INFRACTIUNI CONTRA INTEGRITATII CORPORALE art. 194 alin. 1 lit. b) N.c.p.
| Comentarii |
|
Judecătoria CRAIOVA Sentinţă penală nr. 4270 din data de 19.11.2015
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu numărul …../P/2011, au fost trimiși în judecată inculpații S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală"; (persoana vătămată B.A.), prev. și ped. de art. 194 alin. 1 lit. b) N.c.p. și S.S., pentru săvârșirea infracțiunii de "mărturie mincinoasă";, faptă prev. și ped. de art. 273 alin. 1 din N.c.p., cu aplic. art. 5 din N.c.p.
În actul de sesizare s-a reținut că, în data de 14.11.2011 în jurul orelor 17:00, inculpatul S.C. în timp ce se afla pe str. Pătrășcanilor din comuna Carpen, județul Dolj, în fața locuinței deținute de persoana vătămată, a aruncat cu mai multe pietre în curtea locuinței acestuia, lovindu-l pe B.A. cu una din acestea în zonă ochiului drept, cauzându-i astfel vătămări corporale ce au necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor.
În sarcina inculpatei S.S., care, cu ocazia audierii în calitate de martor în prezenta cauză din data de 05.12.2013 a declarat aspecte necorespunzătoare adevărului asupra unor împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebată, aspecte referitoare la evenimentele în care a fost implicat în data de 14.08.2011 S.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "mărturie mincinoasă";, faptă prev. și ped. de art. 273 alin. 1 din N.c.p., cu aplic. art. 5 din N.c.p.
Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarațiile persoanei vătămate B.A.; copii ale actelor medicale referitoare la B.A.; certificatul medico-legal eliberat de I.M.L Craiova nr. 1650/A2/26.08.2011; adresa nr. 17/14.07.2014 a Cabinetului Medical Carpen; fișei de observație clinică nr. 41541/26.08.2011 și adresa Spitalului Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova emisă sub nr. 41592/22.01.2014; adresa Spitalului Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova emisă sub nr. 42955/16.12.2013; declarațiile martorilor B.E., B.C., B.V., P.I.C., P.C. și B.F.; declarațiile martorului E.C.; procesul-verbal din data de 03.06.2014 referitoare la activitățile de reconstituire desfășurate de persoana vătămată, inculpați și martorii B.E. și B.F., la localizarea zonei în care s-a desfășurat activitatea infracțională, planșa foto anexă și schița locului reconstituirii; adresa nr. 708491/08.09.2014 a Postului de Poliție Carpen; fișa de cazier judiciar nr. 1200725/27.03.2014 pentru S.C.; declarațiile date de S.C. în fața actelor premergătoare, în calitate de învinuit, de suspect și de inculpat; procese verbale de căutare, adrese, delegații, etc. fișa de cazier judiciar nr. 2373730/12.08.2014 pentru S.S.; declarațiile date de S.S. în fața actelor premergătoare, în calitate de martor, de suspect și de inculpată; procese verbale de căutare, adrese, delegații, etc.
În faza cercetării judecătorești au fost audiați martorii B.E., B.C., B.V., P.I.C., P.G. și B.F.; martorului E.C..
Instanța a admis și a administrat proba cu expertiza medico-legală, pe această cale fiind expertizată persoana vătămată B.A..
Inculpatul S.C., inițial, a menționat că nu dorește să dea declarații în cauză, însă, la ultimul termen de judecată inculpatul S.C. a revenit asupra poziției sale și a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lui.
Inculpata S.S., inițial, a menționat că nu dorește să dea declarații în cauză, însă, la ultimul termen de judecată a revenit asupra poziției sale și a menționat că nu își mai menține declarația dată în cursul urmăririi penale și dorește să o retracteze.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 de lei reprezentând daune morale, 5000 de lei reprezentând daune materiale și cu suma de 1000 de lei pe lună prestație periodică.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
1.La data de 21.09.2011, persoana vătămată B.A. a sesizat Postul de Poliție Carpen cu privire la faptul că în data de 14.08.2011, în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla în curtea locuinței sale ar fost lovit cu o piatră în zona ochiului drept de către S.C., fiindu-i provocate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale.
La data de 24.07.2014, organele de urmărire penală din cadrul Secției nr. 2 Poliție Rurală Breasta s-au sesizat din oficiu cu privire la împrejurările în care în data de 05.12.2013, cu ocazia audierii în calitate de martor în prezenta cauză, S.S. ar fi declarat aspecte necorespunzătoare adevărului.
La data de 14.08.2011, în jurul orelor 16:00, inculpații S.C. și S.S. s-au deplasat pe raza comunei Carpen, sat ….., județul Dolj, la o casă părintească.
Cu această ocazie, cei doi inculpați au decis să i-a legătura cu persoana vătămată B.A., din comuna Carpen, pentru a-i cere restituirea unui cazan din cupru folosit pentru fabricarea rachiului natural, bun despre care știau că aparținuseră părinților inculpatei, decedați la data evenimentelor, iar acesta fusese împrumutat acestei persoane de către un frate al inculpatei.
În condițiile în care nu știau efectiv unde locuia B.A., inculpații au rugat-o pe martora B.E., cunoscută sub numele "L.C.";, să îi însoțească până la locuința acestuia, martora dând curs acestei solicitări.
Cei trei s-au deplasat cu autovehiculul familiei S….. până pe str. …….., mijlocul de transport fiind oprit pe carosabil, vis-a-vis de locuința persoanei vătămate B.A., la o distanță de circa 5-7 metri față de poarta de acces în curtea locuinței, conform procesului verbal de reconstituire din data de 03.06.2014.
După ce toți trei au coborât din autovehicul, cei doi inculpați s-au deplasat la poarta de acces în curtea locuinței persoanei vătămate, în timp ce martora B.E. a rămas lângă autovehicul, poziție din care a observat în mod direct modul de derulare a evenimentelor care aveau să se desfășoare.
Inculpații S.C. și S.S. au strigat la poartă, iar în scurt timp persoana vătămată B.A. a venit la poartă, oprindu-se în interiorul curții, la o distanță de circa 50 de cm față de poartă. Din poziția în cauză, B.A. i-a întrebat pe cei doi inculpați ce anume doresc. Inculpații i-ai explicat că au venit pentru a le fi restituit cazanul din cupru, bun ce fusese lăsat persoanei vătămate de către B.I., fratele inculpatei S.S., înainte ca acesta din urmă să plece la muncă în străinătate.
Persoana vătAmată B.A. a refuzat să le predea cazanul în cauză, motivând că B.I. i-a spus să nu-l dea nimănui, urmând ca el să și-l recupereze când va reveni la domiciliu, cerându-le totodată celor doi să plece de la locuința sa.
Ca urmare a refuzului manifestat de persoana vătămată, discuțiile dintre B.A. și inculpatul S.C. au degenerat, fiind folosite cuvinte și expresii jignitoare. În aceste împrejurări, B.A. a intrat într-o anexă gospodărească, aceasta fiind situată la o distanță de circa 12 metri față de poarta de acces în curtea locuinței, conform procesului verbal de reconstituire din data de 03.06.2014.
În aceste împrejurări, inculpatul S.C. a luat din zona drumului public situat în fața locuinței persoanei vătămate mai multe pietre pe care le-a aruncat în direcția locuinței persoanei vătămate, lovind tabla ce acoperea anexa gospodărească în care se afla B.A..
Conform procesului verbal de reconstituire din data de 03.06.2014, inculpatul S.C. a luat pietrele de pe drumul public, acesta nefiind asfaltat, după care le-a aruncat de la o distanță de circa 4-5 metri față de față de poarta de acces în curtea locuinței, în condițiile în care știa că în acea curte se afla persoana vătămată.
La un moment dat, una din pietre a spart un geam de la locuința persoanei vătămate, zgomotul produs fiind perceput în mod direct atât de persoana vătămată cât și de martora B.E.. În aceste împrejurări, persoana vătămată B.A. a ieșit în curtea locuinței pentru a vedea ce s-a întâmplat, fiind observat inclusiv de martora B.E., aceasta aflându-se lângă mașina celor doi inculpați.
În momentele în care inculpatul S.C. arunca cu pietre, de locul incidentului s-a apropiat și martora B.C., soția persoanei vătămate, aceasta fiind anunțată despre incident de către martorul P.I.C.. În aceste împrejurări martora B.C. a perceput în mod direct această activitate desfășurată de S.C..
De asemenea, martorul B.V. persoana care venise în vizită la mama sa, aceasta din urmă fiind o vecină a persoanei vătămate, a perceput în mod direct când inculpatul S.C. a aruncat în mod repetat cu pietre în maniera mai sus arătată.
Totodată, martorul P.G. a susținut că a perceput în mod direct această activitate.
Inculpatul S.C. a continuat să arunce cu pietre în curtea locuinței persoanei vătămate, una dintre acestea lovindu-l pe B.A. în zona ochiului drept, moment în care acesta a strigat că a fost lovit cu piatra în această zonă, strigat care a fost perceput de martorii B.V., B.E., B.C. și P.I.C..
În continuare, persoana vătămată B.A. a luat din curtea locuinței o furcă, după care s-a apropiat de poarta de acces și a lovit cu aceasta peste gard, cu scopul de a-l determina de inculpatul S.C. să nu mai arunce cu pietre și să plece de la poarta locuinței sale, în condițiile în care inculpatul se afla în zona drumului public.
Inculpatul S.C. s-a deplasat la autoturismul cu care venise, iar din portbagajul acestuia a luat o toporișcă, lovind la rândul său peste poarta de acces, după care a pus-o în autovehicul.
Ca urmare a loviturilor aplicate de cei doi peste poarta de acces nu s-a produs vătămarea nici unei persoane.
În continuare, persoana vătămată B.A. a ieșit la poarta locuinței cu furca în mână și s-a îndreptat spre locul unde se afla S.C., acesta din urmă retrăgându-se pe strada …….., în direcția str. Târnavei, fiind urmărit de persoana vătămată.
