Liberare condiţionată. Condiţii. Dovezi temeinice de îndreptare
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 59 din Codul penal, un condamnat poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei numai dacă sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute în cuprinsul acestui text de lege. Constatarea dovezilor temeinice de îndreptare se face de instanţa de judecată printr-o judicioasă apreciere a comportamentului condamnatului în cadrul tuturor activităţilor la care participă în penitenciar (muncă, disciplină, activităţi cultural-educative etc.).
(Decizia nr. 354 din 14 martie 2001 - Secţia Ipenală)
Propunerea de liberare condiţionată a condamnatului i.C. a fost respinsă de Judecătoria Sectorului 4, prin Sentinţa penală nr. 3618 din 15.11.2000, cu motivarea că timpul executat de condamnat din pedeapsa ce o are de executat este insuficient pentru reeducarea sa.
Condamnatul a declarat apel în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 4/A din 3.01.2001, Tribunalul Bucureşti- Secţia I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, pe acelaşi considerent, şi anume că nu s-a realizat reeducarea condamnatului în perioada executată de acesta, chiar dacă s-a depăşit fracţiunea din pedeapsa prevăzută de art. 59 din Codul penal.
Această decizie a fost atacată cu recurs de condamnat, care a învederat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi, în consecinţă, poate fi liberat condiţionat.
Curtea a examinat cauza pentru temeiurile invocate şi din oficiu sub toate aspectele, şi a concluzionat că recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările din dosar, a rezultat că recurentul-condamnat a executat din pedeapsă o perioadă mult mai mare decât fracţia de 2/3 prevăzută de lege ca minimă şi obligatorie pentru a putea fi liberat condiţionat.
Curtea a mai reţinut că cel în cauză a fost selecţionat pentru muncă în puncte de lucru cu specific deosebit, unde şi-a îndeplinit cu seriozitate şi conştiinciozitate sarcinile primite.
De asemenea, pentru stăruinţa în muncă, pentru respectarea întocmai a regulamentului penitenciarului şi pentru întreaga sa comportare, condamnatul a fost, în repetate rânduri, recompensat de conducerea penitenciarului. în acelaşi timp a consemnat şi participarea sa, cu interes, la activităţile cultural-educative.
Toate aceste împrejurări fac, în mod temeinic, dovada reeducării condamnatului înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Apare deci ca nejustificată soluţia instanţelor de fond şi de apel de respingere a propunerii de liberare condiţionată, deoarece sunt îndeplinite cumulativ criteriile prevăzute de art. 59 din Codul penal, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală.
în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală cu referire la art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, Curtea a admis recursul declarat de condamnatul I.C., a casat cele două hotărâri şi, rejudecând cauza în fond, a admis propunerea de liberare condiţionată a celui în cauză.
în acelaşi sens, a se vedea: Decizia penală nr. 394 din 21.03.2001, Decizia penală nr. 336 din 12.03.2001, Decizia penală nr. 512/R din 23.03.2002.
