Plângere împotriva ordonanţei procurorului. înlocuire sancţiune de instanţa de judecată
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 25, art. 215 alin. 1 şi 2, art. 292
Instanţa de fond a făcut o analiză temeinică a actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală concluzionând, în mod corect, că faptele pentru care a fost cercetată petenta, de instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 C. pen., există în materialitatea lor şi au fost comise cu vinovăţie, însă nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, procedând justificat, în raport de circumstanţele personale ale făptuitoarei, la înlocuirea sancţiunii administrative a amenzii cu cea a mustrării cu avertisment.
(Secţia penală, decizia nr. 115/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 165 din 18 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Beclean s-a admis în parte plângerea formulată de petenta T.I., împotriva Ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud pronunţată la data de 07.08.2008 în dosarul nr. 247/P/2006 şi în consecinţă s-a desfiinţat ordonanţa atacată cu privire la natura sancţiunii aplicate, care a fost înlocuită cu sancţiunea administrativă a mustrării cu avertisment, prev. de disp. art. 91 lit. b) C. pen., menţinându-se restul dispoziţiilor cuprinse în ordonanţă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta.
Recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Instanţa de fond a făcut o analiză temeinică a actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală concluzionând, în mod corect, că faptele pentru care a fost cercetată petenta, de instigare la fals în declaraţii prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 C. pen., există în materialitatea lor şi au fost comise cu vinovăţie, însă nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, procedând justificat, în raport de circumstanţele personale ale făptuitoarei, la înlocuirea sancţiunii administrative a amenzii cu cea a mustrării cu avertisment.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale în dosarul 247/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud rezultă, fără niciun dubiu, că învinuitul B.l. a întocmit dosarul de refugiat al petentei, după ce persoana solicitantă s-a asigurat de sprijinul în calitate de martor al numitului C.G.
Deşi acesta a decedat, nemaiputând fi audiat, falsitatea declaraţiei sale notariale rezultă din chiar declaraţia petentei care arată că, din câte ştie a fost refugiată împreună cu mama sa în Cătina judeţul Cluj, o perioadă de circa 2 ani, în timp ce în declaraţia sa martorul arată că perioada de refugiu a petentei a fost aprilie 1942 - mai 1945, localitatea de refugiu fiind Budeşti-Fânaţe.
Mai mult, instigarea la fals în declaraţii şi inducerea în eroare de către făptuitoare a autorităţilor rezultă şi din faptul că prin cererea adresată Casei Judeţene de Pensii petenta arată că a fost refugiată în perioada aprilie 1942 - mai 1945 în Budeşti-Fânaţe, perioadă în raport de care s-a calculat cuantumul indemnizaţiei de refugiat, deşi petenta este născută la 9 martie 1942, pretinzând că aceste aspecte le-a aflat de la mama sa.
în fine, este de observat că circumstanţele personale ale petentei au fost avute în vedere atât de procuror atunci când a dispus scoaterea de sub urmărire penală, cât şi de instanţa de judecată.
Aşa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. pr. pen. tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de petentă (judecător Preda Liliana Elisabeta).
