Spălarea de bani. Sume de bani provenind din trafic de minori şi proxenetism. Subiect activ. Condiţii
| Comentarii |
|
Prin folosirea, în textul legal, a sintagmei „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unor infracţiuni”, legiuitorul a dorit să excludă din sfera subiecţilor activi persoanele care au săvârşit infracţiunile din care provin bunurile spălate, întrucât în mod clar aceste persoane cunosc împrejurarea că fapta săvârşită este infracţiune.
în consecinţă, din punctul de vedere al subiectului activ şi al laturii obiective, nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, inculpaţii fiind cei care au comis infracţiunile de trafic şi proxenetism, iar banii de care se susţine că au dispus proveneau din aceste activităţi.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1100/10.04.2012
Prin sentinţa penală nr. 159/2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, Secţia penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la părţile vătămate A.L.I., D.D.D., din infracţiunea continuată prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., în infracţiunea continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi, în consecinţă:
In baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., inculpatul B.F. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de minori şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), lit. e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 42 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de proxenetism şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei principale.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.F. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002.
In baza art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului
B.F. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară, sporită la 7 ani şi 4 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi e)
C. pen., pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei principale.
In baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., a fost condamnată inculpata B.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de trafic de minori şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 42 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii continuate de proxenetism şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani de la executarea pedepsei principale.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B.L. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002.
In baza art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei B.L. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară,
sporită la 7 ani şi 4 luni închisoare, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), e) C. pen., pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei principale.
In baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b), e) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. au fost deduse din pedepsele aplicate inculpaţilor duratele reţinerii şi arestării lor preventive.
In baza art. 350 C. proc. pen. s-a constatat şi s-a menţinut faţă de fiecare dintre inculpaţii B. măsura obligării de a nu părăsi ţara, până la data rămânerii definitive a sentinţei pronunţate.
S-a constatat că părţile vătămate M.A.N., M.M.A., A.I.L., D.D.D., Z.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
In baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. au fost respinse pretenţiile civile formulate de părţile civile C.C.A., B.L.A., S.E.C.
In baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 60.675 lei.
In baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială a apartamentului proprietatea inculpaţilor B., situat în Piteşti, intabulat în cartea funciară Piteşti.
In baza art. 353 C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeş din 02.07.2008.
A fost respinsă cererea formulată de Z.D. pentru restituirea sumei de 16.050 euro.
Au fost respinse cererile formulate de martorii M.A., H.A. de restituire a cheltuielilor de transport.
în baza art. 191 alin.(l) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte lei 2.900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariile avocaţilor din oficiu s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 15.08.2008, înregistrat la Tribunalul Argeş, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeş a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor B.F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi B.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că cei doi inculpaţi, în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008, au cazat în apartamentul lor proprietate personală pe părţile vătămate minore M.A., A.L.I.,
S.E.C., D.D.D., B.L.I., pentru realizarea de foloase materiale de pe urma traficării lor, în scopul practicării prostituţiei şi că aceeaşi inculpaţi au îndemnat şi au înlesnit practicarea prostituţiei părţilor vătămate majore C.C.A., Z.D., D.D.D. (după ce a devenit majoră), precum şi a martorilor cu identitate protejată I.R., R.A. şi de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei, în baza unei rezoluţii infracţionale unice.
De asemenea, în sarcina inculpaţilor s-a mai reţinut fapta de a disimula natura provenienţei sumei de bani obţinute din prostituţie prin creditarea clubului de noapte M. şi de a dobândi şi folosi bunuri (apartamentul dobândit în octombrie 2007 şi autoturismul pe care îl folosea inculpatul), cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
In data de 14.05.2008 poliţia judiciară din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate Piteşti, judeţul Argeş, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că soţii B.F. şi B.L., administratori ai M.L. 2003 SRL, administrează un club de noapte din Piteşti, în care lucrează ca dansatoare minorele M.A. şi M.M.A. până la orele 2 noaptea, oră după care minorele sunt determinate să practice prostituţia, contravaloarea partidei de sex fiind încasată de minore şi predată inculpaţilor.
In seara zilei de 15.05.2008, poliţia judiciară a constatat că minorele M.M.A., M.A., A.I.L. au sosit la club la ora 22.00, iar la ora 1.30 noaptea, două dintre minore au plecat împreună cu doi tineri, revenind la club la ora 2.20; la ora 2.10 a plecat şi cea de a treia minoră cu un tânăr, aceasta revenind în jurul orei 3.00, cu un taxi.