În momentul în care B.A. a ieșit din curtea locuinței, acesta prezenta urme de sânge în zona feței, acestea fiind percepute în mod direct de către martorii B.E., B.C. și P.I.C..În momentul în care au ajuns la intersecția celor două străzi, cei doi și-au continuat deplasarea pe str. Târnavei, pe o distanță de circa 15 metri, până în momentul în care au ajuns unul lângă celălalt. În acest moment cei doi s-au împins reciproc, fără a fi aplicate lovituri active de unul asupra celuilalt, până în momentul în care cei doi au căzut la sol. În această poziție inculpatul S.C. a încercat să-l deposedeze de B.A. de furcă, între cei doi a intervenit martorul B.F., care le-a luat furca, fapt ce a condus la încetarea conflictului.
Inculpatul S.C. s-a întors la autoturismul său, plecând din dreptul locuinței persoanei vătămate împreună cu soția sa, inculpata S.S. și martora B.E., iar B.A. a revenit la locuința sa, ulterior fiindu-i restituită furca de către martorul B.F..
Imediat după incident persoana vătămată B.A. nu s-a deplasat la o unitate spitalicească în vederea acordării primelor îngrijiri medicale, considerând că leziunea ce i-a fost provocată se va vindeca fără îngrijiri medicale de specialitate.
La data de 18.08.2011, întrucât a constat că durerea de la ochiul drept se accentuează, B.A. s-a deplasat la Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 Craiova, unde a fost internat la secția Oftalmologie în perioada 18-26.08.2011.
Cu această ocazie, conform fișei de observație clinică nr. 41541/26.08.2011, persoana vătămată a fost diagnosticată cu: "1. OD - Contuzie forte cu luxația pseudofakului în CA operat. Agresiune individuală. 2. OD- Hemoftalmus. 3. OD- Hematom pleoapa superioară și inferioară. 4. HTA primară gr. 2. 5. Diabet zaharat tip II insulinodependent";
Ulterior, persoana vătămată B.A. în data de 26.08.2011 s-a prezentat la I.M.L. Craiova în vederea efectuării unor examinări medico-legale de către specialiștii din cadrul acestei instituții. În urma examinărilor de specialitate, a fost eliberat de către I.M.L. Craiova un act constatator al leziunilor, respectiv certificatul medico-legal nr. 1650/A2/26.08.2011.
Conform certificatului medico-legal mai sus arătat, la examinarea medico-legală B.A. a prezentat "leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur (posibil lovituri cu piatra)";, precum și faptul că acestea "pot data de 14.08.2011 și necesită 100-120 (osută-osutădouăzeci) zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor"; (fila 37)
Din raportul de expertiză medico-legală cu numărul 2330/A1/28.10.2015 întocmit de IML Craiova instanța reține că, persoana vătămată B.A. prezintă OD, sechele după traumatism ocular vechi, decolare veche de retină, urmare a traumatismului din data de 14.08.2011 prin lovire cu piatra și a necesitat 100-120 de zile de îngrijiri medicale. Afecțiunea OD este ireversibilă și nu beneficiază de tratament medico-chirurgical. Prezintă infirmitate permanentă din cauza loviturii cu piatra la nivelul OD, în data de 14.08.2011, într lovitura cu piatra și infirmitate existând un raport de cauzalitate directă, cu precizarea că, infirmitatea nu a fost influențată de vreo afecțiune anterioră a persoanei vătămate, acestă infirmitate nesurvenind în condițiile în care nu ar fi fost lovită la nivelul ochiului drept.
Prezența inculpatului S.C. în locația în care a avut loc agresiunea fizică rezultă din declarațiile persoanei vătămate B.A., ale inculpatului S.C., acestea coroborându-se cu procesul verbal de reconstituire și planșa foto anexă, precum și cu declarațiile martorilor B.E., B.V., B.C., P.I.C., P.G. și B.F..
Exercitarea de către inculpatul S.C. a unor activități de natură a produce lui B.A. leziunile pentru care a fost eliberat de I.M.L Craiova certificatul medico-legal nr. 1650/A2/26.08.2011 rezultă din declarațiile persoanei vătămate, acestea coroborându-se cu declarațiile martorilor B.E., B.C., B.V., P.G. și P.I.C., precum și cu procesul verbal de reconstituire și planșa foto anexă.
Din probatoriul administrat a rezultat că în timp ce se afla în drumul public din fața porții de acces în curtea locuinței persoanei vătămate, inculpatul S.C. a aruncat în mod repetat cu pietre în curtea locuinței lui B.A., în condițiile în care discutase cu acesta în prealabil, știind că acesta se afla în acea locație.
Cu ocazia audierilor, persoana vătămată a susținut că a în momentul în care a auzit zgomotele produse de impactul pietrelor aruncate pe acoperișul locuinței precum și zgomotul produs prin spargerea unui geam, a ieșit în curtea locuinței, la o distanță de circa 12 metri față de poarta de acces, moment în care a fost lovit în zona ochiului drept de una din pietrele aruncate de către inculpatul S.C.. După ce a fost lovit în zona ochiului, acesta a ieșit din curtea locuinței, având asupra sa o furcă.
