Liberare provizorie sub control judiciar în cursul urmăririi penale. Compunerea completului de judecată în cazul infracţiunilor de corupţie
| Comentarii |
|
Din interpretarea sistematică a textelor art. 1491 alin. 4 din Codul de procedură penală şi art. 159 alin. 2 din Codul de procedură penală rezultă că atât propunerea de arestare preventivă, cât şi cea de prelungire a arestării se soluţionează de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii cercetate, deci inclusiv în cazul infracţiunilor enumerate de Legea nr. 78/2000.
Deşi aceste texte se referă exclusiv la luarea şi prelungirea măsurii arestării preventive, aceleaşi raţiuni există şi în cazul altor cereri formulate în cursul urmăririi penale care vizează o măsură preventivă, inclusiv cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
La aceeaşi concluzie conduce şi interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 1 pct. 23 din Legea nr. 161/2003, prin care a fost modificat art. 29 din Legea nr. 78/2000. Conform acestui text, completul este colegial numai în situaţia judecării în primă instanţă a infracţiunilor enumerate de Legea nr. 78/2000. în toate celelalte situaţii care exced acestui moment procesual, se vor aplica normele comune în materia compunerii completului.
(încheierea nr. 709/R din 2 decembrie 2004 - Secţia a Il-a penală)
Prin încheierea de şedinţă din 19.11.2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în Dosarul nr. 6331/2004, în temeiul art. 160b alin. 6 din Codul de procedură penală, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul D.D.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că a fost sesizată cu soluţionarea cererilor de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive şi, în subsidiar, de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpatul D.D.
Analizând actele şi lucrările Dosarului de urmărire penală nr. 288/P/2004 al Parchetului Naţional Anticorupţie, ce a fost ataşat în vederea soluţionării prezentei cereri, precum şi actele medicale depuse la dosarul de fond, tribunalul a constatat că inculpatul D.D. a fost arestat preventiv la data de 28.10.2004, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.
Prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 160b alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, conform cărora liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 12 ani, cu condiţia ca inculpatul să nu fie recidivist şi să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni sau să nu existe date din care să rezulte faptul că, în cazul lăsării în libertate, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor martori sau experţi, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite într-adevăr primele două condiţii menţionate, respectiv cea privitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat, care nu depăşeşte 12 ani, şi lipsa antecedentelor penale ale acestuia.
în raport de actele dosarului, tribunalul a apreciat însă că există suficiente date că inculpatul ar încerca, în cazul lăsării în libertate, să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, prin influenţarea unor declaraţii de martori.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, pe motiv că circumstanţele sale personale duc la concluzia că lăsat în libertate nu va prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, a subliniat că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele de urmărire penală, are doi copii minori în întreţinere şi o stare de sănătate alterată, toate aceste aspecte ducând la concluzia că în viitor conduita sa va respecta normele morale şi penale.
Curtea, analizând hotărârea, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a apreciat recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat de către Parchetul Naţional Anticorupţie, în Dosarul nr. 288/P/2004, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. 1 din Codul penal, raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000.
Cu privire la compunerea completului în materia măsurilor preventive, în faza de urmărire penală, Curtea a reţinut că din interpretarea sistematică a textelor art. 1491 alin. 4 şi art. 159 alin. 2 din Codul de procedură penală rezultă că atât propunerea de arestare preventivă, cât şi cea de prelungire a arestării se soluţionează de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii cercetate, deci inclusiv în cazul cercetării unei infracţiuni din cele enumerate de Legea nr. 78/2000. Deşi aceste texte se referă exclusiv la luarea şi prelungirea măsurii arestării preventive, este de presupus că aceleaşi raţiuni există şi în situaţia luării altor măsuri preventive din cele enumerate în art. 136 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. Lipsa unor dispoziţii exprese în cazul reglementării celorlalte măsuri preventive nu poate duce la o altă concluzie.
în consecinţă, în toate situaţiile care vizează luarea sau cenzurarea unei măsuri preventive, indiferent care este aceasta, în cursul urmăririi penale completul învestit cu o astfel de cerere este compus, în mod legal, din judecător unic.
Interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 1 pct. 23 din Legea nr. 161/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21 aprilie 2003, prin care a fost modificat art. 29 din Legea nr. 78/2000, duce la aceeaşi concluzie.
Conform acestui text, completul este colegial (2 judecători) numai în situaţia judecării în primă instanţă a infracţiunilor enumerate de Legea nr. 78/2000. Cu alte cuvinte, în toate celelalte situaţii, care exced acestui moment procesual (judecarea acţiunii penale în primă instanţă), se vor aplica normele comune în materia compunerii completului. Astfel, completul va fi compus din unic judecător, în situaţia judecării unor cereri formulate în cursul urmăririi penale, a admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, precum şi în cazul judecării tuturor cererilor formulate în faza executării pedepsei.
în consecinţă, constatându-se că în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate absolută, pe motiv că nu au fost respectate dispoziţiile imperative, privitoare la compunerea completului de judecată, cererea fiind soluţionată în complet colegial, şi nu în complet de unic judecător, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, a casat în totalitate hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
