Inşelăciune în contracte. Emiterea unui bilet la ordin fără acoperire. încadrare juridică în dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal. Mijloc fraudulos
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 812/2002, Judecătoria Bârlad a condamnat-o pe inculpata B.C.M. la pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal, de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 Cod penal, şi de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor societăţii comerciale în interes personal, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată. în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării.
în fapt, s-a reţinut că inculpata, în calitate de asociat unic al unei societăţi comerciale, a cumpărat de la partea vătămată, societate comercială, material lemnos în valoare de 35.700.000 lei. în scopul achitării materialului lemnos inculpata a emis un bilet la ordin pentru a cărui acoperire nu exista disponibil în cont. Inculpata a valorificat materialul lemnos, iar sumele de bani le-a folosit în interesul său personal. Documentele de livrare, emise de furnizor pentru materialul lemnos, nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii comerciale a inculpatei, ca de altfel nici sumele de bani obţinute din vânzarea materialului lemnos.
Prin decizia penală nr. 478/2002, Tribunalul Vaslui a admis apelul declarat de parchet, a redus pedepsele aplicate, de la 3 ani la 2 ani închisoare, de la 2 ani la 5 luni închisoare şi de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. în baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală nr. 237/2003, a admis recursul formulat de inculpata B.C.M. şi a casat în parte decizia pronunţată în apel. Rejudecând, Curtea de apel a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal, în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 Cod penal.
Instanţa de recurs a constatat că ambele instanţe anterioare au considerat că fapta inculpatei de a emite un bilet la ordin fară acoperire se încadrează
în dispoziţiile art. 215 alin. 2 şi 3 Cod penal, apreciind că biletul la ordin fără acoperire constituie un mijloc fraudulos.
Greşit instanţele au considerat că acest înscris constituie mijloc fraudulos deoarece biletul la ordin nu constituie decât o promisiune de plată. In situaţia emiterii lui, cunoscând că nu are disponibil în cont, inculpata prezintă ca adevărată o faptă mincinoasă, respectiv promite mincinos că va face plata.
Beneficiarul biletului la ordin nu-1 poate valorifica decât după avizarea lui de către emitent. Astfel, unitatea bancară nu procedează la efectuarea plăţii.
Cum prin emiterea biletului la ordin s-a făcut o simplă promisiune mincinoasă de plată, iar beneficiarul biletului la ordin nu-1 poate valorifica decât în condiţiile menţionate, nelegal instanţele au considerat că este realizată cerinţa mijlocului fraudulos în condiţiile art. 215 alin. 2 Cod penal.
Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 237 din 2003