Susținerile lui B.A. referitoare la mecanismul prin care i-a fost produsă de către S.C. vătămarea de la ochiul drept, respectiv prin aruncarea de către inculpat a unor pietre, din drumul public în curtea locuinței, au fost confirmate de către martorii B.V., B.E., B.C., P.G. și P.I.C., aceștia susținând că l-au văzut pe S.C. în timp ce arunca pietre în această manieră.
În momentul în care a ieșit din curtea locuinței, B.A. a susținut că a prezentat urme de sânge în zona ochiului drept, aspect care a fost confirmat de către martorii B.V., B.E., B.C. și P.I.C..
Folosirea de către inculpatul S.C., în zona în care a avut loc agresiunea, a unor pietre - obiecte apte de a produce prin folosirea efectivă a unor leziuni de natura celor prezentate de B.A. rezultă din declarațiile persoanei vătămate, ale martorilor B.V., B.E., B.C. și P.I.C., precum și din procesul verbal de reconstituire, planșa foto anexă și schița locului reconstituirii.
2. Cu ocazia cercetărilor efectuate în prezenta cauză, după începerea urmării penale S.S. a fost audiată în calitate de martor la data de 05.12.2013.
Având în vedere probatoriul administrat în această cauză, a rezultat că fiind audiată în calitate de martor în dosarul penal nr. 11300/P/2011 la data de 05.12.2013, martora S.S. a relatat aspecte necorespunzătoare adevărului asupra unor împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebată:
În aceste împrejurări martora S.S. a susținut că la data de 14.08.2011, cu ocazia conflictului care a avut loc pe raza comunei Carpen, județul Dolj, în zona locuinței deținute de persoana vătămată B.A., conflict care a avut loc între S.C. - soțul acesteia și B.A., cel dintâi nu ar fi aruncat cu pietre din drumul public în curtea locuinței persoanei vătămate.
De asemenea, S.S. a susținut că leziunile pe care persoana vătămată le-a prezentat în zona ochiului drept, s-ar fi produs în drumul public, în timp ce B.A. încerca să îl agreseze fizic pe S.C., împrejurare în care în timpul contactului fizic dintre cei doi, cel din urmă ar fi aruncat spre B.A. o piatră luată de pe sol, pentru a se apăra.
Probatoriul administrat a demonstrat dincolo de orice dubiu că la data de 05.12.2013, S.S. a declarat în calitate de martor aspecte necorespunzătoare adevărului asupra unor împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebată în dosarul penal nr. 11300/P/2011.
În faza de judecată, inculpata S.S., inițial, a menționat că nu dorește să dea declarații în cauză, însă, la ultimul termen de judecată a revenit asupra poziției sale și a menționat că nu își mai menține declarația dată în cursul urmăririi penale și dorește să o retracteze.
În drept, fapta inculpatului S.C. care, în data de 14.11.2011 în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla pe str. …………….. din comuna Carpen, județul Dolj, în fața locuinței deținute de persoana vătămată, a aruncat cu mai multe pietre în curtea locuinței acestuia, lovindu-l pe B.A. cu una din acestea în zonă ochiului drept, cauzându-i astfel vătămări corporale ce au necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale, de la data producerii leziunilor, precum și afecțiunea OD, afecțiune care este ireversibilă și nu beneficiază de tratament medico-chirurgical, prezintând astfel o infirmitate permanentă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală";, faptă prev. și ped. de art. 194 alin. 1 lit. c) N.c.p.
Cu privire la latura subiectivă, instanța apreciază că inculpatul S.C. a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției depășite (praeterintenția).
Fapta reținută în sarcina inculpatului S.C. a fost comisă anterior datei de 01.02.2014, respectiv în data de 14.11.2011, fiind inițial încadrată ca fiind infracțiunea de "vătămare corporală gravă";, prev. și ped. de art. 182 alin. 1 C.p. de la 1969.
Astfel, în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile având în vedere că de la data săvârșirii faptelor până la judecarea cauzei în primă instanță la data de de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod penal, instanța constată că, prin decizia 265/2014, Curtea Constituțională a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5.714/118/2012 si a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
S-a reținut în motivarea deciziei că, pentru identificarea concreta a legii penale mai favorabile trebuie avute in vedere o serie de criterii care tind fie la inlaturarea raspunderii penale, ori a consecintelor condamnarii, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiza vizeaza in primul rand conditiile de incriminare, apoi cele de tragere la raspundere penala si, in sfarsit, criteriul pedepsei. in acest sens, Curtea Constitutionala a statuat ca "Determinarea caracterului «mai favorabil» are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa. Cu privire la aceasta din urma pot exista deosebiri de natura (o lege prevede ca pedeapsa principala amenda, iar alta inchisoarea), dar si deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsa si, evident, la modalitatea stabilirii acestora in mod concret."; Cat priveste determinarea concreta a legii penale mai favorabile, Curtea Constitutionala a statuat ca "aceasta vizeaza aplicarea legii, si nu a dispozitiilor mai blande, neputandu-se combina prevederi din vechea si din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze"; (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
Prin urmare, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, instantele judecatoresti pot dispune aplicarea legii penale mai favorabile, in temeiul art. 5 din Codul penal, in intervalul cuprins intre momentul savarsirii faptei si momentul judecarii definitive. Asa cum insasi Constitutia dispune in art. 15 alin. (2), Curtea observa ca obiectul reglementarii, art. 5 din Codul penal, are in vedere "legea"; penala sau contraventionala mai favorabila si nicidecum dispozitiile/normele penale mai favorabile.
