Infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999. Organul judiciar competent să efectueze urmărirea penală
| Comentarii |
|
Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 207/2000, aprobată prin Legea nr. 456/2001, art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. s-a modificat în sensul că judecata în primă instanţă a infracţiunii de spălare a banilor a intrat în competenţa tribunalului, iar în baza art. 209 alin. (2) C. proc. pen. (aşa cum a fost modificat prin art. 5 din Legea nr. 169/2002, în vigoare la momentul efectuării şi finalizării cercetărilor), urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu în cazul acestei infracţiuni de către procuror.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 797/02.03.2010
Tribunalul Constanţa, Secţia penală, prin sentinţa nr. 154/10.04.2009, soluţionând în fond cauza penală, a dispus respingerea ca neîntemeiate a cererilor de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, respectiv de constatare a nulităţii absolute a rapoartelor de expertiză grafoscopică, formulate de inculpatul S.V., prin apărător.
Inculpatul S. V. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, asociere pentru săvârşirea de infracţiuni şi spălare de bani, prevăzute de art. 290 C. pen., art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi e) şi alin. (2) C. pen.
Inculpatul C.N. a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate prevăzute de art. 290 C. pen., art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în final cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi e) şi alin. (2) C. pen.
Inculpatul C.A. a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i), alin. (3)
lit. a) şi alin. (4) C. pen., art. 323
alin. (2) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în final cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi e) şi alin. (2) C. pen.
Inculpatul T.N. a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în final cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi e) şi alin. (2) C. pen.
Inculpata D.E. a fost condamnată pentru participaţie improprie/proprie la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31 raportat la art. 290 C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în final cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) şi e) şi alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen.
Inculpatul C.B.S. a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i), alin. (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen.
Inculpatul S.M., recidivist, a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., în final cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 83 C. pen.
Inculpatul U.V.C. a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen.
Inculpatul S.V., recidivist, a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen.
Inculpatul C.I., recidivist, a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen.
Inculpatul V.V. a fost condamnat ca participant la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
In baza art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 25 din Legea nr. 21/1999, respectiv art. 348 C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii S.V., C.N., C.A., D.E. şi T.N. a sumei de 82.987.864.470 lei, respectiv desfiinţarea totală a înscrisurilor prevăzute la pct. 1-10 din Raportul de expertiză criminalistică nr. 229/29.12.2008.
Pe latură civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. b), art. 346 C. proc. pen. şi art. 998-999 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii U.V.C., S.V., C.I., S.M., V.V., C.B.S., S.V., C.N., C.A., D.E., la despăgubiri.
In fapt, în baza probatoriului administrat, s-au reţinut următoarele:
- la data de 06.01.2003, după lăsarea întunericului, inculpaţii U.V.C., S.V., C.I. şi S.M. au sustras prin efracţie cantitatea de 23.346 litri motorină tip EN 590 din conducta magistrală Teleajăn de la partea vătămată SC P. SA Ploieşti;
- în perioada 12.11.2002 - 07.01.2003, în mod repetat, la intervale scurte de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în baza înţelegerii avute cu coinculpatul C.S.B., pe timp de noapte şi prin efracţie, inculpatul V.V. a sustras cantitatea totală de 375.693 litri motorină tip EN 590 din conductele SC P. SA Ploieşti;
- în perioada 12.11.2002 - 08.01.2003, în mod repetat, la intervale scurte de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună, coinculpaţii D.E., S.V., C.N. şi C.A. au valorificat produse petroliere despre care cunoşteau că provin din sustrageri realizate împreună/prin efracţie de ceilalţi coinculpaţi, ori le-au acordat sprijin în acest sens;
- în perioada 2000 - 07.01.2003, inculpaţii S.V., C.N., C.A., D.E. şi T.N. s-au organizat şi au desfăşurat activităţi materiale concrete în scopul săvârşirii de infracţiuni, ceea ce a permis disimularea provenienţei unor bunuri producătoare de venituri, introducerea acestora în circuitul comercial şi ulterior însuşirea sumelor de bani rezultate din valorificarea acestor produse petroliere prin intermediul SC M. SRL Constanţa, al cărei administrator era inculpata D.E.
In cauză au declarat în termen legal apeluri inculpaţii C.I., S.M., S.V., S.V., C.N., C.A., T.N., D.E., U.V.C., C.B.S. şi V.V. şi partea responsabilă civilmente SC M. SRL Constanţa, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu solicitarea în principal de a se trimite cauza la procuror pentru efectuarea unei urmăriri penale de către organul judiciar competent, iar în subsidiar, prin reaprecierea materialului probator administrat de a se modifica soluţia iniţială de condamnare în achitare, cu motivarea că nu a fost dovedită vinovăţia acestora.
