Înşelăciune. Greşită achitare. Existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, şi 3 C.pen. Emiterea unor file cec fără acoperire. Intenţia de a înşela.
| Comentarii |
|
Cunoaşterea de către inculpat a faptului că nu există disponibil pentru acoperirea filelor cec, precum şi a interdicţiei bancare în care se află societatea
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr.94/R din 23 ianuarie 2013
Judecătoria Cluj-Napoca prin sentinţa penală nr.1074 din 9.10.2012 a respins ca fiind nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat.
În baza art. 334 al. 1 din C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.G.A. din infracţiunea de înşelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen. în infracţiunea de înşelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 şi 41 al. 2 din C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.pen. a achitat pe inculpatul B.G.A., cu antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 şi 41 al. 2 din C.pen..
În baza art. 346 al. 4 din C.p.p. a lasat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile vătămate S.C. L. S.R.L., S.A. C. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L.
În baza art. 192 al. 3 din C.p.p. cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
Onorariul avocaţilor din oficiu, respectiv de 200 lei şi 200 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În fapt, la data de 16 martie 2007 între partea vătămată S.C. L. S.R.L. şi S.C. M.C. S.R.L., societate administrată de către inculpat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 127, prin care partea vătămată vinde materiale de construcţii pentru care societatea administrată de către inculpat urma să achite contravaloarea într-un avans de 30%, iar restul de plată în termen de 25 de zile prin filă CEC. Inculpatul a emis două file CEC cu data de 6 aprilie 2007 pentru suma de 1595,36 lei şi cu data de 4 mai 2007 pentru suma de 7382,70 lei.
În perioada aprilie - mai 2007 S.C. C.M. S.R.L. a rulat mai multe sume de bani majoritatea din vânzare de monedă străină.
La data de 5 februarie 2007 între partea vătămată S.C. C. S.R.L. şi S.C. C.M. S.R.L., societate administrată de către inculpat a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 11, prin care partea vătămată vinde materiale de construcţii, respectiv 70 mc de cherestea/lună pentru care societatea administrată de către inculpat urma să achite contravaloarea într-un termen de 20 de zile de la livrare prin filă CEC. Inculpatul a emis trei file CEC cu data de 5 aprilie 2007 pentru suma de 15086,64 lei, cu data de 23 aprilie 2007 pentru suma de 29.000 lei şi cu data de 8 martie 2007 pentru suma de 7.040,54. Din declaraţia reprezentantului părţii vătămate K.A. administratorul S.C. C. S.R.L. s-a reţinut că mărfurile au fost în valoare de 53.398,95 lei, iar inculpatul a achitat numai suma de
7.000 de lei, înainte de depunerea în bancă a filelor CEC pentru decontare. Totodată acesta declară că la momentul scadenţei l-a contactat pe inculpat care le-a cerut să mai aştepte şi să nu introducă felele CEC pentru decontare spunându-le mereu că face căsuţe de grădină pe care le-a exportat în Franţa de unde trebuie să primească bani. Reprezentantul părţii vătămate K.A. declară că ultima oară când m-am întâlnit cu inculpatul a fost atunci când i-am identificat punctul de lucru unde avea activitate, respectiv fabrica căsuţe din lemn şi am convenit cu inculpatul să ne dea în schimbul datoriilor o unealtă pe care o folosea în producţie, însă mi-am dat seama că acea unealtă nu o puteam folosi pentru profilul nostru de activitate.
Prin încheierea nr. 12979/27 iunie 2006 pronunţată de către judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj s-a admis cererea de modificare a statutului S.C. A.S. S.R.L. şi ca urmare a cesiunii părţilor sociale, unicul asociat a devenit numitul B.G.M., fiul inculpatului.
