Liberare provizorie sub control judiciar. Sintagma „pedeapsă prevăzută de lege”
| Comentarii |
|
- C. pen.: art. 52 alin. 1, art. 72 alin. 1
- Legea nr. 508/2004: art. 18
Cum în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 52 alin. 1 rap. la art. 72 alin. 1 C. pen., prin "pedeapsa prevăzută de lege" se înţelege o măsură de constrângere în limitele fixate prin textul incriminator, din Codul penal sau din legea specială aplicabilă, este evident că prin dispoziţiile art. 18 din Legea 508/2004, referitoare la cazul în care inculpată beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsă.
(Secţia penală, încheierea din 2 septembrie 2009, nepublicată)
Prin cererea înregistrată la această instanţă la dosarul cu numărul de mai sus, inculpatul S.V.D. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite condiţiile disp. art. 160/4 rap. la art. 160/2 alin. 1 şi 2 C. pr. pen.
Cererea petentului este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 160/2 alin. 1 C. pr. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, inculpatul S.V.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. 1 C. pen.; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. 1,2,3, şi 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
Dacă în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 alin. 1 C. pen. şi prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., cerinţa legală referitoare la limita maximă a pedepsei prevăzută de lege este îndeplinită - infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni fiind pedepsită cu închisoarea de la 3-15 ani - cea de a treia infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, respectiv complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave nu mai realizează această condiţie.
în concret, inculpatul a fost trimis în judecată cu încadrarea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., faptă pentru care limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 10-20 ani închisoare.
Este real că prin actul de sesizare al instanţei în favoarea inculpatului s-au reţinut dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, potrivit cărora persoana care a comis una din infracţiunile menţionate în lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege însă aceste dispoziţii nu sunt incidente în cazul discutării cererii de liberare provizorie.
Astfel, potrivit dispoziţiilor legale în materie, liberarea provizorie se poate acorda şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani iar în cazul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi
5 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cum în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 52 alin. 1 rap. la art. 72 alin. 1 C. pen., prin „pedeapsa prevăzută de lege” se înţelege o măsură de constrângere în limitele fixate prin textul incriminator, din Codul penal sau din legea specială aplicabilă, este evident că prin dispoziţiile art. 18 din Legea 508/2004, referitoare la cazul în care inculpatul beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsă.
în sensul celor de mai sus s-a pronunţat de altfel, cu titlu de principiu, şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. XVI/22.05.2006, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, chiar dacă prin aceasta s-a luat în dezbatere aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 - referitoare la beneficiul reducerii la jumătate a pedepselor prevăzute pentru infracţiunile cuprinse în art. 2-10 din această lege - în raport de dispoziţiile art. 81, 86/1 şi 86/7 C. pen.
Prin decizia anterior menţionată instanţa supremă a statuat că „din însăşi formularea că persoana care a avut atitudinea menţionată „beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege” rezultă voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a stabili că un asemenea caz constituie doar o împrejurare ce impune reducerea obligatorie a pedepsei, iar nu de natură a determina încadrarea faptei în alte limite de pedeapsă”.
Aşa fiind, pentru considerentele anterior precizate, în baza disp. art. 160/8a alin. 6 C. pr. pen., cererea inculpatului va fi respinsă, fără a mai antama discuţia fondului cauzei (judecător Petrişor Alexandru Dorin).
102. Lovituri cauzatoare de moarte. Omor. Diferenţe
- Cod penal: art. 174
în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte rezultatul letal se produce din culpă, în timp ce, din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de omor poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă presupunând, aşadar, intenţia făptuitorului de a ucide, rezultat pe care-l prevede fie ca o consecinţă sigură a faptei, fie ca o eventualitate.
