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 26 din 9 martie 1995 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 1579 din 20 iunie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpatul P.I. a fost condamnat, în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenţie.
La data de 7 iulie 1997, Tribunalul Braşov, urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a emis mandatul de executare nr. 41/1995.
Deoarece condamnatul P.I. a fost arestat în procedura extrădării de autorităţile judiciare spaniole la data de 30 mai 2003, urmare a formulării unei cereri de extrădare, iar termenul de împlinire a prescripţiei executării pedepsei s-ar fi împlinit la data de 19 iunie 2004, rezultă că sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Braşov este nefondată.
împotriva hotărârii a declarat apel condamnatul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi solicitând desfiinţarea acesteia, iar în cadrul rejudecării, constatarea intervenirii prescripţiei executării pedepsei.
Apelul declarat este nefondat.
Condamnatului i s-a aplicat, prin sentinţa penală nr. 26/1995 a Tribunalului Braşov, o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
Mandatul de executare nr. 41/1995 a fost emis la data de 7 iulie 1997 de către instanţa de executare, respectiv Tribunalul Braşov (hotărârea rămânând definitivă la data de 20 iunie 1997).
Din dosarul instanţei rezultă că P.I. a fost arestat în procedura extrădării de către autorităţile judiciare ale Regatului Spaniei -Arganda de Rey Madrid - la data de 20 mai 2003.
Potrivit art. 126 C. pen., termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul de faţă este de 7 ani şi se socoteşte de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, astfel că urma să se împlinească la data de 19 iunie 2004.
însă, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, formularea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior. Totodată, potrivit art. 127 C. pen., întreruperea cursului prescripţiei face să curgă un nou termen de prescripţie, timpul scurs până la apariţia cauzei de întrerupere nemaifiind luat în calcul.
Având în vedere faptul că, prin încheierea Curţii de Apel Braşov din data de 4 iunie 2003, s-a propus extrădarea condamnatului P.I. în vederea executării pedepsei în discuţie, formulându-se ulterior cererea de extrădare, s-a constatat că termenul de prescripţie a fost întrerupt şi că prescripţia executării pedepsei de 2 ani urmează a se împlini la data de 3 iunie 2010, astfel că sesizarea Biroului de Executări Penale al Tribunalului Braşov apare ca nefondată.
în consecinţă, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins şi s-a menţinut hotărârea atacată ca legală şi temeinică.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