Urmând aceiaşi paşi arătaţi mai sus inculpatul, în numele S.C. A.S. S.R.L. a achiziţionat materiale de construire de la partea vătămată S.C. M. S.R.L., iar pentru plată a emis o filă CEC cu valoarea de 10.580,92 lei, la data de 9 iunie 2006, filă Cec care a fost iniţial emisă fără completarea datei şi a locului plăţii, iar după completarea acestor rubrici de către reprezentanţii părţii vătămate a fost refuzată la decontare în bancă. Martorul B.M. administratorul părţii vătămate a arătat că a livrat societăţii administrate de către inculpat materiale de construcţie în valoare de 33.192,06 lei din care inculpatul a achitat suma de 22.611,14 lei, iar pentru diferenţa de preţ a fost completată fila CEC la începutul lunii octombrie 2006, care a fost refuzată la plată. Cea de a doua filă CEC a fost depusă spre decontare la începutul lunii noiembrie 2006, fiind de asemenea refuzată la decontare.
S.C. C.M. S.R.L. a intrat sub incidenţa interdicţiei bancare de emitere a filelor CEC începând cu data de 10 mai 2007, iar S.C. A.S. S.R.L. începând cu data de 11 octombrie 2006.
Inculpatul a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare nr. 2/2 februarie 2007 încheiat între S.C. C.M. S.R.L. şi numitul M.B., cetăţean spaniol prin care S.C. C.M. S.R.L. urma să confecţioneze şi să vândă 15 case de grădină, pentru suma de 18200 euro, din care suma de 7280 de euro se vor achita cu titlu de avans.
Din declaraţiile martorului F.A., administratorul S.C. L. S.R.L. s-a reţinut că inculpatul a cumpărat materiale de construcţie pentru case, iar acestea au fost livrate cu trei transporturi. La semnarea contractului inculpatul a lăsat ca şi garanţie un CEC semnat în alb, adică fără dată şi suma de achitat. Ulterior, datorită faptului că inculpatul nu a achitat contravaloarea facturilor s-a luat legătura cu acesta şi părţile s-au înţeles ca
inculpatul să restituie marfa livrată cu cel de al treilea transport, respectiv marfa care nu a fost folosită.
Inculpatul a declarat că a înfiinţat S.C C.M. S.R.L. în cursul anului 2006 pentru a construi case de grădină din lemn care să fie vândute unor clienţi din alte state. În acest sens a efectuat trei transporturi către Franţa şi Spania prin două societăţi de transport marfă din Bistriţa şi Miecurea Ciuc însă clienţii nu i-au achitat contravaloarea caselor şi de aceea a fost în imposibilitate de a achita datoriile pe care societatea pe care o administra le datora părţilor vătămate de la care a luat materia primă. A precizat că din avansurile primite de la clienţi a achitat o parte din datoriile către furnizori, iar filele CEC antedatate le-a emis la solicitarea reprezentanţilor părţilor vătămate şi crezând că va încasa bani de la proprii debitori, împrejurări care au fost aduse la cunoştinţa reprezentanţilor părţilor vătămate.
Din extrasele de pe cele două conturi ale S.C. C.M. S.R.L. s-a reţinut că în anul 2007 societatea avut activitate încasând de la debitori şi plătind creditorilor (spre exemplu a încasat sumele de 4.000 de lei la data de 18 aprilie 2007, 3285 euro la data de 19 aprilie 2007, 3240 euro la data de 11 mai 2007).
S-a reţinut că inculpatul a încheiat un contract de achiziţie a materialelor de construire cu părţile vătămate, iar materialele de construcţie au fost livrate către inculpat. Contractele de vânzare cumpărare au fost încheiate între părţile vătămate şi cele două societăţi administrate de către inculpat, respectiv S.C. C.M. S.R.L. şi S.C. A.S. S.R.L. Din probele administrate rezultă că inculpatul a confecţionat căsuţe de grădină (împrejurare atestată de către reprezentantul S.C. C. S.R.L. şi de scrisoarea de transport de la fila 60 dos. inst. din care rezultă că la data de 18 mai 2007 societatea administrată de către inculpat a livrat în Spania un număr de 17 case de grădină).