Fara a intra intr-o analiza comparativa si punctuala pe fiecare institutie de drept penal - analiza care apartine prin excelenta instantelor de drept comun, intrucat prin actualul Cod penal au fost diminuate pedepsele, Curtea a constatat ca ratiunea avuta in vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sanctionator mai bland pentru inculpatii care se afla la prima confruntare cu legea penala si care, indiferent de forma de vinovatie, comit o singura fapta penala, iar nu o pluralitate de infractiuni. Alta este situatia inculpatilor care persista intr-un comportament antisocial prin savarsirea mai multor infractiuni, situatie in care legiuitorul a urmarit sa instituie un tratament sanctionator mai sever, al carui rol preventiv consta in descurajarea celor tentati sa lezeze repetat valorile sociale ocrotite de legea penala. De altfel, intentia legiuitorului rezulta si din Expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit careia, "Intr-un stat de drept, intinderea si intensitatea represiunii penale trebuie sa ramana in limite determinate, in primul rand, prin raportare la importanta valorii sociale lezate pentru cei care infrang pentru prima oara legea penala, urmand sa creasca progresiv pentru cei care comit mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnati si cu atat mai mult pentru cei in stare de recidiva. De aceea, limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala trebuie corelate cu dispozitiile partii generale, care vor permite o agravare proportionala a regimului sanctionator prevazut pentru pluralitatea de infractiuni.
S-a mai arătat în decizie că, Curtea Constitutionala, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentala, "De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor";. in jurisprudenta sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, ca forta obligatorie ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Astfel, Curtea a retinut ca atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept (a se vedea, in acest sens, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, si Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010).
Astfel, indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text atunci cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, instantele judecatoresti trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat ca, in ceea ce priveste determinarea concreta a legii penale mai favorabile, "aceasta vizeaza aplicarea legii si nu a dispozitiilor mai blande, neputandu-se combina prevederi din vechea si noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze"; (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice alta interpretare pe care practica judecatoreasca o atribuie textului confera acestuia vicii de neconstitutionalitate.
Astfel, Curtea Constitutionala a statuat ca "Determinarea caracterului «mai favorabil» are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura responsabilitatea, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. Asa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa. Cu privire la aceasta din urma pot exista deosebiri de natura (o lege prevede ca pedeapsa principala amenda, iar alta inchisoarea), dar si deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsa si, evident, la modalitatea stabilirii acestora in mod concret."; Cat priveste determinarea concreta a legii penale mai favorabile, Curtea Constitutionala a statuat ca "aceasta vizeaza aplicarea legii, si nu a dispozitiilor mai blande, neputandu-se combina prevederi din vechea si din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze"; (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
Luând în considerare că, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentala, de la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă pentru inculpații Sănculescu Cristian Și S.S. este Codul penal de la 1969, având în vedere că, pentru inculpatul Sănculescu Cristian există instituții de individualizare a pedepsei mai favorabile, iar în ceea ce privește pe inculpata S.S. Codul penal de la 1969 prevede o cauză de nepedepsire pe care legea nouă nu o prevede
Astfel fiind, în temeiul art.386 C.p.p. instanța va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului S.C. din infracțiunea prev. de art.194 alin.1 lit.b C.p. în infracțiunea prev. de art.182 alin.2 C.p., cu aplicarea art.5 C.p..
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta pentru care a fost trimis în judecată, care a avut o conduită bună și înainte de săvârșirea faptei.
Față de cele menționate anterior, instanța, în baza art 182 alin 2 C.p. de la 1969 , cu aplicarea art. 5 C.p. îl va condamna pe inculpatul S.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
In temeiul art 71 Cp va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a , teza a doua , si lit b Cp pe durata executării pedepsei .
Instanța apreciază că, scopul pedepsei se poate atinge și fără executarea efectivă a acestia, având în vedere că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta astefel că, în temeiul art 86/1 - 86/2 Cp va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani .
In temeiul art 86/3 alin 1 Cp Cp va dispune ca pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere :
- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul Dolj, conform programului întocmit de aceasta instituție.
- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;
- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
In temeiul art. 86/3 alin 3 Cp va dispune ca inculpatul sa respecte următoarele obligații:
- sa nu schimbe domiciliul sau reședința avute decât cu încuviințarea instanței de judecata ;
In temeiul art 86/3 alin 3 lit.b și e Cpva dispune ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
-să nu schimbe domiciliu sau reședința decât cu autorizarea instanței de judecată;
In temeiul art 86/3 alin 4 Cp va dispune încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere si a obligațiilor Serviciului de Probațiune Tribunalul Dolj
In temeiul art. 359 Cpp va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cp Cp .
În temeiul art. 71 alin 5 Cp executarea pedepsei accesorii se va suspenda pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere .
Fapta inculpatei S.S., care cu ocazia audierii în calitate de martor în prezenta cauză din data de 05.12.2013 a declarat aspecte necorespunzătoare adevărului asupra unor împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebată, aspecte referitoare la evenimentele în care a fost implicat în data de 14.08.2011 S.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "mărturie mincinoasă";, faptă prev. și ped. de art. 273 alin. 1 din N.c.p., cu aplic. art. 5 din N.c.p.
În faza de judecată, inculpata S.S., inițial, a menționat că nu dorește să dea declarații în cauză, însă, la ultimul termen de judecată a revenit asupra poziției sale și a menționat că nu își mai menține declarația dată în cursul urmăririi penale și dorește să o retracteze.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art.386 C.p.p. instanța va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatei S.S. din infracțiunea prev. de art. 273 alin.1 C.p. în infracțiunea prev. de art.260 alin.1 C.p. de la 1969, cu aplicarea art.5 C.p.
Potrivit alin. (1), al art. 260 din Codul penal de la 1968 infracțiunea constă în fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, iar
Obiectul juridic principal constă în relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, relații care presupun sinceritate din partea celor ascultați ca martori ori folosiți ca experți sau interpreți în cauze penale, civile, disci¬plinare sau în orice altă cauză. Obiectul juridic secundar poate consta în relațiile sociale referitoare la demnitatea ori libertatea persoanei sau în relațiile sociale cu caracter patrimonial.
Obiectul material. Infracțiunea de mărturie mincinoasă nu are obiect material.
Subiectul activ este calificat prin calitatea de martor, expert sau inter¬pret. Calitatea de martor, expert sau interpret este determinată de existența unui raport juridic procesual între organul judiciar și persoana ascultată ca martor ori folosită ca expert sau interpret.
Martorul este persoana care, având cunoștință de vreo faptă sau împre¬jurare de natură să servească la aflarea adevărului într-o cauză penală, civilă, disci¬plinară sau în orice altă cauză, este ascultat în legătură cu aceasta. Nu poate fi subiect al infracțiunii de mărturie mincinoasă persoana care, potrivit legii, nu poate fi ascultată ca martor (ex. persoana care are obligația de a păstra secretul profesional) persoana care are calitatea de parte în proces sau, cum este cazul în cauză, soțul inculpatului. Dacă o persoa¬nă pierde sau renunță la calitatea de parte în proces, ea poate fi însă ascultată ca martor. De asemenea, soțul căruia i-a fost adus la cunoștință dreptul de a nu depune ca martor și tutuși acesta renunță la acest drept și declară în cauză, poate deveni subiect activ al infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective se realizează fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune și constă în fapta martorului care face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
Acțiunea constă în fapta martorului de a face afirmații mincinoase. Nu are importanță dacă afirmațiile mincinoase sunt pozitive, adică martorul afirmă ca existente împrejurări despre care știe că nu există în realitate, sau negative, afirmă ca inexistente împrejurări despre care știe că există în realitate.
Inacțiunea constă în fapta martorului de a nu spune tot ce știe, nu spune tot adevărul pe care îl cunoaște, ascunde ceva din ceea ce știe.
Afirmațiile sau omisiunile martorului trebuie să se refere la împrejurări esențiale Sunt esențiale împrejurările care pot servi la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei.
Este necesar ca martorul să fi fost întrebat asupra acestor împrejurări esențiale. Numai în măsura în care martorului i se atrage atenția, printr-o între¬bare, asupra unei anumite împrejurări, aceasta își poate da seama că acea împrejurare este esențiala și, prin urmare, că orice alterare a adevărului aduce atingerea activității de înfăptuire a justiției. Întrebarea expresă adresată marto-rului asupra împrejurărilor esențiale constituie o condiție pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Prin urmare, dacă martorul nu a fost întrebat asupra unei împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei, fapta acestuia de a nu face afirmații cu privire la o astfel de împrejurare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Martorul trebuie să fi fost ascultat într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori. Infracțiunea există indi¬ferent dacă mărturia mincinoasă este făcută în favoarea sau în defavoarea unei persoane.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru activita¬tea de înfăptuire a justiției.
Raportul de cauzalitate trebuie să existe.
Latura subiectivă presupune vinovăția sub forma intenției, care poate fi directă sau indirectă.
Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care martorul, semnează depoziția.
Chiar dacă depoziția mincinoasă nu a fost luată în considerare și, deci, nu a influențat cu nimic soluția pronunțată, făptuitorul răspunde potrivit art. 260 C. pen., deoarece infracțiunea de mărturie mincinoasă s-a consumat în momentul în care s-a făcut depoziția.
Cauză specială de nepedepsire. Potrivit alin. (2), fapta prevăzută în aliniatul precedent nu se pedepsește dacă, în cauzele penale, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pro¬nunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei min¬ci¬noase, martorul își retrage mărturia. Aceste dispoziții se aplică în mod cores¬punzător și expertului sau interpretului.
Cauza de nepedepsire exprimă interesul legiuitorului ca martorul, exper¬tul sau interpretul să revină asupra depoziției mincinoase sau, respectiv, asupra expertizei sau traducerii în care a alterat adevărul, pentru asigurarea activității de înfăptuire a justiției.