Aceeaşi stare de fapt a fost sesizată de organele judiciare şi în seara zilei de 17.05.2008, când minora M.A. a plecat la ora 1.45 împreună cu un tânăr (tânăr ce are calitatea de martor cu identitate protejată în dosar) şi a revenit la ora 3.00.
In raport de adresa şi procesul-verbal de control întocmite de I.T.M. Argeş în aprilie 2008, de raportul întocmit de Poliţia mun. Piteşti din
19.02.2008, organele de urmărire penală au solicitat Tribunalului Argeş autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de soţii B.
De asemenea, au fost efectuate supravegheri operative autorizate, cu mijloace electronice, stabilindu-se de pildă, în noaptea de 07/08.06.2008 (între ora 20.00 şi 7.00 dimineaţa), că la ora 0.45 minora M.A. a ieşit din clubul M., împreună cu o fată şi alte două persoane de sex masculin (una dintre ele fiind identificată în persoana martorului T.C.D.), care s-au deplasat la mai multe A.T.M.-uri, apoi la un apartament din Piteşti, str. Banatului. Ulterior, fetele au fost readuse la club, iar la ora 3:50 T. a revenit la local şi a plecat cu M.A. la un motel; la ora 5:06 cei doi s-au reîntors la club. La ora 5:15, din bar au ieşit M.A. şi A.I.L., împreună cu doi bărbaţi, s-au deplasat toţi, cu un autoturism marca Logan, la un hotel, de unde au plecat la ora 6:20.
In acest context, Tribunalul a constatat că din mijloacele de probă administrate în cauză reiese că modalitatea de comitere a infracţiunilor se realiza de următoarea manieră generală: persoanele vătămate lucrau în clubul „M.” din Piteşti ca animatoare, programul oficial de muncă fiind de 4 ore, între orele 22:00 şi 2:00 a.m., timp în care dansau şi consumau împreună cu clienţii băuturi alcoolice, pe care le plăteau clienţii şi din care le revenea un anumit procent. După ora 2 noaptea, fetele plecau cu clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, contravaloarea partidei de sex fiind împărţită cu inculpaţii. Sumele cuvenite drept plată se negociau în club, banii fiind predaţi de regulă de către animatoare unuia dintre inculpaţi, înainte de a pleca „pe combinaţie”. Dimineaţa, ele primeau de la inculpaţi banii ce le reveneau din consumaţii şi combinaţii.
Fetele erau găzduite de inculpaţii B. în apartamentul proprietatea lor personală, situat vizavi de apartamentul în care ei locuiau, iar acestea aveau telefoane mobile pe care erau sunate de inculpaţi, în ideea de a le controla, de a şti permanent unde ele se află, de a le putea anunţa şi trimite cu clienţii.
Prin urmare, tribunalul a conchis că din actele dosarului rezultă că în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 inculpaţii B. le-au găzduit pe părţile vătămate minore M.A.N., M.M.A., S.E.C., B.L.I. în apartamentul lor din Piteşti, în scopul practicării prostituţiei şi pentru realizarea de foloase materiale de pe urma traficării lor.
In aceeaşi perioadă, în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate minore şi majore C.C.A., Z.D., D.D.D. (minoră, dar şi după ce a devenit majoră),
A.L.I., pe martorele cu identitate protejată „I.R.”, „R.I.”, inculpaţii B. le-au înlesnit practicarea prostituţiei şi au tras foloase de pe urma practicării prostituţiei.
Tribunalul a reţinut că situaţia mai sus relevată a rezultat din ansamblul probator administrat în cauză şi care dovedeşte pe deplin vinovăţia
inculpaţilor la comiterea infracţiunilor de trafic dc persoane minore şi proxenetism.
Inculpaţii B. nu au recunoscut comiterea infracţiunilor, însă Tribunalul a apreciat că elementele constitutive ale infracţiunilor sus-indicate sunt întrunite, având în vedere următoarele:
Conform art. 13 alin. (1) şi (3), cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de minori în formă agravată recrutarea, transportarea, găzduirea sau primirea unui minor, de către două sau mai multe persoane împreună, în scopul exploatării acestuia.
In speţa de faţă, din actele dosarului rezultă fară putinţă de tăgadă că inculpaţii au comis fapta de mai sus cel puţin în modalitatea alternativă a găzduirii minorelor M.A., M.M., S.E.C., B.L.I. în apartamentul proprietatea inculpaţilor (după cum rezultă din cartea funciară Piteşti).