Aşadar inculpatul a achiziţionat materiale prime pentru confecţionarea de case de grădină de la trei furnizori, cărora fie le plăteşte cea mai mare parte din suma datorată (la
S.C. M. S.R.L.), fie le plăteşte parţial şi le restituie o parte din bunurile cumpărate şi nefolosite în producţie (S.C. L. S.R.L.), fie le achită o parte din preţ şi le oferă un utilaj pentru a compensa datoria (la S.C. C. S.R.L.). Totodată, deschide linia de producţie a caselor de grădină şi livrează o parte din ele prin S.C. W.R. S.A. către Spania la data de 18 mai 2007, primind o parte din avans la datele de 18 aprilie, 19 aprilie şi 11 mai 2007, iar pentru restul nu există dovada (din extrasele de cont) că ar fi încasat preţul, împrejurări care se coroborează cu declaraţiile sale. În condiţiile în care inculpatul a probat o activitate comercială reală şi chiar profitabilă, a plătit o parte din datorii înainte de sesizarea organelor judiciare pentru materiile prime achiziţionate, a oferit bunuri în compensare pentru alte datorii şi a restituit o parte din materiile prime nefolosite la procesul de producţie, nu este justificată în mod rezonabil concluzia că ar fi urmărit obţinerea unui folos material injust.
Inculpatul a fost condamnat prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive pentru fapte din aceeaşi epocă care au primit încadrările juridice de înşelăciune art. 215 al. 1, 2, 3 şi 4 din C.pen. sau 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. şi pentru infracţiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.pen., însă aceste împrejurări, în lipsa altor probe, nu poate crea singure prezumţia de vinovăţie pentru alte activităţi ale inculpatului care prezintă un real accent comercial.
În cauză nu există nicio probă, în afara unor fapte contemporane celor descrise în rechizitoriu, din care să rezulte altceva decât raporturi comerciale care nu au putut fi
onorate întocmai de către inculpat. Cu alte cuvinte faptele se cristalizează într-o neexecutare culpabilă a unor contracte comerciale, fără să existe premisele că inculpatul ar fi urmărit obţinerea unui folos material injust.
Cât priveşte cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor instanţa a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1193/20 aprilie 2004 pronunţată de Judecătoria Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 546/28 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, iar faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost săvârşite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi înainte de punerea în executare a pedepsei, fiind justificată reţinerea disp. art. 40 al. 1 din C.pen. privind pluralitatea intermediară.
Totodată, cât priveşte fapta tipică prev. de art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 vom reţine mai întâi că faptele tipice care pot prezenta caracterele juridice ale unei infracţiuni au fost analizate de către procuror, chiar dacă numai sub aspectul încadrării art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 şi s-a dat o soluţie în acesta sens. Totodată, instituţia schimbării încadrării juridice nu poate aduce în discuţie o faptă nouă, alta decât cea descrisă în rechizitoriu, or prin cererea formulată de către apărătorul inculpatului se solicită o schimbare a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul într-o faptă care nu are nicio legătură cu faptele descrise în rechizitoriu şi pentru care se putea uza exclusiv de disp. art. 335 din C.p.p. la cererea procurorului. Pentru aceste motive s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de către apărătorul inculpatului ca fiind neîntemeiată.
Cât priveşte infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu aplicarea art. 40 al. 1 şi 41 al. 2 din C.pen. din argumentele prezentate în paragrafele anterioare instanţa a reţinut că sunt incidente atât disp. art. 10 lit. b din C.p.p., cât şi disp. art. 10 lit. d din C.p.p., dar având în vedere prioritatea celor două temeiuri de achitare, va dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. b din C.pen., întrucât suntem în prezenţa unui delict civil prin neexecutarea conformă a unor contracte comerciale.
