Mandate de arestare preventivă succesive, emise în cursul urmăririi penale faţă de acelaşi inculpat, In aceeaşi cauză. Consecinţe
Comentarii |
|
Impotriva aceluiaşi inculpat nu se poate lua, în cursul urmăririi penale, pentru a doua oară în aceeaşi cauză, măsura arestării preventive şi nici nu poate fi prelungită o asemenea măsură, deoarece, arestat fiind, nu mai poate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Propunerea făcută de procuror şi măsura luată de instanţă, de emitere a două mandate de arestare preventivă, la date diferite, împotriva aceluiaşi inculpat şi în acelaşi dosar, este nelegală şi sub aspectul calculării duratei totale a arestării preventive în cursul urmăririi penale care, conform art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală, nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(încheierea nr. 632/R din 22 octombrie 2004 - Secţia a Il-a penală)
Prin încheierea de şedinţă din 25? septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti -Secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5230/2004, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost prelungită măsura arestării preventive faţă de inculpatul B.V., arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 206 din 24 mai 2004, cu 24 de zile, de la 5.10.2004 la 28.10.2004, inclusiv şi faţă de inculpatul D.S., arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 352 din 19.06.2004, cu 25 de zile, de la 5.10.2004 la 29.10.2004, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că, în raport de caracterul complex şi organizat al activităţii infracţionale şi calificarea juridică a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, se relevă un pericol social deosebit şi că temeiurile ce au generat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora.
împotriva acestei încheieri, ambii inculpaţi au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printre alte motive de recurs, pentru inculpatul D.S. s-a arătat că, în acelaşi dosar de urmărire penală, instrumentat de acelaşi procuror, au fost emise pe numele acestui inculpat mai multe mandate de arestare preventivă, cu durate diferite, deşi Constituţia României, în art. 23 pct. 5, statuează durata totală a arestării preventive la maximum 180 de zile, şi că nu este motivată în nici un fel de către parchet necesitatea măsurii solicitate.
Examinând recursurile inculpaţilor, în raport de motivele invocate şi din oficiu, cu respectarea dispoziţiilor art. 1403 din Codul de procedură penală şi art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
Referatul nr. 109/P/2004, din 24.09.2004, cu propuneri de prelungire a duratei arestării preventive privind numai pe inculpaţii B.V. şi D.S., a fost întocmit de procuror cu încălcarea dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală, în care se prevede că în aceeaşi cauză penală în care se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza totodată instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi.
Este de menţionat însă că procurorul a întocmit şi un alt referat cu acelaşi număr şi aceeaşi dată, nr. 109/P/2004 din 24.09.2004, dar având un conţinut diferit faţă de cel sus-menţionat, prin care a sesizat aceeaşi instanţă, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, pentru prelungirea duratei arestării preventive privind pe toţi cei 18 inculpaţi arestaţi în cauză, printre care şi inculpaţii B.V. şi D.S.
Acest al doilea referat, privind pe toţi inculpaţii arestaţi în altă cauză, a făcut obiectul Dosarului nr. 5229/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, soluţionat prin încheierea din 29 septembrie 2004.
Din examinarea celor două referate cu propuneri de prelungire a duratei arestării preventive, având acelaşi număr de înregistrare, nr. 109/P/2004, şi aceeaşi dată, 24 septembrie 2004, însă un conţinut diferit, rezultă că în aceeaşi cauză penală - Dosarul nr. 109/P/2004- faţă de inculpatul B.V. au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 167 din 3.05.2004 şi nr. 206 din 24.05.2004, iar faţă de inculpatul D.S. au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 208 din 4.05.2004 şi nr. 352 din 19.06.2004.
Prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs a fost prelungită durata măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţii B.V. şi D.S., prin al doilea rând de mandate, nr. 206 din 24.05.2004 şi nr. 352 din 19.06.2004, emise în baza art. 148 lit. h) şi i) din Codul de procedură penală.
împotriva inculpaţilor nu se putea lua, pentru a doua oară, măsura arestării preventive, în aceeaşi cauză, şi evident nici nu poate fi prelungită o asemenea măsură, deoarece, arestaţi fiind, nu mai puteau prezenta pericol concret pentru ordinea publică (art. 148 lit. h) din Codul de procedură penală) şi nici nu se mai justifica temerea că inculpaţii puteau exercita presiuni asupra persoanelor vătămate sau să încerce o înţelegere frauduloasă cu acestea (art. 148 lit. i) din Codul de procedură penală), fiind atins scopul măsurilor preventive, prevăzute de art. 136 din Codul de procedură penală, luate în baza primului rând de mandate de arestare emise în cauză.
în faza de urmărire penală, dacă se constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi, care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, ori s-a pus în mişcare acţiunea penală, procurorul, în baza art. 238 din Codul de procedură penală, poate extinde cercetările sau poate schimba încadrarea juridică.
Propunerea făcută de procuror şi măsura luată de instanţă, de emitere a două mandate de arestare preventivă şi de prelungire a duratei acestei măsuri, împotriva aceluiaşi inculpat, în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale, pe lângă faptul că nu are temei legal, poate produce neajunsuri la calcularea duratei totale a arestării preventive în cursul urmăririi penale, care, conform dispoziţiilor art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală, nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
Potrivit art. 160a alin. 4 din Codul de procedură penală, numai în cursul judecăţii, faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 1403 din Codul de procedură penală şi art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, Curtea a admis recursurile inculpaţilor, a casat încheierea recurată şi, rejudecând pe fond, a respins, ca nefondată, propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaţilor.