Liberare provizorie sub control judiciar. Pericolul social
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 329 alin. 1
- Legea nr. 678/2001: art. 12 alin. 1 şi 2
Gradul de pericol social al faptei investigate nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică, acesta din urmă fiind necesar a fi stabilit în baza unor probe certe, probe ce nu se regăsesc în dosarul cauzei.
(Secţia penală, sentinţa nr. 116/F/2009, nepublicată)
Prin cererea înregistrată inculpatul P.L. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru admiterea cererii.
Cererea petentului este fondată pentru motivele invocate.
Analizând cererea inculpatului prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului nr. 46/D/P/2006 al D.I.I.C.O. T. - Biroul Teritorial Bistriţa, tribunalul reţine următoarele:
Inculpatul P.L. este cercetat penal pentru săvârşirea unor infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 C. pen.
în cauză cercetările au început în cursul anului 2002 de către organele de urmărire penală ale judeţului Maramureş (dosar nr. 520/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş), ulterior fiind înregistrat dosarul nr. 20/D/P/2004 al D.I I.C O T -Biroul Teritorial Maramureş.
Prin Ordonanţa din 25.05.2006 emisă de procurorul din cadrul formaţiunii mai sus menţionate s-a dispus disjungerea cauzei faţă de numiţii P.L., P.D., C.D.O. şi T.V.C. şi sesizarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001. Dosarul a fost înregistrat la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud sub nr. 46/D/P/2006, la data de 1.06.2006.
La data de 10.07.2009 procurorul de caz a dispus reţinerea celui în cauză pentru ca ulterior, prin încheierea penală nr. 24/CC/11.07.2009 emisă de această instanţă să se dispună arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, cu motivarea că există probe şi indicii suficiente de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 (3 fapte) şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 C. pen. ( 2 fapte).
Examinând cererea petentului prin prisma dispoziţiilor legale ce reglementează liberarea provizorie sub control judiciar, instanţa constată că aceasta întruneşte cerinţele textului legal. în concret, maximul special al pedepselor, stabilit de legiuitor pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului este de 15 ani închisoare, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Sub acest din urmă aspect este de reţinut faptul că temerea exprimată de unele părţi vătămate şi martori cu identitate atribuită de procuror (M.M.C. şi N.H.) nu este suficientă pentru menţinerea stării de arest a inculpatului, deoarece afirmaţiile acestora nu se coroborează cu alte probe.
De altfel, în context, este esenţial a se observa că deşi procurorul a reţinut ca temei al propunerii de arestare disp. art. 148 lit. b) şi f) C. pr. pen., instanţa a luat măsura arestării preventive doar în baza disp. art. 148 lit. f), reţinând în mod expres faptul că în cauză sunt incidente doar dispoziţiile textului mai sus menţionat, ale căror cerinţe sunt îndeplinite cumulativ.
Mai mult, prin completările de declaraţii luate inculpatului la datele de 8, 9, 12 şi 13 octombrie 2009 acesta şi-a schimbat radical atitudinea iniţială recunoscând, în cea mai mare parte faptele comise, contestând doar încadrarea juridică dată acestora şi, prin urmare, se poate aprecia că acesta nu va încerca influenţarea unor părţi vătămate şi martori din prezenta cauză.
De altfel, astfel de intenţii puteau fi puse în aplicare cu şanse reale de succes anterior punerii în mişcare a acţiunii penale - 11.07.2009 - în condiţiile în care inculpatul avea cunoştinţă despre cercetările ce se realizau în cauză încă din anul 2007, când coinculpatul P.D., fratele inculpatului a fost audiat în calitate de făptuitor.
Pe de altă parte, în acord cu jurisprudenţa CEDO, dar şi cu practica instanţelor naţionale, tribunalul consideră că măsura arestării preventive este o măsură de excepţie şi că aceasta trebuie luată doar în situaţia în care niciuna dintre celelalte măsuri preventive cuprinse în disp. art. 136 C. pr. pen. nu este potrivită datelor speţei (cauza şa.).