Curtea, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate în raport cu motivele invocate de inculpat cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că neregularităţile procesuale/procedurale sunt parţial întemeiate, astfel că prin decizia penală nr. 93/P/28.10.2009 a admis apelurile inculpaţilor şi al părţii responsabile civilmente, a desfiinţat în totalitate sentinţa, dispunând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen.
A fost ridicată şi măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor proprietatea inculpaţilor prin ordonanţele din 05.01.2003 şi 15.01.2003.
Decizând astfel, instanţa de control judiciar, în baza examenului propriu efectuat asupra lucrărilor şi materialului din dosar, a constatat şi reţinut următoarele:
Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 207/2000, aprobată prin Legea nr. 456/2001, art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. s-a modificat în sensul că judecata în primă instanţă a infracţiunii de spălare a banilor a intrat în competenţa tribunalului, iar în baza art. 209 alin. (2) C. proc. pen. (aşa cum a fost modificat prin art. 5 din Legea nr. 169/2002, în vigoare la momentul efectuării şi finalizării cercetărilor), urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu în cazul acestei infracţiuni de către procuror.
In cauză, prin referatul din 09.04.2003, Serviciul cercetări penale din cadrul I.P.J. Constanţa a propus extinderea cercetărilor, printre altele şi cu privire la infracţiunea de spălare de bani prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, în care sens a sesizat pentru efectuarea acestora procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, organ judiciar care prin rezoluţia nr. 12/P/2003/09.04.2003 a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii amintite faţă de inculpaţii S.V., C.N., D.E., C.A. şi T.N.; la aceeaşi dată, prin rezoluţia nr. 12/P/2003/09.04.2003, procurorul a pus în mişcare acţiunea penală faţă de cei 5 inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen., fară a indica probele pe care intenţiona să le administreze şi fară a delega organele de poliţie pentru efectuarea vreuneia dintre probe; în continuare, conform referatului de terminare a urmăririi penale, I.P.J. Constanţa a propus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, cu motivarea că prin activitatea concretă desfăşurată de inculpaţii S.V., C.N., D.E., C.A. şi T.N., ca urmare a unei înţelegeri prealabile de a se asocia în acest sens, au introdus în circuitul comercial mărfuri de provenienţă ilicită în valoare totală de 155.799.156.478 lei
şi prin manoperele folosite au reuşit valorificarea acestora, conferind în final sumelor de bani obţinute aparenţa de legalitate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999; primindu-se dosarul la parchet, după scurt timp, la data de 21.04.2003 s-a întocmit rechizitoriul prin care instanţa a fost sesizată şi cu privire la infracţiunea de spălare de bani.
Or, în răstimpul de 4 zile, procurorul nu a efectuat niciun act de urmărire penală şi nu a delegat motivat o asemenea activitate organului de cercetare penală, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 27 pct. 1 lit. d) raportat la art. 209 alin. (3) C. proc. pen., cu consecinţa nulităţii absolute prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
împotriva deciziei penale nr. 93/P/28.10.2009 a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 10 şi 171 C. proc. pen., cu motivarea că activitatea de urmărire penală în cazul infracţiunii de spălare de bani/ instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale din art. 209 alin. (3) raportat la art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., respectiv art. 163-165 C. proc. pen., iar sancţiunea nulităţii absolute a fost greşit declarată de Curte, impu-nându-se casarea hotărârii amintite, înlăturarea măsurilor de restituire la procuror, ridicarea sechestrelor asigurătorii şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii în apel la instanţa legal învestită, Curtea de Apel Constanţa.
Criticile arătate sunt întemeiate.
într-adevăr, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 207/2000 aprobată prin Legea nr. 456/2001, art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. s-a modificat, în sensul că judecata în primă instanţă a infracţiunii de spălare de bani a revenit tribunalului, iar în baza art. 209 alin. (3) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin art. 5 din Legea nr. 169/2002, în vigoare la momentul efectuării şi finalizării cercetărilor, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu în cazul acestei infracţiuni de către procuror.
Dar dispoziţiile legale sus-menţionate au fost respectate, în sensul că urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999, respectiv infracţiunea de spălare a banilor, a fost efectuată de procuror.
