Gestiune frauduloasă. Delapidare. Deosebiri.
| Comentarii |
|
însuşirea de sume de bani sau alte bunuri aparţinând avutului public, de către funcţionarul care le gestionează sau administrează, constituie infracţiunea de delapidare, iar nu de gestiune frauduloasă, în cazul căreia nu este necesar ca bunul să facă parte din avutul
public iar subiectul activ al infracţiunii să fie funcţionar.
Secţia Penală, decizia nr. 1080 din 27 aprilie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 994 din 16 septembrie 1996 a Judecătoriei Rădăuţi, rămasă definitivă, a fost condamnat inculpatul A.l. pentru săvârşirea infracţiunilor de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 C. pen., de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. 2 C. pen. şi de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
S-a reţinut că, în perioada iunie - septembrie 1995, inculpatul, fiind factor poştal, şi-a însuşit suma totală de 332.325 lei prin falsificarea unor mandate privind plata pensiilor.
Declarându-se recurs în anulare, s-a susţinut că fapta de însuşire a sumelor de bani trebuia încadrată în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 223 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 223 alin. 1 C. pen. (anterior Legii nr. 140/1996), constituia infracţiune de delapidare "însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar ori alt salariat, în interesul său ori pentru altul, de bani valori sau alte bunuri din avutul public, pe care le gestionează sau administrează".
Or, inculpatul, factor poştal, prin falsificarea unor mandate şi-a însuşit sume de bani, cu destinaţia pentru pensii, din bugetul asigurărilor sociale pe anul 1995.
Cum sumele de bani din bugetul de stat destinate a fi folosite pentru protecţia socială aparţin în mod evident avutului public chiar şi atunci când se află temporar în gestiunea unor funcţionari ai direcţiilor judeţene de poştă, între care şi factorii poştali, este evident că însuşirea de către inculpat a unor astfel de sume constituie infracţiunea de delapidare, iar nu infracţiunea de gestiune frauduloasă care constă în pricinuirea cu rea-credinţă de pagube cu ocazia administrării sau conservării bunurilor unei persoane, de către cel care are sau trebuie să aibă grija administrării sau conservării acestora.
Ca urmare recursul în anulare a fost admis, fiind schimbată încadrarea juridică, din infracţiunea de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 225 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
