Probe. Apreciere. Declaraţii contradictorii
| Comentarii |
|
Deoarece nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă referitoare la declaraţiile martorului sau inculpaţilor, instanţa poate să considere, atunci când acestea sunt contradictorii, că numai una dintre ele exprimă adevărul, având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte.
(Decizia nr. 742/R din 22 aprilie 2003 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1176 din 1.11.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e), g), i) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul I.R.V. la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 din Codul penal.
în baza art. 88 din Codul penal s-a dedus prevenţia inculpatului de la 13.06.2002 la zi, iar în baza art. 350 din Codul de procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e), g), i) din Codul penal a fost condamnat inculpatul N.V. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 -64 din Codul penal.
în baza art. 88 din Codul penal s-a dedus prevenţia inculpatului de la 13.06.2002 la zi, iar în baza art. 350 din Codul de procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată M.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a confiscat de la inculpatul I.R. cheia tip Dacia 1300.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt că, la data de 12.06.2002, în jurul orei 23,00, în timp ce inculpatul N.V. asigura paza, inculpatul I.R., cu o cheie potrivită, a descuiat portiera stânga-faţă a autoturismului Dacia 1300, aparţinând părţii vătămate M.S., iar din interior a sustras un radiocasetofon. Cei doi inculpaţi au traversat strada având asupra lor radiocasetofonul. La scurt timp au fost opriţi de o patrulă de poliţie. Inculpatul I.R. a strigat la inculpatul N.V. să arunce radiocasetofonul sustras.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, solicitând redozarea pedepselor, având în vedere datele personale.
Prin Decizia penală nr. 49/A. din 15.01.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.R. şi N.V. împotriva Sentinţei penale nr. 1176 din 1.11.2002 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
S-a computat prevenţia ambilor inculpaţi de la 13.06.2002 la zi.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de motivul de apel invocat, precum şi din oficiu, tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a făcut o corectă analiză a materialului probator administrat în cauză, reţinând în mod corect situaţia de fapt, precum şi încadrarea juridică a faptei săvârşite de către inculpaţi.
împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii, solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei şi, pe fond, să se dispună achitarea, apreciind că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăţia lor.
Analizând actele şi probele din dosarul cauzei prin prisma criticilor din recurs formulate şi care fac obiectul motivului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut următoarele:
în seara de 12.06.2002, cei doi inculpaţi recurenţi s-au deplasat în zona Liceului "I." cu intenţia de a sustrage bunuri din autoturisme, intenţie pe care au şi pus-o în practică, în condiţiile în care prin forţarea portierei unui autoturism au sustras din interiorul acestuia un radiocasetofon.
Activitatea infracţională a ambilor inculpaţi a fost urmărită de martorul B.M., care a şi relatat ulterior echipajului de poliţie modul în care a fost săvârşită fapta de către cei doi inculpaţi şi locul unde aceştia au ascuns ulterior radiocasetofonul sustras, respectiv sub un alt autoturism, aflat în apropierea locului faptei.
în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, inculpaţii au negat săvârşirea faptei, dând mai multe declaraţii contradictorii şi mai ales în contradicţie cu depoziţia martorului, care a fost prezent la locul faptei.
S-a apreciat că în mod corect instanţa fondului a apreciat că depoziţiile celor doi inculpaţi sunt vădit nesincere şi în totală contradicţie cu întregul material administrat la urmărirea penală şi, ca urmare, a procedat la condamnarea celor doi făptuitori.