Astfel, prin rezoluţia motivată nr. 12/P/2003/09.04.2003 s-a dispus de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii S.V., C.N., D.E., C.A. şi T.N. şi pentru săvârşirea infracţiunii
prevăzute de art. 23 alin. (I) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen.
Prin rezoluţia motivată a aceluiaşi procuror, ce cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 203 C. proc. pen., tot la data de 09.04.2003 s-a dispus şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de cei 5 inculpaţi sus-menţionaţi, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen.
Ulterior, aceşti inculpaţi au fost audiaţi de către procuror cu privire la toate infracţiunile reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, inclusiv cu privire la infracţiunea de spălare a banilor.
La data de 16.04.2003, inculpaţilor mai sus enumeraţi li s-a prezentat întreg materialul de urmărire penală, în prezenţa apărătorilor aleşi, pentru toate infracţiunile reţinute în sarcină, inclusiv pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen. Aceste aspecte rezultă din pro-cesele-verbale semnate de inculpaţi, tot în prezenţa apărătorilor aleşi, în care aceştia au precizat că nu mai au alte cereri sau probe noi, cu excepţia inculpaţilor S.V. şi C.N., care şi-au rezervat dreptul de a solicita noi probe în faţa instanţei, iar la data de 21.04.2003, procurorul a întocmit rechizitoriul şi a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor.
Faţă de considerentele mai sus expuse, rezultă că în speţă urmărirea penală a fost efectuată de organul competent, respectiv de procuror, pentru infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999, raportat la momentul începerii urmăririi penale pentru această infracţiune.
In acest sens, există la dosarul de urmărire penală referatul organului de cercetare penală din 09.04.2003, prin care este sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa cu privire la extinderea cercetărilor penale cu privire la noi infracţiuni, printre care şi spălarea de bani, iar această sesizare a fost avută în vedere de procuror prin invocarea dispoziţiilor art. 238 C. proc. pen. în rezoluţia de începere a urmăririi penale din aceeaşi dată.
în raport de argumentele expuse, din care rezultă că începând cu 09.04.2003 urmărirea penală s-a efectuat în întregime de procuror, susţinerea instanţei de apel în sensul ncrespectării dispoziţiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen., cu consecinţa nulităţii absolute a urmăririi penale este, în mod evident, nefondată, în cauză nefiind incidcnte dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., întrucât au fost respectate dispoziţiile relative la competenţa după materie.
Toate celelalte nulităţi sunt relative, iar la invocarea lor partea trebuie să invoce vătămarea produsă şi să facă dovada acesteia, astfel că neregu-larităţile reclamate de inculpaţi sunt neîntemeiate.
Relevant este şi faptul că Tribunalul Constanţa, prin încheierile de şedinţă din 22.05.2003 şi 13.05.2004, a verificat regularitatea actului de sesizare al instanţei în temeiul dispoziţiile art. 300 C. proc. pen. şi a constatat că este legal sesizată, respingând în mod justificat, printr-o motivare bine argumentată, cererile de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
Totodată, se impune a se constata că inculpaţilor le-a fost garantat dreptul la apărare pe tot parcursul urmăririi penale, beneficiind de apărare calificată, fiind audiaţi în prezenţa avocaţilor aleşi, dându-li-se posibilitatea să solicite probe în apărare.
Or, rezultă în mod neechivoc din actele dosarului că la finalizarea urmăririi penale inculpaţii au precizat în mod expres că nu mai solicită probe noi şi nu mai au alte cereri de formulat.
Dreptul la apărare le-a fost efectiv garantat acestora şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, care a durat aproximativ 6 ani, perioadă în care s-au administrat toate probele nemijlocit de către instanţa de fond şi au fost încuviinţate probe noi pentru a se asigura aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana inculpaţilor, aceştia beneficiind de un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
De asemenea, se impune a fi menţinut şi sechestrul asigurător aplicat în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor U.V.C., S.V., C.I., C.B.S., S.V. şi T.N., întrucât a fost respectată procedura legală în materie la instituirea acestuia, fiind necesar în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, în raport de soluţia pronunţată de prima instanţă.
In consecinţă, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost admis, casându-se decizia atacată, dosarul fiind trimis la Curtea de Apel Constanţa pentru continuarea judecăţii în apel a cauzei.
Notă. După cum rezultă din dispoziţiile art. 209 alin. (3) raportat la art. 27 pct. 1 lit. b)-e) C. proc. pen., ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010, în cazul infracţiunii dc spălare a banilor urmărirea penală nu mai trebuie efectuată în mod obligatoriu de către procuror.