în acelaşi timp, din lucrările cauzei rezultă că A.L.I., D.D.D. nu au fost niciodată găzduite în apartamentul inculpaţilor, nu au fost recrutate de inculpaţi şi nu s-a realizat niciunul din celelalte mijloace alternative impuse de dispoziţiile art. 13 ale Legii nr. 678/2001, motiv pentru care, în raport de aceste două părţi vătămate, se impune a se admite (parţial), în temeiul art. 334 C. proc. pen., cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea continuată de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., în infracţiunea continuată de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
Pe de altă parte, contrar criticilor inculpaţilor, s-a subliniat că pentru existenţa infracţiunii incriminate de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 nu este necesar ca modalităţile alternative să se realizeze prin ameninţare, constrângere, înşelăciune, condiţii pretinse doar de prevederile art. 13 alin. (2) din aceeaşi lege.
De asemenea, pentru realizarea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) C. pen., legiuitorul nu a impus nici ca minorele să fi fost lipsite de libertate, caz în care în sarcina inculpaţilor, prin rechizitoriu, s-ar fi reţinut şi comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 189 C. pen., ceea ce nu s-a întâmplat. Nici susţinerile inculpaţilor că părţile vătămate au fost de acord să se prostitueze nu au putut fi primite, în raport de prevederile exprese şi imperative ale art. 16 din Legea nr. 678/2001: consimţământul victimei traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului!
Totodată, Tribunalul a apreciat că infracţiunea există şi sub aspectul urmării imediate, care constă în starea de pericol creată pentru relaţiile sociale referitoare la dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă a minorului, la asigurarea libertăţii şi a dreptului acestuia de a alege şi a presta o acti
vitate corespunzătoare intereselor şi nevoilor devenirii sale. De remarcat că pentru existenţa infracţiunii nu este necesară exploatarea minorului, legiuitorul impunând doar ca făptuitorul să acţioneze în acest scop, nu să îl şi realizeze efectiv.
în speţa însă, exploatarea minorelor s-a realizat, aspect ce trebuie analizat prin raportare la prevederile art. 2 din Legea nr. 678/2001 alin. (2) lit. a) şi e) care stabilesc că prin „exploatarea de persoane” se înţelege executarea unei munci în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, dar şi efectuarea oricăror activităţi prin care se încălcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Or, în cauză, din perspectiva acestui text legal, s-a constatat că minorele au îndeplinit activităţi ca dansatoare erotice, animatoare, ce purtau îmbrăcăminte sumară, provocatoare, într-un local de noapte, pe timp de noapte (intervalul orar fiind menţionat chiar în contractele de muncă şi recunoscut de inculpaţi: între orele 22:00 şi 2:00 a.m.), contrar dispoziţiilor imperative ale H.G. nr. 600/2007 (care prin art. 12 interzice tinerilor să presteze munci de noapte, tinerii fiind, conform art. 3, orice persoane de cel mult 18 ani), dar şi ale Legii nr. 203/2000 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 182 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (care stabilesc că tinerii sub 18 ani nu pot presta activităţi inclusiv în baruri, la „spectacole” de orice natură, chiar dacă nu sunt „pornografice” în sensul strict al noţiunii), ale art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, ale Legii nr. 18/1990 pentru notificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului (art. 19, art. 32-36), ale Legii nr. 470/2001 pentru rectificarea protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului - art. 2 şi 3) etc.
Instanţa de fond a reţinut că apărarea inculpaţilor în sensul că niciuna dintre instituţiile statului nu le-a adus la cunoştinţă dispoziţiile legale nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 51 alin. (4) C. pen., conform cărora necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei; mai mult, inculpaţii fiind asociaţi şi administratori benevoli ai unei societăţi, aveau obligaţia ca în prealabil să se informeze, să cunoască prevederile legale aplicabile.
Tribunalul a mai reţinut că infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) subzistă şi sub aspectul laturii subiective, având în vedere că inculpaţii au acţionat cu intenţie, în scopul exploatării victimelor, şi nu dezinteresat, filantropic.
In ceea ce priveşte infracţiunile de proxenetism, din mijloacele de probă de la dosar s-a constatat că şi elementele constitutive ale acestei
infracţiuni sunt întrunite, având în vedere că inculpaţii B. au înlesnit părţilor vătămate C.C.A., Z.D., D.D.D., A.L.I. şi martorelor cu identitate protejată R.I. şi I.R. să practice prostituţia prin localul lor, cu clienţii ce veneau acolo sau erau aduşi de inculpaţi şi că inculpaţii au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către părţile vătămate.
