Liberare condiţionată. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 1821 din 15.07.2002, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a respins cererea de liberare condiţionată a condamnatului G.A., din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, reţinând că, deşi, potrivit referatului înaintat de Comisia de pe lângă Penitenciarul Jilava, condamnatul s-a arătat disciplinat şi a participat la activităţile social educative colective, totuşi, simpla împlinire a fracţiunii legale din pedeapsă conferă doar o vocaţie la liberare.
Faţă de gravitatea şi pericolul social concret ridicat al faptei s-a apreciat că timpul scurs din pedeapsă nu a fost suficient pentru reeducare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia Il-a penală a respins apelul prin decizia penală nr. 1345/2002.
Prin decizia penală nr. 1961/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a admis recursul condamnatului, a casat hotărârile şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 4.
S-a reţinut de către instanţa de recurs că art. 59 C. pen. enumără ca şi criterii pentru liberare condiţionată executarea unei fracţiuni din pedeapsă, stăruinţa în muncă, disciplina şi antecedentele penale ale condamnatului şi verificarea aspectului dacă dă sau nu dovezi temeinice de îndreptare.
S-a apreciat că pericolul social şi gravitatea faptei comise nu constituie criterii decât pentru aplicarea pedepsei, şi nu pentru liberarea condiţionată a condamnatului, astfel că instanţele au soluţionat cauza în temeiul unor criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului.
C.A. Bucureşti - Secţia II Penală, decizia penală nr. 1961/2002
Notă: Potrivit art. 59 C. pen., condamnatul care a executat fracţia de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
îndeplinirea condiţiilor legale de către condamnat pentru liberarea condiţionată nu creează pentru acesta un drept, ci doar o vocaţie, fiind lăsată la aprecierea instanţei, care trebuie să-şi formeze convingerea că reeducarea condamnatului se realizează şi fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
în formarea acestei convingeri, instanţa trebuie să aibă în vedere atât pericolul social al faptei comise, cât şi cuantumul pedepsei aplicate.