(Secţia penală, sentinţa nr. 67/F/2009, nepublicată)
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud nr. 301/P/2007 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P.A. pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. b) C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţă locului şi planşa foto, rapoartele de constatare medico-legală privind pe victimă şi pe inculpat, declaraţiile martorilor P.V., S.L., P.O., C.I., M.V., M.M., M.I., M.M., A.V., D.G., S.T., D.A., J.I., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului tribunalul reţine în sarcina sa următoarele:
în ziua de 26 noiembrie 2007, în timp ce inculpatul P.A. împreună cu martorul C.I., zis „S.”, consumau băuturi alcoolice în locuinţa acestuia din urmă şi, la un moment dat, a apărut şi victima M C. care avea asupra lui o sticlă de ţuică, toţi 3 consumând în continuare alcool.
M.C. nu are familie, despre acesta tot satul ştiind că este mare consumator de alcool, agresiv, afemeiat şi obişnuieşte să se laude cu cuceririle sale.
Ajungând în stare de ebrietate M.C. a devenit agresiv, i-a adresat mai multe injurii inculpatului P.A., spunându-i acestuia că a trăit cu soţia lui şi a sărit să-l lovească, zgâriindu-l cu unghiile pe faţă.
Inculpatul a replicat aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi o coadă de mătură peste corp după care toţi 3 au adormit. Când s-au trezit au constatat că MC era decedat, astfel că inculpatul P.A. şi martorul C I. l-au luat pe sus şi l-au transportat la domiciliul său, aflat în vecinătate, lăsându-l în şură.
Victima a fost găsită în ziua de 29 noiembrie 2007, de către verişoara sa, martora SE, ce a anunţat organele de poliţie.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se unei insuficienţe respiratorii acute consecutivă unui traumatism toracic, cu fracturi costale multiple şi contuzii pulmonare.
Se mai reţine că aceste leziuni s-au putut produce prin lovire activă, repetată, cu corpuri dure (posibil pumni, picioare, bâtă etc.), între acestea şi deces existând o cauzalitate directă, necondiţionată.
Partea vătămată M.M., fiica victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 2000 lei cu titlul de daune morale.
Audiat, în faza de urmărire penală atât de organele de cercetare penale, cât şi de procuror, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul P.A. a recunoscut că a exercitat violenţe asupra victimei, în circumstanţele reţinute mai sus, declaraţie ce se coroborează cu declaraţia martorului M.C., dar şi cu declaraţia dată, în cursul urmăririi penale de către soţia sa, martora P.O., care a arătat că inculpatul i-a reproşat că trăieşte cu M.C., pretinzând că a aflat această împrejurare chiar de la acesta.
Ulterior, martora a revenit asupra celor arătate, precizând că nu corespunde adevărului că soţul său i-ar fi reproşat că întreţine relaţii extraconjugale cu victima, iar declaraţia dată la procuror nu a citit-o, ci doar a semnat-o, această susţinere urmând a fi înlăturată ca fiind, în mod evident făcută „pro causa.”
De altfel, şi inculpatul P.A. a revenit în faza de judecată asupra celor arătate iniţial susţinând că martorul C.l. a fost cel care a exercitat violenţe asupra victimei, pretinzând că nu a putut să anunţe autorităţile întrucât, după comiterea faptei, acesta a stat în permanenţă la locuinţa sa, ameninţându-l să nu spună ce s-a întâmplat.
Această susţinere este însă contrazisă de declaraţia martorilor S L. şi S.T. care au arătat că, într-o zi de marţi, după comiterea faptei, la casa lor a venit mai întâi C.I.. să ia nişte apă, iar mai târziu a apărut şi inculpatul, cei 3 consumând împreună ţuică, fără ca martorii să observe existenţa vreunei stări de tensiune între ei.
Mai mult, potrivit declaraţiei martorului S.T. primul a plecat inculpatul, fără ca nimeni să-l oprească, după care martorul şi C.l. s-au deplasat la poştă şi în continuare la casa acestuia din urmă, care a rămas să doarmă.
Aceleaşi relaţii normale dintre inculpat şi martorul C.l. au fost observate şi de martorul D.G., care a arătat că într-o zi de miercuri (victima a fost găsită joi 29 noiembrie 2007) a fost vizitat de cei 2, care au venit după o cadă de sfărâmat mere, a stat de vorbă cu inculpatul, care nu i s-a părut speriat.
