Luare de mită. Înşelăciune. Deosebiri.

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Fapta administratorului unei societăţi comerciale având ca obiect şi desfăşurarea de jocuri de întrajutorare, de a pretinde ori primi sume de bani pentru a asigura premierea anticipată a unor persoane constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.

1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., iar nu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

Secţia Penală, decizia nr. 1117 din 29 aprilie 1998.

Prin sentinţa penală nr. 121 din 21 noiembrie 1995 a

Tribunalului Argeş, inculpatul G.l. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

S-a reţinut că inculpatul, fiind administrator al unei societăţi comerciale, având ca obiect şi jocuri de întrajutorare, a pretins şi primit de la 12 persoane, în mod repetat, diferite sume de bani pentru a le asigura premierea anticipată, prin înscrierea într-o evidenţă specială, ceea ce nu s-a mai realizat datorită încetării jocului respectiv.

S-a apreciat că fapta inculpatului nu poate fi încadrată în infracţiunea de luare de mită, deoarece nu avea calitatea de funcţionar în sensul prevederilor art. 254 C. pen., considerându-se, însă, că activitatea sa de inducere în eroare a celor 12 persoane întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

Apelul declarat de procuror a fost respins prin decizia penală nr. 93 din 19 septembrie 1996 a Curţii de Apel Piteşti.

Declarând recurs, procurorul a susţinut că fapta trebuia încadrată în infracţiunea de luare de mită.

Recursul este fondat.

Din moment ce inculpatul avea calitatea de administrator al societăţii comerciale, fiind astfel funcţionar în accepţiunea art. 147 alin. 2 C. pen., fapta sa de a fi pretins şi primit, în această calitate, diferite sume de bani de la 12 persoane, pentru a le asigura premierea cu prioritate la jocul de întrajutorare organizat, constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., iar nu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., pentru săvârşirea căreia nu este necesar ca autorul să aibă calitatea de funcţionar.

Ca urmare, recursul procurorului a fost admis, schimbându-se încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Luare de mită. Înşelăciune. Deosebiri.