OMOR CALIFICAT.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a lovi victima (soţia sa), în mod repetat, cu un cuţit, determinând-o pe aceasta să se refugieze pe palierul etajului, unde a şi decedat, constituie infracţiunea de omor calificat, prev.art.174-175 lit.c C.pen.
Prin sentinţa penală nr.667/13.12.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia I penală s-a dispus achitarea inculpatului O.R. cu privire la săvârşirea infracţiunii prev.de art.174-175 lit.c C.pen. ,S-a luat act că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 11.08.1994 la 29.12.1995.
Instanţa de fond a reţinut faptul că inculpatul şi victima erau soţi, fiind căsătoriţi din anul 1965, având şi o fiică.
Căsătoria soţilor a decurs în mod normal până la pensionarea inculpatului, când acesta a început să consume băuturi alcoolice, frecvent, pe fondul cărei stări provoca discuţii contradictorii cu soţia sa, pe care o şi învinovăţea că întreţine relaţii extraconjugale.
în dimineaţa zilei de 7.08.1994, cei doi soţi au fost vizitaţi la domiciliu de martora Z.V., fosta colegă de serviciu a victimei, pentru a finaliza cu aceasta unele acte contabile, iar inculpatul a consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, inculpatul a reproşat soţiei sale faptul că nu a calculat un deviz de lucrări pentru repararea bucătăriei lor, inundată de vecinul lor, discuţia creând o stare tensionată între soţi, motiv pentru care martora a invitat pe victimă la ea, pentru a evita un conflict între aceştia, fiind însă refuzată.
După plecarea martorei, inculpatul a continuat să consume băuturi alcoolice, acuzând-o pe victimă de întreţinerea unor relaţii extraconjugale, nerecunoscute de aceasta, situaţie în care inculpatul a luat un cuţit din bucătărie, pentru a o determina pe victimă să recunoască cele imputate.
Cu acel cuţit, inculpatul a lovit victima, la nivelul membrelor superioare şi a gâtului, finalizând agresiunea cu aplicarea unei lovituri letale în zona pectorală.
Pentru a-şi asigura scăparea, victima a fugit din apartament şi a coborât la etajul inferior, unde s-a prăbuşit pe palier.
După comiterea faptei, inculpatul a spălat cuţitul de sânge, l-a şters cu o cârpă, pe care a lăsat-o pe un fotoliu din sufragerie, iar cuţitul l-a pus în sertarul de unde îl luase.
Victima a fost găsită pe scările palierului, de martorii audiaţi, constatându-se de un medic decesul său.
Expertizele efectuate în cauză nu au putut stabili cu certitudine dacă urmele de sânge găsite în apartamentul victimei sunt proaspete sau vechi, sau dacă aparţin victimei, neputându-se stabili grupa sanguină.
în baza probatoriului se reţine că asupra inculpatului planează dubiul judiciar, neputându-se stabili cu certitudine că el este autorul faptei, motiv pentru care s-a dispus achitarea sa.
împotriva sentinţei a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea a apreciat apelul ca fiind fondat, instanţa de fond făcând o analiză superficială a probelor aflate la dosar, probe care exclud posibilitatea ca o altă persoană să fie autorul faptei.
Astfel, în ziua săvârşirii faptei inculpatul a consumat votcă, încă de la primele ore ale zilei. Martora Z.V., prezentă la locuinţa soţilor, avea teamă pentru victimă, care purtase în prezenţa sa o discuţie contradictorie cu inculpatul.
Consumul de alcool de către inculpat era un obicei zilnic, conform depoziţiei martorei N.R.E.
Existenţa unei stări conflictuale între soţi, anterior săvârşirii faptei, rezultă din depoziţiile martorilor N.E. şi C.M., coroborate cu recunoaşterea, din instanţă, a inculpatului, că soţia sa avea un „ibovnic", care a şi omorât-o.