Pe cale de consecinţă, văzând disp. exprese ale art. 346 al. 4 din C.p.p. s-au lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de către cele trei părţi vătămate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi partea civilă SC M. SRL.
Parchetul prin motivele scrise şi orale a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea soluţiei judecătoriei şi rejudecând dosarul a se dispune condamnarea inculpatului
B.G.A. pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu art.40 şi 41 alin.2 C.pen.prin privare de libertate şi obligarea lui la plata despăgubirilor civile către părţile civile, întrucât a fost dovedită latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii.
Apărătorul părţii civile SC M. SRL Cluj a solicitat obligarea inculpatului B. la suma de 10.590,92 lei aferentă filei CEC seria BB 33800064937; 21.070,25 lei reprezentând dobânzi aferentei sumei de 10.590,92 lei şi 5.000 lei reprezentând daune morale.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul Parchetului:
Curtea reţine că în perioada 2006-2007, inculpatul B.G.A. a efectuat acte de comerţ fie în calitate de administrator al S.C. „C.M.” S.R.L., fie în baza unei împuterniciri din partea asociatului S.C. „A.S.” S.R.L. (fiul inculpatului), cu un număr de trei societăţi comerciale. Astfel, acesta a efectuat comenzi de materiale de construcţii de la aceste societăţi, fără a avea intenţia de a onora la plată mărfurile livrate, ştiind că societăţile pe care le administra nu dispuneau de fondurile băneşti necesare. Pentru plata produselor, inculpatul a emis file cec fie lăsate „în alb” pentru a garanta efectuarea viitoarelor plăţi, fie emise cu dată falsă ca mijloc de plată realizat la scadenţă, pentru a câştiga încrederea reprezentanţilor părţilor vătămate în vederea încheierii contractelor şi a livrării mărfii. După ce părţile vătămate au livrat marfa solicitată, în momentul introducerii filelor cec în bancă pentru decontare, acestea au fost refuzate la plată pentru motivul lipsei totale de disponibil în cont.
Inculpatul şi-a formulat apărarea invocând faptul că neonorarea plăţii către părţile vătămate s-a datorat faptului că diverse alte societăţi cu care încheiase anterior contracte, nu au achitat la rândul lor obligaţiile pecuniare către societăţile administrate de el, motiv pentru care a intrat în mod neimputabil, în imposibilitate de plată. Aceste apărări sunt total nefondate având în vedere faptul că probele administrate în cauză nu relevă presupusele relaţii comerciale pe care le-ar fi desfăşurat în perioada de referinţă cu alte societăţi comerciale.
Curtea reţine că potrivit practicii judiciare constante a instanţei supreme emiterea unor cec-uri asupra unor bănci - în scopul achiziţionării unei cantităţi de mărfuri, în baza unui contract încheiat cu firma producătorare - ştiind că pentru valorificarea lor, nu există provizia necesară, constituie infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1 şi 3 C.pen. Ceea ce este esenţial pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune este faptul că, în momentul emiterii CEC-urilor, inculpatul a înscris fictiv o provizie pe care nu o avea; prin aceasta el a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată, la acea dată plata contravalorii ei.
în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art.215 alin.1,2,3, C.pen., cercetarea judecătorească presupune administrarea de probe, nemijlocit, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, cu privire la existenţa intenţiei vizând existenţa unor înţelegeri referitoare la modalitatea de plată sau cunoaşterea, la data încheierii contractelor, a faptului că inculpatului nu poate plăti sumele datorate, ori ascultarea recurentului cu privire la cunoaşterea de către acesta a lipsei disponibilului la momentul emiterii CEC-urilor şi la condiţiile în care le-a emis.
în cadrul criteriilor pentru evaluarea intenţiei în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art.215 alin.1-3 C.pen. se înscriu conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau CEC-uri, anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plăţii, coerenţa măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea faţă de respectarea normelor care guvernează domeniul în speţă, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum şi caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate faţă de faptele din speţa dedusă judecăţii, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoaşterea de către părţile contractante a modului în care se va desfăşura relaţia comercială, a modului şi momentului în care se va face plata, existenţa unor împrejurări imprevizibile, emiterea de CEC-uri după interdicţia bancară.
