OBLIGARE LA TRATAMENT MEDICAL. PRINCIPIUL NON REFORMATIO IN PEIUS.
| Comentarii |
|
Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art.113 C.pen., nu poate fi substituită pedepsei aplicate inculpatului ce a săvârşit fapta cu discernământ.
în recursul declarat de inculpat nu se poate dispune obligarea la tratament medical - conform recomandărilor raportului de expertiză medico-legală - deoarece s-ar aduce astfel atingere principiului non reformatio in peius, prevăzut de art.3858 C.pr.pen.
Prin sentinţa penală nr.15/14.01.2000 a Judecătoriei Turnu Măgurele a fost condamnat inculpatul T.N. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208 - 209 lit.g şi i C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b, art.74 şi 76 lit.c C.pen.
S-a constatat prejudiciul acoperit.
în fapt, s-a reţinut că la data de 21.10.1998, în jurul orelor 24.00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns prin efracţie în magazinul apaţinând unei societăţi comerciale, de unde a sustras mai multe bunuri şi suma de 16.000 lei.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu apel de către inculpat, cale de atac respinsă, ca nefondată, prin decizia penală 208/14.08.2000 a Tribunalului Teleorman.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând înlăturarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art.113 C.pen. Recursul este nefondat.
Instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, făcând o justă individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.
Este real că prin raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.A6/ 7131 întocmit de I.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti se recomandă aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art.113 C.pen., însă se reţine că inculpatul a săvârşit cu discernământ fapta dedusă judecăţii.
Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu excepţia măsurii prevăzute în art.112 lit.d C.pen.
în speţă, fapta constituie infracţiune, inculpatul a acţionat cu discernământ, situaţie în care este răspunzător din punct de vedere penal, pedeapsa aplicată neputând fi substituită de măsura de siguranţă prev.de art.113 C.pen.
Pe de altă parte, potrivit art.3858 al.1 C.pr.pen., cu ocazia soluţionării cauzei, instanţa de recurs nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.
A aplica recurentului inculpat măsura de siguranţă prev.de art.113 C.pen., ar însemna o încălcare a dispoziţiilor legale invocate, câtă vreme această măsură are caracter restrictiv, înfrânge voinţa inculpatului, ce ar fi obligat să se conformeze regimului stabilit de art.113 C.pen.
Această concluzie nu poate fi contrazisă nici de susţinerea că inculpatul a solicitat alicarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât cererea sa era în sensul de a nu i se aplica o pedeapsă, ci doar o măsură de siguranţă.
Faţă de cele arătate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat. (Judecator Angela Dragne)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 770/2000)
