Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
- Legea nr. 241/2005
Legea nr. 241/2005 conţine, în cuprinsul dispoziţiilor art. 10, o serie de cauze de nepedepsire şi de reducere a pedepselor care transformă acest act normativ într-o lege penală mai favorabilă.
(Secţia penală, decizia nr. 93/A//2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 829 din 10 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.V. din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 214/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi în consecinţă a fost condamnat inculpatul C.V. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (incriminarea penală menţionată fiind modificată prin Legea nr. 161/2003 şi preluată ulterior de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 214/2005), la pedeapsa de 10 luni închisoare.
Acelaşi inculpat a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare .
în baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C.V. sunt în concurs real motiv pentru care s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracţiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a)-c) C. pen.
Conform art. 81 şi 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului C.V. şi implicit a pedepselor accesorii, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei C.A. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat art.
13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 214/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
Prin hotărârea atacată a fost condamnată inculpata C.A. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) [incriminarea penală menţionată fiind modificată prin Legea nr. 161/2003 şi preluată ulterior de art. 9 alin. 1 lit.
b) din Legea nr. 214/2005], la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Aceeaşi inculpată a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.
în baza art. 33 iit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei C.A. sunt în concurs real motiv pentru care s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a)-c) C. pen.
Conform art. 81 şi 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei C.A. şi implicit a pedepselor accesorii, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-se totodată atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a dispus anularea înscrisurilor false.
S-a constatat că paguba pricinuită părţii civile Statul Român prin ANAF Bucureşti şi că SC U. SA Bistriţa nu a formulat pretenţii civile.
împotriva acestei hotărâri au declarat apei inculpaţii.
Apelurile declarate în cauză de cei doi inculpaţi sunt fondate, astfel încât acestea vor fi admise pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi examinând, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. 2 C. pr. pen., întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul constată că, în baza materialului probator administrat, prima instanţă a stabilit, în mod obiectiv, o corectă stare de fapt, statuând în mod just asupra existenţei faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în materialitatea acestora, ca şi în ceea ce priveşte vinovăţia acestora.
Cu toate acestea, instanţa de fond a dat o greşită interpretare principiului aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), împrejurare ce a influenţat încadrările juridice date faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpaţilor, cu consecinţe în planul pedepselor aplicate, ca urmare a nereţinerii unei cauze de reducere a pedepselor.
în fapt, în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că, în calitatea acestora, de director general şi acţionar majoritar (inculpatul C.V.) şi respectiv director economic şi acţionar majoritar (inculpata C.A.) la SC U.C.T.A. SA Bistriţa, în perioada anilor 2000-2003, în baza unor rezoluţii infracţionale unice, a dispus (inculpatul C.V.), respectiv a întocmit (inculpata C.A.) unele facturi false, nu au înregistrat în evidenţa contabilă a firmei toate veniturile, au înregistrat unele cheltuieli fără a avea la bază documente justificatoare şi nu au declarat unele drepturi salariale acordate, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 321.577,74 lei RON.
La momentul săvârşirii faptelor acestea întruneau elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/ 1994, fost art. 11 lit.
c) din acelaşi act normativ, în prezent acestea întrunind elementele infracţiunii complexe de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005. astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 4/21.01.2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
în consecinţă, în raport de succesiunea legilor penale în timp, în cauză se pune problema incidenţei principiului aplicării legii penale mai favorabile, principiu reglementat de dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Infracţiunea de evaziune fiscală incriminată de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 87/1994 era sancţionată de lege cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă penală de la 100 la 1.000 lei RON.
în reglementarea cuprinsă în dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, evaziunea fiscală este sancţionată cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin prisma normelor de incriminare, aparent, dispoziţiile Legii nr. 87/1994, modificată, sunt mai favorabile întrucât limitele de pedeapsă sunt mai reduse.
Cu toate acestea, Legea nr. 241/2005 conţine, în cuprinsul dispoziţiilor art. 10, o serie de cauze de nepedepsire şi de reducere a pedepselor care transformă acest act normativ într-o lege penală mai favorabilă.
Astfel, potrivit textului de lege indicat „în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate”, iar „dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda” şi, în fine „dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.’
în consecinţă, în condiţiile în care se constată existenţa uneia dintre cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei, se impune a se proceda la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005, aceasta fiind legea penală mai favorabilă în ansamblul ei.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, pe cale judecătorească, nu se poate recurge la combinarea unei dispoziţii mai favorabile dintr-o lege cu dispoziţii din altă lege, întrucât astfel s-ar ajunge la crearea unei a treia legi, ceea ce nu este îngăduit.
De altfel, aceasta este şi raţiunea pentru care, în cuprinsul art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) este folosită expresia „(...) se aplică legea cea mai favorabilă" şi nu dispoziţiile mai favorabile ale unei legi.
în sensul celor de mai sus s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin decizia nr. 8/21.01.2008 a statuat că, în cazul faptelor săvârşite sub imperiul Legii nr. 87/1994 şi al judecăţii lor după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din această lege numai cei în sarcina cărora s-a reţinut, prin aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., apelurile declarate de inculpaţi vor fi admise, hotărârea atacată va fi desfiinţată în parte, în latura penală şi rejudecând în aceste limite, în baza dispoziţiilor art. 334 C. pr. pen. se va dispune schimbarea încadrărilor juridice date faptelor reţinute în sarcina acestora, din infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr.87/1994, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 13
C. pen. (pentru inculpatul C V.) şi din cea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994, modificată, cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 9 alin. 1 lit. b) şi
c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (pentru inculpata
C.A.).
în context, este de remarcat faptul că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata C.A. la termenul din 5.05.2009, prin cuprinderea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu poate fi primită de instanţa de control judiciar, deoarece în conţinutul infracţiunii complexe de evaziune fiscală mai sus menţionată sunt cuprinse doar dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), astfel cum s-a pronunţat şi instanţa supremă prin decizia nr. 4/21.01.2008.
în raport de noile încadrări juridice date faptelor de evaziune fiscală, de incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 - dat fiind faptul că prejudiciul cauzat se situează sub limita de 100.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, fiind recuperat integral - de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare ale pedepselor, de dispoziţiile art. 63 C. pen., ca şi de datele concrete ale cauzei, se va dispune condamnarea inculpatului C.V. la pedepsele de câte 5.000 lei amendă penală pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi
8.000 lei amendă penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală, inculpatei C.A. urmând a i se aplica pedepsele de 3.000 lei amendă penală pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 5.000 lei amendă penală pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală.
Se va constata că fiecare dintre inculpaţi a comis infracţiunile în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza dispoziţiilor art. 34 lit. c) C. pen. pedepsele aplicate se vor contopi, urmând ca inculpaţii să execute pedepsele cele mai grele, de 8.000 lei amendă penală - inculpatul C.V. şi respectiv
5.000 lei amendă penală - inculpata C.A.
Pe de altă parte, se vor pune în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 631 C. pen. referitoare la consecinţele neplăţii, cu rea-credinţă, a amenzilor aplicate.
Tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, constatând însă că nu există şi alte temeiuri pentru reformarea hotărârii atacate.
Ca urmare, celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, referitoare la anularea actelor false şi la soluţionarea laturii civile a cauzei vor fi menţinute (judecător Petrişor Alexandru Dorin).