Faptul că victima a fost lovită în apartament, este dovedită de existenţa petelor de sânge de pe linoleumul din holul apartamentului, la cca.40-50 cm de prag, pete care prezentau urme de ştergere.
Pe scara blocului, victima a lăsat urme de sânge la nivelul palierului 3, în faţa apartamentului nr.16, în apropierea liftului, pe geamul hidroforului de la nivelul aceluiaşi palier, pe balustrada scării, probe care confirmă faptul că victima a fugit din apartament, pentru a-şi asigura scăparea, coborând până la palierul etajului 1, unde s-a prăbuşit.
Dacă s-ar admite ipoteza apărării inculpatului, că victima a fost lovită în afara apartamentului, de o altă persoană, logic ar fi fost ca aceasta să se refugieze în propria casă, pentru a scăpa de agresor şi nu să coboare scările către etajele inferioare, unde putea fi agresată în continuare.
Această posibilitate este exclusă atât de faptul prezenţei petelor de sânge din locuinţă, cât şi de faptul că victima a fugit desculţă din apartament.
Apoi, cuţitul cu care s-a săvârşit fapta a fost găsit în sertarul din bucătărie, fiind stabilit că el este obiectul înţepător - tăietor de săvârşire a faptei, iar prosopul găsit pe fotoliul din sufragerie prezenta urme de sânge aparţinând victimei, la fel ca şi maieul purtat de inculpat în acea zi.
Inculpatul prezenta şi urme de zgâriere pe antebraţul drept, recunoscut de acesta ca fiind produse în ziua de 7.08.1994, însă motivat de lovirea sa la broasca debaralei, iar cele din zona toracelui ca fiind urmare a loviturii sale la fereastra de la bucătărie, în ziua anterioară, ceea ce justifică şi petele de pe maieu.
însă, tot inculpatul precizează că, în ziua faptei, a făcut baie şi şi-a schimbat maieul, ceea ce justifică petele de sânge găsite pe maieul purtat în ziua faptei.
De altfel, martora Z.V., prezentă în locuinţa soţilor, a arătat că inculpatul nu a prezentat nici o urmă de zgâriere, care trebuiau să fie vizibile, dacă se produceau în ziua anterioară, cum susţine inculpatul.
De asemenea, s-a omis a se aprecia excoriaţiile de pe corpul inculpatului şi existenţa urmelor de sânge în depozitul subinghinal recoltat de la ambele mâini ale victimei, ceea ce conduce la premisa că, între inculpat şi victimă a avut loc şi o luptă, victima încercând să se apere.
Apoi, martorul C.l. a auzit un zgomot la uşa apartamentului său şi o voce de femeie văitându-se, trimiţând pe soţia sa să vadă ce este, aceasta ieşind pe palier şi întâlnindu-l pe inculpat în uşa apartamentului, îmbrăcat sumar (chilot şi maieu), ca apoi să fie găsit îmbrăcat cu alte haine.
încercarea inculpatului de a se plasa în alt loc decât cel în care s-a săvârşit fapta, de a avansa tot felul de variante privind activitatea sa anterior şi ulterior săvârşirii faptei, adesea contradictorii sau confuze, dovedesc cu certitudine că el este autorul faptei de omor, nefiind incient principiul „in dubio pro reo", reţinut de instanţa de fond.
Curtea a desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând cauza, în baza art.174-175 lit.c C.pen., a condamnat pe inculpatul O.R. la 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b C.pen. conform art.65 C.pen.
în baza art.67 C.pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului, s-a dedus prevenţia conform art.88 C.pen. şi s-a dispus arestarea inculpatului. Se constată că partea civilă M.C. nu are pretenţii în cauză.
(Sectia Ipenală, decizia nr.525/2000)
NOTĂ: Soluţia de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului inculpatului, conform deciziei nr.2249/2001 a Curţii Supreme de Justiţie -secţia penală. (Judecator Violeta Hutopila)
