Libertate supravegheată. Revocare. Consecinţe
| Comentarii |
|
In cazul în care înăuntrul termenului de 1 an, prevăzut în art. 103 alin. 1 din Codul penal, minorul săvârşeşte o faptă care constituie infracţiune, instanţa revocă libertatea supravegheată şi ia faţă de minor măsura internării într-un centru de reeducare sau aplică o pedeapsă.
Pentru cele două infracţiuni se aplică însă o singură pedeapsă, care se stabileşte în limitele speciale prevăzute de lege pentru ultima infracţiune.
(Decizia nr. 2325 din 26 noiembrie 2002 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 3126 din 15.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a fost condamnat inculpatul A.F.G. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 şi art. 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. d) din Codul penal.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 din Codul penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 28.02.2001, inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate, prin forţarea ferestrei de la bucătărie, de unde a sustras un telefon mobil.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 103 alin. 6 din Codul penal privind revocarea libertăţii supravegheate.
Prin Decizia penală nr. 1519 din 20.09.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, a revocat măsura educativă a libertăţii supravegheate aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 663 din 07.06.2000 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 din Codul penal raportat la art. 208 - 209 alin. 1 lit. aj, g) şi i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 din Codul penal şi l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
în baza art. 208- 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea reţinută în prezenta cauză, înlăturându-se dispoziţiile art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. d) din Codul penal.
în baza art. 33 şi 34 din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât în mod greşit instanţa de apel, revocând libertatea supravegheată, a pronunţat două condamnări, iar pe de altă parte pedeapsa aplicată este prea severă în raport de fapta comisă şi cu datele care circumstanţiază persoana sa.
Recursul va fi analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel, în mod greşit, revocând măsura educativă a libertăţii supravegheate aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 663 din 07.06.2000 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea pentru infracţiunea ce făcea obiectul acelui dosar.
în mod corect, tribunalul trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru infracţiunea care face obiectul prezentului dosar, respectiv fapta de furt calificat prevăzută de art. 208 - 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 din Codul penal.
La individualizarea acestei pedepse unice trebuiau să fie avute în vedere întreaga activitate infracţională a inculpatului şi celelalte circumstanţe care îl caracterizează.
Faptul că inculpatului i se aplică o pedeapsă unică rezultă din modul cum este reglementată revocarea libertăţii supravegheate aplicate minorului în art. 103 din Codul penal.
Cu privire la critica inculpatului care vizează individualizarea pedepsei, se constată că această critică nu este întemeiată.
Inculpatul a beneficiat de clemenţa legii, însă a continuat să comită fapte penale, ceea ce impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Pentru motivele expuse, Curtea a admis recursul inculpatului, a casat în totalitate decizia şi în parte sentinţa, a revocat măsura educativă a libertăţii supravegheate aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 663/2000 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi a condamnat inculpatul la o singură pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 - 209 alin. 1 lit. i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal, cu executare în regim de detenţie, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