In drept, faptele inculpaţilor care în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 au cazat în apartamentul proprietatea lor personală pe părţile vătămate minore M.M.A., M.A., S.E.C., B.L.I., pentru realizarea de beneficii materiale de pe urma traficării lor, în scopul exploatării lor, a practicării prostituţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minor, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
Faptele aceloraşi inculpaţi care în aceeaşi perioadă au înlesnit practicarea prostituţiei de către C.C.A., Z.D., D.D.D., A.L.I., „I.R.”, „R.I.” şi de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (3), C. pen. ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor.
Luând în considerare dispoziţiile Deciziei nr. XLIX/2007 asupra recursului în interesul legii, ţinând cont de rezoluţia infracţională unică ce a stat la baza comiterii infracţiunilor împotriva mai multor subiecţi pasivi, dar în aceleaşi condiţii de loc şi timp, de împrejurări şi procedee, Tribunalul a reţinut în sarcina inculpaţilor şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi ale art. 42 C. pen. privind forma continuată a infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism.
Referitor însă la infracţiunile de spălare de bani imputate inculpaţilor, Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, respectiv dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
Din modul de redactare a textului legal, prin folosirea sintagmei „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unor infracţiuni” reiese că legiuitorul a dorit să excludă din sfera subiecţilor activi persoanele care au săvârşit infracţiunile din care provin bunurile spălate, întrucât în mod clar aceste persoane cunosc împrejurarea că fapta săvârşită e infracţiune.
In consecinţă, din punctul de vedere al subiectului activ şi al laturii obiective, s-a constatat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive
ale infracţiunilor dc spălare de bani, inculpaţii fiind cei care au comis infracţiunile de trafic şi proxenetism, iar banii de care se susţine că au dispus proveneau din aceste activităţi. Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Tribunalul a dispus achitarea celor doi inculpaţi B. pentru comiterea infracţiunilor de spălare de bani.
Pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, instanţa a aplicat pedepse principale şi complementare conform art. 64-65 C. pen., la a căror individualizare a luat în considerare prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 7 la 18 ani închisoare, respectiv de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi), modalitatea concretă de săvârşire a faptelor (prin obţinerea de foloase materiale ca urmare a exploatării unor persoane, inclusiv minore); gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpaţi (generat de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, ce vizează persoana şi încălcări ale drepturilor sale fundamentale; pericolul social crescut al unor asemenea fapte este determinat - în prezent când fenomenul traficului de persoane a cunoscut o constantă extindere şi agravare - şi de împrejurarea că exploatarea unor persoane a ajuns să fie o formă periculoasă de parazitism social, o sursă ilegală de câştiguri şi chiar un model de urmat pentru proprii membrii ai familiei dar şi ai colectivităţii); persoana inculpaţilor (care au manifestat o atitudine nesinceră pe perioada procesului, de nerecunoaş-tere a caracterului ilegal şi periculos al faptelor comise, de neasumare a răspunderii pentru actele comise, pentru consecinţele dăunătoare produse asupra sănătăţii, dezvoltării fizice, psihice, morale a persoanelor vătămate, motivaţiile pecuniare ce i-au determinat la comiterea faptelor).
Având în vedere că inculpaţii au comis faptele înainte de a fi fost condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, Tribunalul a reţinut în sarcina acestora şi dispoziţiile art. 33-35 C. pen. privitoare la concursul de infracţiuni.
Analizând prevederile art. 74 C. pen. prin prisma conduitei manifestate de inculpaţi pe parcursul procesului, faţă de vârsta victimelor împotriva cărora au acţionat, instanţa a apreciat că nu se impune reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea lor. Raportat la gravitatea faptelor comise şi la atitudinea manifestată, lipsa antecedentelor penale nu echivalează automat cu reţinerea circumstanţei reglementate de art. 74 lit. a) C. pen.
In ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de părţile civile C.C.A., B.L.I., S.E.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi art. 346
C. proc. pen. au fost respinse, având în vedere că acestea reprezintă sume
de bani obţinute din practicarea prostituţiei şi prin urmare nu au un caracter licit.
In baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, Tribunalul a dispus confiscarea specială a apartamentului proprietatea inculpaţilor B., situat în Piteşti, intabulat în cartea funciară Piteşti, având în vedere că acesta a servit la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor (respectiv la găzduirea persoanelor vătămate).
In temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpaţi a sumei de câte 60.675 lei, banii fiind dobândiţi prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor. La stabilirea cuantumului total de 121.350 lei, instanţa a avut în vedere declaraţiile persoanelor vătămate complinite cu declaraţiile martorilor, celelalte mijloace de probă, luând în calcul un cuantum şi număr cert minim dovedit de 300 lei/ partida sexuală, 2 clienţi/zi, 4 zile/săptămână, şi anume: 4.800 lei - M.A.; 3.750 lei - M.M.; 28.800 lei - D.; 28.800 lei - C.; 24.000 lei - B.; 14.400 lei - S.; 9.600 lei - Z.; 7.200 lei - R. De asemenea, s-a precizat faptul că sumele anterior relevate reprezintă partea din bani revenită inculpaţilor, respectiv jumătate din sumele totale obţinute de fete, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Faţă de sumele dispuse a fi confiscate, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 353 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Argeş la data de
02.07.2008.
Referitor la cererea formulată de partea vătămată Z.D. de restituire a sumei de 16.050 euro, instanţa a respins-o ca neîntemeiată, ţinând cont că nu există nicio probă la dosar care să dovedească cu certitudine că banii primiţi de inculpaţi prin intermediul serviciilor de transfer W.U., T., M.G. (conform adreselor de la dosar) se aflau la aceştia acasă la momentul efectuării percheziţiilor, că banii ridicaţi de la inculpaţi sunt parte din banii pretinşi de partea vătămată. Dacă partea vătămată deţinea bani la inculpaţi, urmează ca aceasta să îşi rezolve problema direct cu ei, pe cale amiabilă sau judecătorească.
împotriva sentinţei penale nr. 159/2010 a Tribunalului Sibiu, secţia penală, au declarat apel în termen inculpaţii B.L. şi B.F. solicitând, în principal, desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare:
- pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina lor;
- înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.;
- înlăturarea măsurii confiscării speciale dispuse de către instanţă.
Prin decizia penală nr. 8/A/21.03.2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de inculpaţii B.F. şi B.L. împotriva sentinţei penale nr. 159/16.08.2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, în dosarul nr. 2815/109/2008.
înalta Curte, analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, apreciază că acestea sunt nefondate.
Astfel, cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 385<} pct. 17 C. proc. pen., în sensul că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, nu sunt realizate cerinţele legii în sensul reţinerii agravantei prevăzute de lege în sensul că fapta a fost comisă de două sau mai multe persoane şi că agravanta există numai dacă fapta este săvârşită de două sau mai multe persoane în calitate de coautori sau coautor este o singură persoană, însă la activitatea infracţională a participat şi complicele care ajută sau înlesneşte activitatea autorului prin activităţi similare de natură să întărească hotărârea acestuia,
înalta Curte apreciază că nu este incident acest caz de casare, pentru următoarele considerente:
încadrarea juridică este o chestiune de drept, prin urmare supusă controlului instanţei de recurs. Prin aceasta se stinge fondul, întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenţei sau inexistenţei faptei, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt. Aprecierea dacă această faptă constituie infracţiune şi ce infracţiune este o chestiune de drept, iar dacă instanţa de fond a încadrat fapta constatată într-o formă juridică, alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greşită.
Probele administrate în cauză pornind de la considerentele anterior expuse cu privire la incidenţa acestui caz de casare relevă neechivoc că inculpaţii au găzduit în perioada aprilie 2007 - ianuarie 2008 părţile vătămate minore M.A.N., M.M.A., S.E.C., B.L.I. în apartamentul lor situat în Piteşti, în scopul exploatării acestora, şi că scopul special urmărit de inculpaţi a fost cu prisosinţă relevat de cercetarea judecătorească amplu şi minuţios efectuată în cauză, din care rezultă că exploatarea minorelor s-a realizat atât prin exercitarea unor munci în cadrul barului, patronat de inculpaţi cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, în înţelesul art. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cât şi prin exploatarea lor sexuală, aşa încât încadrarea juridică a faptelor reţinută în sarcina celor doi inculpaţi este una corectă, astfel, dispoziţiile art. 385l> pct. 17 C. proc. pen. nu-şi găsesc aplicarea.
Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 385l) pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi preluată de instanţa de apel nu este conformă cu mijloacele de probă administrate în cauză, nu rezultă în niciun mod vinovăţia inculpaţilor, metodele de calcul al sumelor de bani primite de inculpaţi nu au fost corect calculate, măsura asigurătorie nu este corectă şi nu are
legătură cu fapta, de asemenea, înalta Curte apreciază că nu-şi găseşte aplicabilitatea.