În prima ipoteză sunt avute în vedere cauzele penale în care inculpatul nu este arestat. Cauza de nepedepsire operează numai dacă făptuitorul își retrage mărturia mai înainte de a se produce arestarea inculpatului.
În a doua ipoteză sunt avute în vedere toate celelalte cauzele. Cauza de nepedepsire operează dacă retragerea mărturiei mincinoase intervine până la pronunțarea unei hotărâri sau darea unei alte soluții, ca urmare a acelei mărturii. Făptuitorul beneficiază de cauza de nepedepsire chiar dacă își retrage mărturia după ce s-a dat o altă soluție, dar nu ca urmare a mărturiei min¬cinoase. Dispozițiile art. 260 alin. (2) C. pen. au în vedere, în toate ipotezele, infrac¬țiunea consumată de mărturie mincinoasă.
În cauză, instanța reține că, în faza de judecată, inculpata S.S., inițial, a menționat că nu dorește să dea declarații în cauză, însă, la ultimul termen de judecată a revenit asupra poziției sale și a menționat că nu își mai menține declarația dată în cursul urmăririi penale și dorește să o retracteze, astfel că, instanța apreciază că, inculpata S.S. și-a retras mărturia până la data pronunțării unei hotărâri și, în ceea ce o privește, funcționează cauza specială de nepedepsire prev. de art. 260 alin.2 C.p. de la 1969.
Prin urmare, în baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap la art. 16 lit. h C.p.p. cu aplicarea art. 260 alin. 2 C.p. de la 1969 si art. art. 5 N.c.p. instanța va înceta procesul penal față de inculpata S.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasa prev. de art. 260 alin. 1 C.p. de la 1969.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța constată că, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 de lei reprezentând daune morale, 5000 de lei reprezentând daune materiale și cu suma de 1000 de lei pe lună prestație periodică.
Cu privire la acțiunea civilă a persoanei vătămate S.C.I., instanța reține că, potrivit art.1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din enunț rezultă că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.
Conform art.1387 alin.1 teza a II-a din Noul Cod Civil, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.
Potrvit art.1397 alin.1 Noul Cod Civil, cu denumirea marginală -repararea prejudiciului nepatrimonial- în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să-l realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.
Potrivit art. 61 alin. (1) NCC, "viața sănătatea și integritatea fizică și psihică a persoanei sunt ocrotite în mod egal de lege";. Orice atingere adusă integrității ființei umane sunt considerate ca fiind fapte ilicite, de natură să antreneze răspunderea civilă delictuală. Asemenea fapte pot fi acte de agresiune, accidente de circulație, accidente de muncă, accidente medicale etc. Repararea prejudiciilor corporale are ca scop repunerea victimei în situația care îi permite să ducă o viață demnă, cât mai aproape de cea pe care o avea înaintea producerii evenimentului sau accidentului vătămător. De-a lungul timpului, evoluția dreptului răspunderii civile a determinat extinderea și diversificarea reglementărilor juridice privind angajarea răspunderii pentru prejudicii corporale. Obiectivul urmărit este acela al asigurării reparației pentru toate prejudiciile cauzate, dar și evitarea situațiilor în care se pretinde o reparație, în absența dovedirii producerii unui prejudiciu.
O categorie distinctă de prejudicii reglementate în cuprinsul noului cod civil sunt prejudiciile corporale. Dispozițiile art. 1387 NCC sunt o aplicațiune specială a principiilor instituite în art. 1385 NCC privind "întinderea reparației"; și în art. 1386 NCC referitoare la "formele reparației"; la acele prejudicii cauzate prin "vătămarea integrității corporale și a sănătății";. Prejudiciile corporale reprezintă o categorie importantă a prejudiciilor reparabile pentru care făptuitorul sau cel obligat să răspundă pentru acestea este obligat să despăgubească victima.
Până la acest moment, în legislația noastră nu a fost formulată o definiție a prejudiciilor corporale. Autorii noului Cod civil au considerat necesară stabilirea regulilor reparării acestei categorii de prejudicii, fără a formula explicit o definiție. Totuși, din ansamblul reglementării, se pot deduce trăsăturile lor specifice, de natură a călăuzi instanțele în soluționarea cererilor de despăgubire:sunt acele consecințe negative patrimoniale și nepatrimoniale ale unei fapte ilicite de natură a afecta integritatea corporală sau sănătatea unei persoane;pentru a vindecarea lor sunt necesare îngrijiri medicale, intervenții, tratamente, medicamentație etc. De regulă, asemenea leziuni influențează capacitatea de muncă a victimei, prin diminuarea sau chiar pierderea acesteia, ceea ce implică și reducerea câștigurilor.