în speţă, nu se poate reţine lipsa intenţiei de a înşela părţile civile cu prilejul executării contractelor, deoarece în calitate de administrator, cunoştea situaţia contului bancar, respectiv lipsa disponibilului în acesta. Totodată, în calitate de administrator al societăţii, se cunoşteau atât perioadele de interdicţie bancară în care nu se puteau emite CEC-uri, cât şi inexistenţa unui disponibil în cont.
Probele dosarului evidenţiază fără echivoc intenţia inculpatului B.G.A. de a induce în eroare părţile civile cu prilejul unor convenţii comerciale, în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste şi care au avut ca urmare pricinuirea de pagube partenerilor de afaceri şi ea rezultă din materialitatea faptelor. Astfel, inculpatul s-a folosit de încrederea acordată de unele societăţi comerciale, cu care în trecut a efectuat timp de mai mulţi ani operaţiuni comerciale şi cărora le-a eliberat file CEC fără acoperirea necesară, realizând aceste acte de înşelăciune într-un interval de timp de numai câteva luni, iar, în momentul în care s-a îndeplinit termenul de graţie şi filele CEC urmau a fi introduse în bancă, nu a mai fost de găsit, închizându-şi şi telefoanele.
Instanţa supremă în numeroase decizii de speţă a învederat că „încheierea de contracte comerciale cu reprezentanţii unor părţi civile, în baza cărora se livrează diferite produse în schimbul lor eliberându-se CEC-uri dovedite a fi lipsite de acoperire bancară la scadenţă, relevă reaua credinţă şi intenţia de a induce în eroare părţile civile, care sunt ilustrate şi de faptul că nu s-a achitat contravaloarea mărfurilor nici ulterior.
Fapta administratorului de a prezenta drept adevărată amplitudinea relaţiilor comerciale pe care le desfăşura, de a indica reprezentanţilor părţilor civile firme din ţară cu care desfăşura relaţii comerciale, pentru sporirea încrederii acestora în bonitatea firmei al cărei asociat unic era, indică vinovăţia exclusivă a inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, constituind latura obiectivă a acesteia, săvârşită prin inducerea în eroare a cocontractanţilor prezentând ca adevărată o faptă ireală ”.
în acelaşi sens şi Curtea reţine că fapta inculpatului de a emite CEC-uri fără acoperire, deşi ştia că nu are disponibil în contul bancar, evidenţiază clar intenţia acestuia de a induce în eroare părţile civile şi a le păgubi prin neplata mărfurilor.
în speţă, în sarcina inculpatului s-a reţinut comiterea faptei în formă continuată ceea ce presupune că paguba cauzată prin infracţiunea continuată, este constituită din totalul daunelor materiale provocate prin acţiunile componente, indiferent dacă există sau nu constituire de parte civilă pentru înreaga pagubă sau dacă numai o parte dintre persoanele vătămate sunt cunoscute şi participă în calitate de părţi civile în cauză.
în baza sintetizării probelor administrate, Curtea reţine că fapta inculpatului
B.G.A. constând în aceea că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus şi menţinut în eroare părţile vătămate, cu prilejul încheierii şi derulării de contracte comerciale, prin folosirea de mijloace frauduloase şi emitere de file CEC fără acoperire, în scopul obţinerii unui folos material injust, creînd acestora un prejudiciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen., cu art.40 şi 41 alin.2 C.pen.
