Ultraj. Incompleta calificare juridică a faptelor deduse judecăţii

Comentarii

0

Prin sentinţa penală nr. 456/2002, a Judecătoriei Răcari, inculpatul S.F. a fost condamnat la două pedepse de câte o lună închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1,2,3 şi 4 Cod penal, împotriva părţilor vătămate I.M. A. şi M.M., la 3 pedepse de câte 2 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal, împotriva părţilor vătămate R.E., D.M. şi M.S.C, precum şi la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. 2 Cod penal. In baza art. 34 lit. b) Cod penal, pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni închisoare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul, aflându-se în incinta unei discoteci şi fiind în stare de ebrietate, a tulburat grav liniştea publică, aruncând cu o sticlă pe ringul de dans şi refuzând să părăsească localul la solicitarea patronului discotecii. Ca urmare a intervenţiei organelor de ordine, inculpatul a avut aceeaşi atitudine, ameninţând şi lovind pe lucrătorii de poliţie M.S.C., D.M., R.E., I.M.A. şi M.M.

Prin decizia penală nr. 54/2003, a Tribunalului Dâmboviţa, a fost admis apelul declarat de parchet, a fost desfiinţată sentinţa şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

Instanţa de apel şi-a motivat hotărârea arătând că, aşa cum rezultă din rechizitoriu şi din dispozitivul sentinţei, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj, prevăzute de art. 239 Cod penal, iar instanţa de fond a reţinut toate cele 4 variante incluse în alin. 1-4, fară a observa că alin. 3 are două teze, respectiv teza I, care sancţionează cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani lovirea sau orice acte de violenţă, precum şi vătămarea corporală, şi teza II, potrivit căreia pedeapsa este închisoarea de la 3 ani la 12 ani dacă s-a produs vătămarea corporală gravă.

Procedând în acest fel, nu s-a realizat o riguroasă încadrare juridică a faptelor, cu consecinţe directe asupra stabilirii cuantumului pedepsei.

Tribunalul Dâmboviţa, decizia penală nr. 54 din 2003

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Inşelăciune în contracte. Emiterea unui bilet la ordin fără acoperire. încadrare juridică în dispoziţiile art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal. Mijloc fraudulos Inşelăciune. Infracţiune unică. Greşita reţinere a dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal Tulburare de posesie Tăinuire. Cauză de nepedepsire Vânzare cu lipsă la măsurătoare (art. 5 din Legea nr. 12/1990). înşelăciune la măsurătoare (art. 296 Cod penal). Concurs ideal de infracţiuni Abandon de familie. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate anterior, pentru infracţiunea de abandon de familie Infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei. Competenţa de aplicare a dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 112/2001 privind suspendarea dreptului de folosire a paşaportului Incadrarea juridică a faptei inculpatului care a fost depistat de organele de poliţie având droguri asupra sa. Infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000