în aceste condiţii, tribunalul a reţinut ca fiind corespunzătoare adevărului declaraţiile date de inculpat la organele de cercetare şi la procuror, acestea coroborându-se cu declaraţia martorului C.I., cu actele medico-legale, dar şi cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat întocmit de Serviciul
criminalistic din cadrul IPJ Cluj, potrivit cărora la întrebările relevante cu privire la lovirea victimei cu pumnii, picioarele şi cu o bucată de lemn, în scop de răzbunare inculpatul P.A. a prezentat reacţii specifice comportamentului simulat.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei apărătorul ales al inculpatului a reiterat cererea formulată prin memoriul depus la dosar, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b)
C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) motivat de împrejurarea că inculpatul a fost batjocorit şi atacat de victimă, care l-a lovit, aplicându-i la rândul său o corecţie prin câteva palme, nefiind stabilită contribuţia martorului C.I., existând astfel un dubiu care trebuie să-i profite inculpatului.
Distincţia dintre cele 2 infracţiuni este dată de poziţia subiectivă a făptuitorului.
Astfel, în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte rezultatul letal se produce din culpă, în timp ce, din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de omor poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă presupunând, aşadar, intenţia făptuitorului de a ucide, rezultat pe care-l prevede fie ca o consecinţă sigură a faptei, fie ca o eventualitate.
Intenţia autorului de a ucide victima poate rezulta din activitatea materială, obiectivă, desfăşurată de acesta sau, dacă activitatea materială nu este atât de revelatorie, intenţia de a ucide se poate stabili pe baza altor fapte sau împrejurări rezultate din probele administrate.
în prezenta cauză faţă de multitudinea de lovituri aplicate de inculpat victimei, cu pumnii, picioarele şi un corp contondent, de zona vitală vizată de acestea este evident că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, acţionând cu intenţie indirectă, cu atât mai mult cu cât relaţiile tensionate dintre el şi victimă erau de notorietate (a se vedea declaraţia martorului A.V., care arată că, doar cu puţin înainte de comiterea faptei, inculpatul i-a spus că îl va bate pe M.C., care îl enervează).
în consecinţă, tribunalul apreciază că fapta inculpatului, astfel reţinută, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen., însă, în favoarea acestuia se va reţine circumstanţa atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., fiind evident că acesta a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări cauzate de atitudinea victimei care a pretins că a întreţinut relaţii sexuale cu soţia inculpatului şi l-a lovit pe acesta cauzându-i leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală.
în baza textelor de lege arătate şi văzând şi disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), făcând şi aplic, art. 76 lit. a) C. pen. tribunalul îl va condamna pe inculpat la 8 ani închisoare şi 2 am interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., la alegerea conţinutului pedepsei complementare, ca şi a celei accesorii, avându-se în vedere natura infracţiunii şi gravitatea acesteia.
Totodată, se va face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., iar conform art. 350 C. pr. pen. şi a art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va menţine starea de arest a inculpatului şi se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv al acestuia începând cu 29 noiembrie 2007 la zi.
în latura civilă a cauzei partea vătămată M.M., fiica victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei şi 2000 lei daune morale.
Deşi i s-a pus în vedere să-şi dovedească pretenţiile civile, acordându-i-se chiar un termen pentru depunerea actelor justificative ale daunelor materiale partea vătămată nu s-a mai prezentat în instanţă.
Pe de altă parte, este evident că acesteia i s-a cauzat, prin uciderea tatălui său, un prejudiciu moral la repararea căruia este ţinut inculpatul, însă apreciind că victima şi inculpatul au avut culpe egale în producerea incidentului, părţii civile i se cuvine jumătate din suma solicitată cu acest titlu, deci 1000 lei.
Prin urmare, în baza art. 346, art. 14 C. pr. pen. rap. la art. 998 C. civ. tribunalul va admite, doar în parte acţiunea, civilă exercitată de partea civilă M M. şi îl va obliga pe inculpat să-i plătească acesteia suma de 1000 lei cu titlul de daune morale, respingând celelalte pretenţii, ca nedovedite (judecător Preda Liliana Elisabeta).