Pentru angajarea răspunderii delictuale, victima trebuie să facă dovada existenței unui prejudiciu cert, actual sau viitor, care i-a fost cauzat în mod direct, afectând integritatea corporală sau sănătatea sa. În acest sens, un spațiu amplu în noul Cod civil a fost consacrat stabilirii regulilor reparației prin angajarea răspunderii delictuale pentru prejudicii corporale. Natura și gravitatea leziunii corporale, dar și de caracterul ireversibil al acesteia îi provoacă vicitmei o stare depresivă, un profund traumatism psihic prin imposibilitatea în care se află de mai putea duce o viață normală. De asemenea, îngrijirea și supravegherea victimei de o terță persoană, deoarece se află în imposibilitate de a putea duce o viață normală datorită handicapului este un prejudiciu indemnizabil. Procurarea unei proteze, a unui medicament, a unui mijloc necesar deplasării sau dotarea specială a locuinței pentru a corespunde problemelor de sănătate ale victimei sunt considerate prejudicii pentru care se pot pretinde despăgubiri, pe calea angajării răspunderii civile delictuale.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație bănească trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă, având în vedere declarația martorilor precum și, înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța reține că partea civilă a suferit un prejudiciu material în cuantum de 100 de lei, aceste daune fiind probate de partea civilă.
Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă instanța apreciază că partea civilă a suferit un prejudiciu de ordin moral, iar față de pierderea suferită, tulburările produse ca urmare a afecțiunii produse, constând în natura și gravitatea leziunii corporale, dar și de caracterul ireversibil al acesteia fapt ce îi provoacă vicitmei o stare depresivă, un profund traumatism psihic prin imposibilitatea în care se află de mai putea duce o viață normală, 25.000 de de lei este suma cu care partea civilă va fi despăgubită, aceasta fiind o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
De asemenea, instanța va admite în parte cererea părții civile B.A. stabilind o prestație periodică în cuantum de 300 de lei.
Prin urmare, apreciind ca fiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art.397 alin.1 C.p.p. instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.A..
Va obliga inculpatul S.C. la plata sumei de 100 de lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 25.000 de lei reprezentând daune morale către partea civilă B.A..
Va obliga inculpatul S.C. la plata unei prestații periodice în cuantum de 300 de lei pe lună către partea civilă B.A..
În temeiul art.397 alin.1 C.p.p. va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova.
Va obliga inculpatul S.C. la plata sumei de 3,283.16 de lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova, această sumă de bani reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile B.A..
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul S.C. la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. 1 pct.2 lit.a C.p.p. va obliga inculpatul S.S. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. În temeiul art.386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului S.C. din infracțiunea prev. de art.194 alin.1 lit.b C.p. în infracțiunea prev. de art.182 alin.2 C.p., cu aplicarea art.5 C.p..
În baza art 182 alin 2 C.p. de la 1969 , cu aplicarea art. 5 C.p. condamna pe inculpatul S.C., fiul lui …………, nascut la data de ……….. în Municipiul Craiova, jud. Dolj, domiciliat în Craiova, Bd. Dacia ………….., jud. Dolj, CNP ………………….., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art 71 Cp aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a , teza a doua , si lit b Cp pe durata executării pedepsei.
In temeiul art 86/1 - 86/2 Cp de la 1969, cu aplicarea art.5 C.p. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.C. pe durata termenului de încercare de 4 ani.
In temeiul art 86/3 alin 1 Cp de la 1969 dispune ca pana la împlinirea duratei termenului de încercare, inculpatul sa respecte următoarele masuri de supraveghere :
- sa se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune Dolj, conform programului întocmit de aceasta instituție.
- sa anunțe in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința, si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;
- sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
In temeiul art. 86/3 alin 3 Cp de la 1969 dispune ca inculpatul sa respecte următoarele obligații:
- sa nu schimbe domiciliul sau reședința avute decât cu încuviințarea instanței de judecata ;
In temeiul art. 86/3 alin 4 Cp de la 1969 dispune încredințarea supravegherii respectării masurilor de supraveghere si a obligațiilor Serviciului de Probațiune Dolj.
In temeiul art. 359 Cpp atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cp.
În temeiul art. 71 alin 5 Cp executarea pedepsei accesorii se suspenda pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
2. În temeiul art.386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatei S.S. din infracțiunea prev. de art. 273 alin.1 C.p. în infracțiunea prev. de art.260 alin.1 C.p., cu aplicarea art.5 C.p..
În baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap la art. 16 lit. h C.p.p. cu aplicarea art. 260 alin. 2 C.p. de la 1969 si art. art. 5 N.c.p. încetează procesul penal față de inculpata S.S., fiica lui ………….., nascuta la data de ………. în Craiova, jud. Dolj, domiciliata în Craiova, Bd. Dacia ………….., jud. Dolj , CNP ……………., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasa prev. de art. 260 alin. 1 C.p. de la 1969.
În temeiul art.397 alin.1 C.p.p. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.A., domiciliat în comuna Carpen, sat …………………, jud. Dolj, CNP ………………..
Obligă inculpatul S.C. la plata sumei de 100 de lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 25.000 de lei reprezentând daune morale către partea civilă B.A..
Obligă inculpatul S.C. la plata unei prestații periodice în cuantum de 300 de lei pe lună către partea civilă B.A..
În temeiul art.397 alin.1 C.p.p. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova, cu sediul în Craiova, str. Tabaci nr. 1, jud. Dolj.
Obligă inculpatul S.C. la plata sumei de 3,283.16 de lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Craiova.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul S.C. la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. 1 pct.2 lit.a C.p.p. obligă inculpatul S.S. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.11.2015.
