înlocuirea amenzii penale cu închisoarea. Concurs. Căi de atac
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 2431 din 4.06.1998, Judecătoria Iaşi a aplicat inculpatului două pedepse a câte 500.000 lei amendă, pentru două infracţiuni de lovire, prevăzute de art. 180 alin. 2 C. pen.
în temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. c C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 500.000 lei amendă.
După rămânerea definitivă a sentinţei, condamnatul, cu rea-credinţă, s-a sustras de la executarea amenzii şi biroul de executări penale a formulat, în temeiul art. 631 C. pen., coroborat cu art. 4491 C. proc. pen., sesizare de înlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
Prin sentinţa penală nr. 2942 din 31.05.2001, Judecătoria Iaşi a admis sesizarea şi a transformat pedeapsa rezultantă de 500.000 lei amendă în pedeapsa de 4 luni închisoare. în dispozitivul sentinţei s-a menţionat că aceasta este supusă apelului în termen de 10 zile de la comunicare.
Sentinţa a fost atacată de condamnat, care şi-a intitulat calea de atac ca fiind apel, iar Tribunalul Iaşi a înregistrat cauza ca apel soluţionat în complet alcătuit din doi judecători, prin decizia penală nr. 135 din 31.01.2002.
Tribunalul Iaşi a reţinut că apelul a fost declarat la 28.09.2001, după rămânerea definitivă a hotărârii, dar în condiţiile art. 365 C. proc. pen., fiind un apel peste termen.
Până la data pronunţării deciziei instanţei de apel, condamnatul a executat pedeapsa de 4 luni închisoare în perioada 26 septembrie 2001 - 25 ianuarie 2002, considerent pentru care, prin decizia penală nr. 135 din 31.01.2002, s-a respins ca nefondat apelul.
în dispozitivul deciziei s-a făcut menţiunea că este supusă recursului în 10 zile de la comunicare.
Decizia a fost recurată de condamnat, fiind învestită Curtea de Apel Iaşi care, prin decizia penală nr. 229/2002, a constatat că recursul condamnatului de inadmisibil.
Orice cerere ulterioară soluţionării definitive a unei cauze pe fond urmează acelaşi regim juridic ca şi fondul cauzei.
în speţă, fondul cauzei l-au constituit două infracţiuni prevăzute fiecare de dispoziţiile art. 180 alin. 2 C. pen.
Dispoziţiile procedurale prevăd, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. 2 lit. a C. proc. pen., o singură cale de atac, cea a recursului, în conformitate cu art. 385 alin. 1 lit. a C. proc. pen., şi care, conform art. 27 pct. 3 C. proc. pen., este de competenţa tribunalului.
Infracţiunile enumerate de art. 279 alin. 2 lit. a C. proc. pen. sunt exceptate de la calea de atac a apelului, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a C. proc. pen.
Cum sesizarea de înlocuire a pedepsei amenzii este o cerere ulterioară soluţionării definitive a fondului cauzei, care vizează executarea pedepsei, ea este supusă aceleiaşi căi de atac prevăzute pentru fondul cauzei.
în speţă există, pentru considerentele precizate, o singură cale de atac, cea a recursului. Cum această cale a fost exercitată la instanţa competentă, condamnatul nu mai are deschisă calea unui nou recurs la Curtea de Apel Iaşi.
împrejurarea că prima instanţă a menţionat prin sentinţă calea apelului, iar cea de a doua instanţă a soluţionat cauza în complet nelegal constituit şi a menţionat calea recursului, nu are relevanţă atât timp cât dispoziţiile procedurale prevăd o singură cale de atac.
Pentru cele precedente, în conformitate cu art. 385 pct. 1 lit. a C. proc. pen., recursul condamnatului a fost respins ca inadmisibil.
C.A. Iaşi, decizia penală nr. 229/2002
Notă: Sentinţa primei instanţe prin care a fost admisă sesizarea este nelegală cu privire la modalitatea de transformare a pedepsei amenzii rezultante.
în speţă, condamnatului i-au fost aplicate două pedepse cu amendă care au fost contopite.
Instanţa învestită cu soluţionarea sesizării nelegal a transformat în închisoare pedeapsa rezultantă.
Procedeul legal era cel de a transforma fiecare din cele două pedepse, constând în amendă, în pedeapsa închisorii, după care să se aplice dispoziţiile privind contopirea pedepselor, conform art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C. pen.
