LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE. UCIDERE DIN CULPĂ. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului care, aplicând victimei un pumn în zona feţei, a determinat astfel căderea, lovirea victimei cu capul de dunga unei servante din lemn şi, în cele din urme, decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar nu pe cele ale infracţiunii de ucidere din culpă.
Spre deosebire de uciderea din culpă, în cazul căreia culpa priveşte atât lovirea victimei, cât şi rezultatul letal produs, în privinţa infracţiunii prev.de art.183 C.pen. făptuitorul acţionează cu praeterintenţie, ceea ce înseamnă că numai rezultatul letal al faptei sale, mai grav decât cel urmărit sau acceptat, se produce din culpă.
Prin sentinţa penală nr.684/16.12.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală, în baza art.183 C.pen. a fost condamnat inculpatul G.E. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
în baza art.39 alin.1 C.pen. rap. la art.34 C.pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu cea de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 1724/08.07.1998 a Judecătoriei sectorului 5, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
în baza art.65 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a şi b C.pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a dedus prevenţia, că la data de 03.07.1999, în urma unui conflict spontan iscat în locuinţa victimei M.G., inculpatul G.E. i-a aplicat acesteia o palmă, apoi un pumn, în zona feţei, aceasta din urmă căzând pe spate într-un fotoliu, lovindu-se cu capul de dunga unei servante din lemn aflată chiar în spatele fotoliului, decedând la scurt timp din această cauză.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.E., solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 C.pen.
Apelul este nefondat.
Aplicând victimei o lovitură de pumn în zona feţei, inculpatul a determinat căderea acesteia cu capul de dunga unei servante din lemn şi, în cele din urmă, decesul victimei.
în aceste situaţii, inculpatul a săvârşit cu intenţie fapta de lovire, dar nu a prevăzut rezultatul survenit, deşi putea şi trebuia să-l prevadă, aşadar a acţionat cu praeterintenţie, element subiectiv specific infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Fapta comisă de inculpat nu constituie infracţiunea de ucidere din culpă, deoarece din punct de vedere subiectiv, infracţiunea se caracterizează numai prin culpă, atât în ceea ce priveşte lovirea victimei, produsă prin nedibăcie, neapreciere (ceea ce nu este cazul in speţă), cât şi cu privire la rezultatul letal produs.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 105/2000) NOTĂ: Decizia prezentată a rămas definitivă prin decizia nr.2830/2000 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală prin care a fost respins recursul deciarat de inculpat.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