Nu în ultimul rând, Curtea reţine că fapta inculpatului B.G.A. - asociat unic la două societăţi comerciale - care, în executarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu părţile vătămate, a emis file CEC cu diverse sume fără a avea disponibil în cont, cauzându-le partenerilor de afaceri prejudicii, constituie infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 C.pen. Intenţia de a înşela părţile vătămate rezultă
din modalitatea în care s-a derulat activitatea infracţională, inculpatul, în toate cazurile, dând asigurări reprezentanţilor firmelor de la care achiziţiona mărfuri că are disponibil în cont. Relevant sub aspectul intenţiei cu care a acţionat inculpatul este faptul că, în momentul în care una din firmele la care era asociat unic a intrat în interdicţie bancară, acesta s-a folosit de cealaltă societate pentru a ascunde starea de insolvabilitate.
în aceste condiţii, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că motivele de recurs ale Parchetului sunt fondate, urmând a fi admis în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen.
Infracţiunea de înşelăciune prezintă un pericol social generic deosebit de ridicat, care aduce atingere relaţiilor sociale cu caracter patrimonial ce implică încrederea, bunăvoinţa şi loialitatea partenerilor, dar şi pericol social concret, prin valoarea importantă a prejudiciului creat şi nerecuperat.
în plus, trebuie observat că între inculpat şi asociaţi existau relaţii de colaborare, ceea ce face ca activitatea acesteia ilicită să fie cu atât mai gravă. De altfel, inculpatul a abordat o poziţie procesuală nesinceră, încercând tot timpul denaturarea adevărului. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din cazierul judiciar, inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, în prezent aflându-se în executarea unei pedepse aplicate tot pentru infracţiunea de înşelăciune, ceea ce dovedeşte perseverenţa şi înclinaţia deosebită a acestuia pentru infracţiunile îndreptate împotriva patrimoniului.
Drept consecinţă a reţinerii în sarcina inculpatului a infracţiunii de înşelăciune, corelativ acesta va fi obligat să suporte şi contravaloarea despăgubirilor solicitate de părţile civile, ca efect al neonorării contractelor încheiate cu acesta.
Aşa fiind, se va admite ca fondat în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi al părţii civile SC M. SRL Cluj împotriva sentintei penale nr. 1074 din 9 octombrie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o va casa în latura penală si civilă si rejudecând în aceste limite:
Va condamna pe inculpat în baza art. 215 al. 1, 2 şi 3 din C.pen. cu art. 40, 41 al. 2 din C.pen. pentru infractiunea de înşelăciune la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La dozarea şi individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp.,art.72 şi 52 C.pen., gradul sporit de pericol social al faptelor comise, urmările produse, faptul că prejudiciul a rămas nerecuperat, precum şi implicarea inculpatului în săvârşirea de fapte similare.
Se va face aplicare art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.
Se va constata că inculpatul este arestat in alta cauza.
Cu privire la recursul părţii civile:
În faza de urmărire penală, partea vătămată SC M. SRL Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 10.580,92 lei. La această sumă, partea civilă a suportat şi dobânzile aferente în cuantum de 21.070,25 lei, astfel că inculpatul urmează a fi obligat la plata către această parte civilă a sumei de 31.650 lei, în baza art.14, 346 C.proc.pen. Nu vor fi acordate daune morale în sumă de 5.000 lei, întrucât potrivit practicii instanţei supreme “acestea pot fi plătite doar persoanelor fizice care au suferit psihic de pe urma comiterii unei infracţiuni, nu şi persoanelor juridice”.
În recurs, partea civilă şi-a angajat avocat al cărui onorar a fost în sumă de 3.720 lei, astfel că în baza art.193 C.proc.pen., inculpatul va suporta şi această cheltuială.
De asemenea, inculpatul va achita părţii civile S.C. L. S.R.L Cluj - 7926,47 lei; iar părţii civile S.C. C. S.R.L. Bancu jud. Harghita - 50.000 lei.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.
Cheltuielile judiciare în recursul Parchetului vor rămâne în sarcina statului, în baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen. Se va stabili onorariu apărător oficiu la 200 lei ce se va achita Baroului de Avocaţi Cluj din FMJ. (Judecător Delia Purice)
