PENAL. Completarea urmaririi penale Gestiune frauduloasă
| Comentarii |
|
Neanalizarea obiecţiunilor formulate la concluziile unui raport de expertiză contabilă, este de natură a afecta legalitatea ordonanţei de încetare a urmăririi penale.
Din dosarul cauzei rezulta ca DGFP Buzău a formulat plângere penala împotriva numitului Nedelcu Constantin pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 al.1 lit. b. din legea 241/2005 întrucât, in urma unei inspecţii fiscale la sediul S.C. Cohen TD SRL Parscov din judeţul Buzău, administrata de acesta , s-a constatat ca, in perioada supusa inspecţiei fiscale ( 1.07.2009-30. 04. 2012), in balanţa de verificare a trimestrului III al anului 2011, a fost identificat un stoc de produs finit in valoare de 196.251 lei, iar prin compararea cu stocul faptic rezultat in urma inventarierii a rezultat o diferenţa in minus de 111.351 lei , diferenţa ce a fost calificata drept marfa vânduta, neevidenţiata in contabilitate; s-a stabilit ca, in urma acestei neevidenţieri, s-a sustras de la un impozit pe profit de 15.285 lei si un tva de 23.252 lei.
S-a dispus de către organul de urmărire penala efectuarea unei expertize, rezultând din lucrarea întocmita ca, de fapt, diferenţa ar fi de 7,94 m.c. cherestea, corespunzătoare unor venituri de 4936,8 lei, prin urmare, impozitul pe profit neplătit ar fi de 789,8 lei iar tva de 1184,7 lei.
Întrucât a achitat in întregime sumele stabilite de expert, procurorul a dispus încetarea urmăririi penale, întrucât exista o cauza de nepedepsire prevăzuta de legea penala si i-a aplicat învinuitului o sancţiune administrativa.
DGFP Buzău a formulat plângere la prim-procuror, arătând ca nu i s-a comunicat raportul de expertiza , fiind încălcate disp. art. 120 c. pr. pen, soluţia fiind de respingere întrucât lucrarea întocmita de expert s-a comunicat cu adresa nr. 3237/P/2012 din 29.10.2012 , fiind înregistrata intrarea la petenta cu nr. 48212 din 30.10.2012. Mai mult, s-a motivat soluţia de respingere si pe considerentul ca nu doar raportul de expertiza a fost avut in vedere ci si declaraţii de martori si declaraţiile învinuitului.
Se constata de tribunal ca soluţiile sunt greşite, încălcându-se dispoziţii referitoare la administrarea probelor.
Intr-adevăr cele invocate de DGFP in plângerea de la prim – procuror cu privire la necomunicarea raportului de expertiza sunt nefondate, rezultând foarte clar ca, la data de 29.10.2012, i s-a comunicat lucrarea( exista chiar primirea de la Serviciul Inspecţie Fiscala cu nr. 48212/30.10.2012( fila 144).
Mai mult, a formulat obiecţiuni astfel ca nu poate afirma ca nu a luat cunoştinţa de lucrare.
Deşi nu a invocat o încălcare a dreptului de a propune probe, in speţa de a primi un răspuns la obiecţiunile formulate ( sau cel puţin măcar o soluţie fie si de respingere a unei astfel de cereri) de a susţine plângerea, „ neştiinţa” petentei nu poate fi ignorata de instanţa in detrimentul principiului aflării adevărului. Astfel, se constata de instanţa ca, la 28.11.2012 , s-a primit de Serviciul de Investigare a Fraudelor ( fila 226) obiecţiuni formulate de DGFP Buzău.
La acea data, mai exact la 30.10.2012 , ( f. 1) acest serviciu întocmise referat de încetare a urmăririi penale. Ori, nu poţi comunica la 30.10.2012 raportul de expertiza petentei si, in aceeaşi zi, sa finalizezi dosarul, fără a acorda un termen de câteva zile măcar petentei pentru a-si exprima punctul de vedere.
Mai mult, procurorul a pronunţat soluţia la 4.12.2012, obiecţiunile fuseseră primite la Serviciul de Investigare a Fraudelor din 28.11.2012, astfel ca cel care a soluţionat cauza era obligat sa aducă la cunoştinţa procurorului de caz acest lucru si nu sa retina lucrarea pana la 14.12.2012, aşa cum rezulta din primirea de pe adresa de înaintare către parchet.
Ori, in acest caz, DGFP era parte in dosar, avea dreptul sa formuleze obiecţiuni si sa i se răspundă la acestea sau, cel puţin , sa ii fie analizate chiar daca erau respinse dar procurorul trebuia informat cu privire la acestea.
Nu in ultimul rând, soluţia s-a bazat pe aceasta expertiza si nu pe declaraţii de martori ( angajaţi ai firmei) , pentru ca expertul a stabilit prejudiciul,astfel ca, si din acest punct de vedere ,se impune refacerea lucrării.
In concluzie, pentru cele arătate, in baza art. 278 al. 8 lit.a c. pr. pen, va admite plângerea , va desfiinţa ordonanţa de încetare a urmăririi penale nr. 564/P/2012 din 04.12.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău şi ordonanţa nr. 7/II/2/2013 din 15.01.2013 şi va restitui cauza procurorului pentru redeschiderea urmăririi penale si completarea urmăririi penale cu un supliment de expertiză, având în vedere obiecţiunile formulate de DGFP Buzău.