Nu poate fi vorba despre incidenţa acestui caz de casare, întrucât faptele constatate de către instanţa de fond şi confirmate de instanţa de apel nu sunt neconforme cu realitatea sau contrare legii, dimpotrivă, ele sunt relevate de întreg probatoriul administrat în cauză, care infirmă apărările inculpaţilor, apărări trunchiate, extrase din context şi folosite în apărare în mod subiectiv. Apărarea inculpaţilor, potrivit cărora minorele s-au prostituat de bunăvoie, nu este de natură să înlăture răspunderea lor penală; declaraţiile relevă şi susţin vinovăţia inculpaţilor, aşa încât nu poate fi admisă ipoteza unei erori de fapt, deoarece acest motiv se sprijină în esenţă pe contrarietatea evidentă şi necontroversată între ceea ce spune dosarul şi ceea ce spune prin hotărârea sa instanţa, or, aceste aspecte nu se regăsesc în hotărârea atacată.
Recurenţii, prin apărători, nu au arătat, aşa cum cere textul de lege invocat de aceştia ca motiv de recurs, care este piesa dosarului ce a determinat eroarea gravă de fapt ori care sunt argumentele ce susţin contrariul
a ceea ce este evident şi fară posibilitate de controversă, aşa încât înalta Curte apreciază ca netemeinice susţinerile acestora, făcute în scopul de
a înlătura răspunderea penală. In mod just au fost aplicate în speţă şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., odată ce apartamentul proprietatea inculpaţilor B., situat în Piteşti, înscris în CF Piteşti, a servit la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, fiind utilizat pentru găzduirea părţilor vătămate.
In considerarea declaraţiilor detaliate date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declaraţiile martorilor, clienţi ai fetelor, cuantificarea sumelor dobândite de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor este corectă, instanţa de fond făcând o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen.
Nici susţinerile privind incidenţa dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 - în sensul că pedepsele au fost greşit individualizate, nu s-a dat eficienţă circumstanţelor reale şi personale, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. nu au fost corect aplicate - nu sunt aplicabile; aşa cum corect au constatat
ambele instanţe, pedepsele aplicate reflectă pe deplin o justă şi temeinică individualizare a pedepselor.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni, şi nu doar a inculpatului.
Or, un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva libertăţii persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate sancţiunea aplicată ar fi una modică.
In acord cu prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la stabilirea şi aplicarea acestora se ţine seama de cinci criterii: dispoziţiile din partea generala a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială; gradul de pericol social al faptei săvârşite; persoana infractorului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând considerentele hotărârii judecătoreşti sub aspectul criteriilor de individualizare, se observă că instanţa dc fond şi de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret şi toate celelalte circumstanţe sunt de natură să caracterizeze faptele şi pe inculpat.
Modalitatea de executare aleasă şi cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente este în acord cu principiul proporţionalităţii, având in vedere infracţiunile comise şi urmările produse.
Datorită semnificaţiei deosebite şi impactului social pe care le are săvârşirea în societate a unor astfel de infracţiuni, circumstanţele personale ale acestora nu pot fi valorificate în favoarea inculpaţilor drept circumstanţe atenuante, întrucât au lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea infracţiunilor cu privire la care au fost condamnaţi.
La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte două criterii alăturate şi distincte, persoana infractorului şi împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale, or, gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite a fost apreciat în mod corespunzător de instanţă ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidenţiate în expozitivul sentinţei penale recurate; totodată, trebuie luată în considerare rezonanţa socială a faptelor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii la nivelul întregii ordini sociale, aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanţa de apel.
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, inculpaţii au avut o poziţie constant nesinceră, încercând să denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză şi care conturează în mod cert vinovăţia acestora în raport cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
Din analiza considerentelor hotărârii judecătoreşti se desprinde concluzia potrivit căreia instanţa a apreciat în mod corect, raportat la cele expuse, că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.
In cazul concret, faţă de toate aspectele expuse, nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpaţilor sub niciun aspect,
respectiv al reducerii pedepselor prin operaţiunea de individualizare. In raport de criteriile expuse, hotărârea pronunţată asigură sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată, motiv pentru care, faţă de toate motivele de recurs formulate şi analizate în cauză, a respins ca nefondate recursurile formulate.
