Legitima apărare
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 53 din 12.02.2002, Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu reţinerea stării de provocare în condiţiile art. 73 lit. b C. pen.
S-a reţinut că fiica inculpatului era în proces cu soţul ei şi se mutase într-o locuinţă separată.
într-o seară, pe la ora 22, aceasta se afla cu fetiţa în bucătărie, iar inculpatul, venit să o ajute la repararea unor dependinţe, se afla în dormitor. Soţul, în stare de ebrietate, a bătut insistent la uşă, apoi a scos-o din balamale, a pătruns în bucătărie şi-a lovit soţia şi fetiţa, ameninţând că dă foc la casă. Alarmat, inculpatul a ieşit din dormitor în momentul în care victima scosese butelia de la locul său, o aşezase în mijlocul camerei şi cu chibritul în mână, încerca să scoată furtunul pentru a elibera gazul. Femeia şi fetiţa au ieşit din casă, alergând la poliţie, iar inculpatul a venit în spatele victimei şi a imobilizat-o, strângând-o cu braţele peste piept. Cum acesta se zbătea, inculpatul a căzut pe spate, cu victima deasupra sa, dar nu a slăbit priza braţelor, care au alunecat spre gâtul victimei. Conform declaraţiei inculpatului, când priza formată din braţ şi antebraţ a ajuns la gât, victima a icnit o singură dată şi nu a mai mişcat. Crezând însă că se preface pentru a scăpa, inculpatul nu i-a dat drumul decât în momentul în care a intrat poliţistul, constatând decesul.
Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea s-a datorat compresiei gâtului cu braţul şi antebraţul.
Prin decizia penală nr. 124 din 22.04.2002, Curtea de Apel Suceava a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi l-a achitat pe inculpat în baza art. 44 alin. 2 şi alin. 2 C. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a şi art. 10 alin. 1 lit. e C. proc. pen.
Potrivit art. 44 alin. 1 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare, iar alin. 2 al textului prevede că se află în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori un interes obştesc.
în speţă, inculpatul a imobilizat victima şi nu a slăbit priza braţelor nici când aceasta a ajuns la gât, pentru a o împiedica să scoată furtunul de la butelia de aragaz şi să aprindă chibritul, ceea ce ar fi dus la declanşarea unei explozii cu consecinţa incendierii casei şi a periclitării vieţii amândurora (victimă şi inculpat).
De altfel, dacă potrivit art. 44 alin. 21 C. pen. (introdus prin Legea nr. 169/2002) se prezumă a fi în legitimă apărare cel ce săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept, prin efracţie, a unei persoane în locuinţă, cu atât mai mult trebuie prezumat a fi în legitimă apărare cel care săvârşeşte fapta în propria locuinţă, după ce o persoană a reuşit să pătrundă fără drept, prin efracţie, cu intenţia vădită de a o distruge prin incendiere.
Hotărârea Tribunalului Botoşani a rămas definitivă prin decizia 5211 din 28.11.2002 a Curţii Supreme de Justiţie, prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
C.A. Suceava, decizia penală nr. 124 din 22.04.2002