Astfel, gradul de pericol social al faptei investigate nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică, acesta din urmă fiind necesar a fi stabilit în baza unor probe certe, probe ce nu se regăsesc în dosarul cauzei.
Totodată, în raport de datele concrete ale cauzei nu s-ar mai putea aprecia că opinia publică ar fi afectată de lipsa de reacţie a autorităţilor judiciare în condiţiile în care riposta acestora survine la mai bine de 3 ani de la înregistrarea lucrării penale.
Mai mult, potrivit art. 5 par. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului „orice persoană arestată sau deţinută (...) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”, dar şi cu jurisprudenţa instanţei europene.
Astfel, în mai multe cauze Curtea a arătat că avantajele pe care le prezintă detenţia preventivă nu pot fi negate (împiedică persoana suspectă să fugă, se evită distrugerea unor probe, se împiedică săvârşirea unor noi infracţiuni), dar că aceasta are şi o serie de inconveniente, reprezentând o atingere adusă prezumţiei de nevinovăţie, producând o ruptură în mediul familial şi profesional, putând constitui uneori un mijloc de presiune asupra inculpatului pentru a-l constrânge să mărturisească.
în cauza Neumaister c. Austriei, Curtea a decis că temerea că acuzatul urmează să se sustragă de la proces nu este suficientă, ci ea trebuie analizată în raport de datele personale ale inculpatului, respectiv dacă are un loc de muncă, o stabilitate familială, dacă are cazier etc.
Or, în speţă, este dovedit că inculpatul realizează venituri din activităţi licite, are o locuinţă şi doi copii în întreţinere, beneficiind de stabilitate locativă, familială şi profesională.
Pe de altă parte, în cauza Labita c. Italiei, Curtea a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz pentru a vedea în ce măsură există indicii certe cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
în fine, mai trebuie observat şi faptul că, prin menţinerea stării de arest a inculpatului s-ar ajunge, finalmente, la depăşirea termenului rezonabil al duratei arestării prevăzut în cuprinsul art. 159 alin. 3 C. pr. pen., în condiţiile în care urmărirea penală nu este finalizată după trei ani de la declanşarea acesteia, iar faza cercetărilor judecătoreşti se întinde - ca regulă - pe un interval de timp mai mare celui necesar instrumentării cauzei în cursul urmăririi penale.
Pentru toate aceste considerente tribunalul apreciază că cererea inculpatului este fondată astfel încât, în baza disp. art. 160/8a alin. 2 C. pr. pen. rap. la art. 160/2 alin. 1 şi 2 C. pr. pen. va fi admisă, dispunându-se liberarea provizorie sub control judiciar a celui în cauză.
Potrivit disp. art. 160/8a alin. 3 C. pr. pen., pe timpul liberării provizorii inculpatul va respecta obligaţiile impuse prin disp. art. 160/2 alin. 3 lit. a)-e) C. pr. pen., conform dispozitivului prezentei hotărâri.
în plus, conform dispoziţiilor art. 160/2 alin. 3/1 lit. c) C. pr. pen., instanţa va impune inculpatului obligaţia de a nu se apropia de părţile vătămate din prezenta cauză, de membrii familiilor acestora, de celelalte persoane cercetate penal (inculpaţi şi învinuiţi cu excepţia inculpatului P.D. care este fratele său, în considerarea dreptului la viaţă privată şi de familie prev. de art. 8 din CEDO şi de martorii audiaţi în cauză, şi să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.
Totodată se vor pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 160/2 alin. 3/2 C. pr. pen. referitoare la necesitatea respectării de către inculpat a obligaţiilor impuse, atrăgându-i-se atenţia că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor ce îi revin , se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
în fine, se va dispune comunicarea prezentei încheieri organelor şi instituţiilor cuprinse în dispoziţiile art. 145 alin. 2/1 C. pr. pen. (judecător Preda Liliana Elisabeta).
