OMOR DEOSEBIT DE GRAV. CRUZIMI.
Comentarii |
|
Există agravanta prevăzută în art.176 lit.a C.pen. - săvârşirea omorului prin cruzimi -atunci când actele de violenţă au fost comise cu ferocitate, determinând suferinţe şi chinuri prelungite victimei şi inspirând oroare, groază, atât victimei, cât şi persoanelor care au luat cunoştinţă de faptă.
Suferinţele şi chinurile, în acest caz, depăşesc limita celor inerente oricărei acţiuni de ucidere.
Prin sentinţa penală nr.10/07.01.2000, Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală a hotărât, printre altele, condamnarea inculpatului S.M.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare, cu aplicarea art.71 -64 C.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.174 C.pen., rap.la art.176 lit.b C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.
în fapt, s-a reţinut că la data de 14 mai 1999, inculpatul a mers în vizită la locuinţa victimelor D.A. şi D.M., surori, unde aceştia au consumat băuturi alcoolice.
D.A. l-a lăsat pe inculpat şi pe D.M. în locuinţă şi a ieşit în curte, pentru scurt timp.
Pe fondul consumului de alcool şi cu acordul victimei D.M., inculpatul S.M.I. a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta, fiind surprinşi de D.A., care, chiar în acel timp, s-a reîntors în casă.
Victima D.A. i-a reproşat inculpatului faptele şi atitudinea sa, iar inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feţei şi pentru că victima a continuat cu reproşurile, acesta, marcat de consumul exagerat de alcool, a luat un cuţit din locuinţă şi i-a aplicat mai multe lovituri, preponderent dispuse pe faţa anterioară a corpului, mamar dreapta, parasternal drept şi în zona epigastrică.
Deşi aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, D.M. a încercat să intervină în sprijinul sorei sale, însă a fost lovită şi ea în mod repetat, cu cuţitul de către inculpat.
Leziunile traumatice produse de inculpat celor două victime au fost grave şi s-au soldat cu decesul imediat al acestora.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul S.M.I.
Prin motivele scrise, sentinţa a fost criticată pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, parchetul solicitând, faţă de gravitatea faptei, aplicarea detenţiei pe viaţă şi majorarea cuantumului pedepsei complimentare, iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei principale.
Oral, reprezentantul parchetului a completat motivele de apel, solicitând prin schimbarea încadrării juridice, să se reţină şi dispoziţiile art. 176 lit.a C.pen., considerând că inculpatul, aplicând victimelor mai multe lovituri de cuţit, a comis omorul prin cruzimi.
Apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate.
Curtea a apreciat că motivul invocat de parchet în sensul de a se reţine în cadrul încadrării juridice şi modalitatea omorului prin cruzimi este nefondat, pentru următoarele considerente:
O faptă se comite prin cruzimi atunci când săvârşirea ei are loc prin producerea unor suferinţe grele, prelungite, victimei, datorită modului feroce în care inculpatul a înţeles să realizeze infracţiunea; este vorba de utilizarea unor mijloace şi procedee sălbatice, nemiloase şi necesare, în mod normal, pentru producerea rezultatului specific infracţiunii săvârşite. Dar, fapta de omor comisă prin cruzimi prezintă şi o altă caracteristică, datorită modului nemilos, neomenos şi ferocităţii cu care este săvârşită, ea inspiră un sentiment de oroare, de groază atât victimei, cât şi persoanelor în a căror prezenţă se săvârşeşte, or care alfă pe alte căi de comiterea ei. Cele două aspecte - unul intrinsec faptei, constând în suferinţele atroce, prelungite, provocate cu ferocitate victimei, altul extrinsec acţiunii săvârşite şi privind reflectarea acesteia în conştiinţa celorlalţi oameni - se împină şi se completează, configurând, împreună conţinutul noţiunii „cruzimii".
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.417/2000) NOTĂ: în speţă, deşi instanţa de apel nu a făcut nici o referire, inculpatul a aplicat victimelor, cu un cuţit, mai multe lovituri, lezându-le organe interne. Toate acestea s-au desfăşurat într-un interval scurt de timp, din materialitatea faptelor, rezultând că inculpatul a urmărit să suprime viaţa victimelor şi nu să le cauzeze suferinţe şi chinuri prelungite în timp. în aceste condiţii, în mod corect s-a reţinut că agravanta menţionată nu este aplicabilă.
Prin decizia nr.141/2001, Curtea Supremă de Justiţie - secţia penală a admis recursul Parchetului şi a majorat pedeapsa la 30 de ani închisoare, menţinând celelalte dispoziii ale hotărârii de mai sus. (Judecator Anca Dicu)