Inşelăciune. Infracţiune unică. Greşita reţinere a dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 463/2002, a Judecătoriei Curtea de Argeş, inculpatul T.M.A. a fost condamnat, în baza art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pe durata termenului de încercare de 4 ani, în baza art. 86' Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a indus-o în eroare pe partea vătămată C.M., de la care a obţinut suma totală de 7.700.000 lei şi 300 USD. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că partea vătămată, asociat al unei societăţi comerciale ce a fost sancţionată contravenţional de către Garda Financiară - Argeş cu suma de 100.000.000 lei, s-a plâns inculpatului, acesta din urmă dându-i de înţeles că are posibilitatea să o ajute în desfiinţarea sancţiunii, în schimb fiindu-i promisă suma de 15.000.000 lei. Pentru a o convinge pe partea vătămată de susţinerile sale, inculpatul a înscenat o convorbire telefonică cu unul dintre comisarii financiari, ulterior pretinzând şi primind, în mai multe rânduri, banii promişi de partea vătămată.
Fiind respins ca nefondat apelul său, inculpatul a declarat recurs, admis prin decizia penală nr. 135/2003, a Curţii de Apel Piteşti.
Admiţând recursul, Curtea a casat în parte sentinţa şi în totalitate decizia din apel, fiind înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a fost constatată graţiată pedeapsa de 2 ani închisoare, reducându-se termenul de încercare la 2 ani, potrivit art. 120 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Piteşti a arătat că, aşa cum rezultă din starea de fapt în mod just reţinută de instanţa de fond, infracţiunea de înşelăciune s-a consumat la data de 29.06.2001, atunci când inculpatul i-a promis părţii vătămate că, în schimbul unor sume de bani, va obţine anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
Faptul că inculpatul a primit la acea dată numai o parte din banii ceruţi de la partea civilă, iar restul ulterior, în mai multe tranşe, nu poate duce la concluzia că în cauză s-au comis mai multe acte materiale de inducere în eroare a părţii civile.
Relevant pentru încadrarea juridică a faptei este momentul consumării acesteia, moment ce se situează la data de 29.06.2001, instanţa de fond şi instanţa de apel reţinând în mod greşit aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.
Curtea de Apel Piteşti decizia penală nr. 135 din 2003
