PENAL.Traficul de persoane Infracţiuni

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Atâta timp cât pentru existenţa infracţiunii continuate de trafic de persoane minore nu este necesară realizarea unităţii de subiect pasiv, nu poate fi reţinut concursul de infracţiuni numai datorită pluralităţii de subiecţi pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, indiferent care ar fi modalitatea lor alternativă de săvârşire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire de persoane), intervalele de timp dintre actele comise fiind relativ scurte, vizându-se prin actele respective valori de acelaşi fel, existând o identitate de procedee folosite, în condiţii şi împrejurări asemănătoare pentru săvârşirea faptelor, existând un singur scop urmărit şi anume exploatarea sexuală a martorelor minore, prin întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu persoane racolate. (sentinţa penală nr.13/18.01.2013)

La începutul anului 2011, inculpatul D G a cunoscut-o pe martora minoră CR, în zona municipiului Râmnicu Sărat.

Inculpatul, profitând de starea materială precară a familiei minorei precum şi de naivitatea acesteia, a reuşit să o convingă pe aceasta să-l însoţească în Grecia sub pretextul că acolo vor găsi de lucru si vor obţine astfel suficienţi bani.

În realizarea acestui demers, inculpatul a găzduit-o pe martora minoră la locuinţa sa din municipiul Râmnicu-Sărat, timp de trei zile, în acest interval de timp, inculpatul luând legătura telefonic cu inculpatul ŞF, care la acel moment se afla în oraşul Atena din Grecia, stabilind cu acesta detaliile deplasării către acest oraş, precum şi locaţia în care martora urma să fie găzduită.

În aceeaşi perioadă de timp, concubina inculpatului, martora LRG, s-a deplasat cu martora minoră la locuinţa acesteia din satul Fundeni, comuna Zărneşti, judeţul Buzău, de unde au luat cartea acesteia de identitate.

Deşi martora nu avea decât 16 ani la acel moment, neavând acceptul mamei sale pentru a părăsi teritoriul României, inculpatul DG a fost asigurat de către inculpatul ŞF că are mijloacele necesare pentru a rezolva acest impediment la trecerea frontierei de stat a României.

Minora a fost de acord cu propunerea inculpatului DG, astfel că cei doi au plecat către Grecia cu o cursă de transport internaţional de persoane, efectuată de către martorul PLC, înainte de plecarea către Grecia, victima înmânându-i inculpatului cartea sa de identitate, reuşindu-se trecerea frontierei de stat în condiţii de ilegalitate.

În momentul în care au ajuns în Atena, cei doi au fost aşteptaţi de către inculpatul ŞF, care locuia în acest oraş împreună cu familia sa, într-un apartament închiriat situat pe strada Condrictonos, nr. 34.

Martora minoră a fost cazată în această locuinţă, însă, după două zile, inculpaţii DG şi ŞF au dus-o într-un bar din acelaşi oraş, denumit Amnezia şi i-au spus că, pentru a face bani, trebuie să stea în acea locaţie şi să întreţină clienţii.

Iniţial martora minoră nu a fost de acord cu această solicitare, însă, fiind nevoită să rămână acolo, a aflat de la celelalte femei care lucrau acolo că, de fapt, trebuia să întreţină relaţii sexuale contra cost cu respectivii clienţi.

În aceste împrejurări, martora minoră a întreţinut relaţii sexuale chiar în ziua respectivă, însă, când s-a întors la locuinţa inculpatului ŞF, i-a spus acestuia, precum şi inculpatului DG că nu mai doreşte să presteze astfel de activităţi.

Pentru a o determina pe minoră să întreţină în continuare relaţii sexuale în acel bar, inculpaţii au invocat oprobriul familiei şi al cunoscuţilor cu care se va confrunta dacă va pleca în România, în situaţia în care aceştia vor afla ce a făcut ea în Grecia, promiţându-i minorei că, dacă va continua să se prostitueze, ei îi vor construi cu partea sa din banii obţinuţi, o casă în România.

În aceste împrejurări, martora a rămas în continuare în Atena, desfăşurând activităţile solicitate de către cei doi inculpaţi.

Pentru a nu fi identificată de autorităţile elene precum şi pentru a i se facilita accesul în acel bar, inculpatul ŞF i-a cerut martorei minore cartea de identitate, documentul rămânând în posesia acestuia până la epuizarea activităţii sale infracţionale, produsă în luna ianuarie a anului 2012.

Inculpatul ŞF a dus-o pe martora minoră la un fotograf, reuşind, prin intermediul unor persoane necunoscute, să falsifice o carte de identitate, din care reieşea, în mod neadevărat, că aceasta era majoră, acest document falsificat rămânând în posesia minorei pe toată durata şederii sale în Grecia.

Conform declaraţiilor date de martora minoră iniţial în faza de urmărire penală, programul zilnic al acesteia era în intervalul 11,00-00,30, perioadă în care stătea în bar, şi, în situaţiile în care era agreată de vreun client, mergea cu acesta în camerele situate la nivelele superioare ale aceleiaşi incinte, unde presta servicii sexuale contra cost.

De asemenea, conform aceloraşi declaraţii, tariful practicat era de 50 de euro/jumătate de oră, media clienţilor fiind de 4-6/zi. La sfârşitul programului, victima preda toţi banii obţinuţi în cursul zilei către inculpatul ŞF, acesta remiţându-i zilnic suma de 30 de euro, din care 20 de euro erau folosiţi pentru a intra în acel bar, iar 10 euro erau cheltuiţi de victimă pentru hrană.

După aproximativ două luni, inculpatul DG s-a întors în România, transferând-o pe minoră, conform declaraţiilor acesteia, către inculpatul ŞF, pentru suma de 1000 Euro, după acest moment, victima continuând să întreţină relaţii sexuale contra cost, în aceiaşi locaţie şi în aceleaşi condiţii, în folosul exclusiv al inculpatului ŞF, care, pentru a o ţine pe victimă sub control, pe lângă reţinerea cărţii sale de identitate, uza de ameninţări şi agresiuni fizice.

Tot la începutul anului 2011, martorele minore HA şi MAN, ambele în vârstă de 16 ani la acel moment, l-au cunoscut prin intermediul martorei VMA, pe inculpatul MAF, în zona municipiului Râmnicu Sărat.

În cadrul discuţiilor purtate în acest cerc de persoane, s-au abordat şi subiecte legate de eventuale deplasări în străinătate, pentru desfăşurarea unor activităţi aducătoare de beneficii materiale, inclusiv prestarea de servicii sexuale contra cost.

Întrucât martorele HA şi MANa erau minore, inculpatul MAF la contactat pe inculpatul ŞF, acesta aflându-se în Grecia, cei doi cunoscându-se de mai mult timp, ambii locuind în municipiul Râmnicu Sărat.

Fiind asigurat de sprijinul inculpatului ŞF pentru a putea trece martorele minore, în condiţii de ilegalitate, peste frontiera de stat a României, inculpatul MAF a plecat, cu aproximativ două săptămâni înainte de sărbătorile pascale din anul 2011, către Grecia, împreună cu martora VMA, care avea vârsta de 17 ani la acel moment.

În momentul în care au ajuns în Atena, cei doi au fost aşteptaţi de către inculpatul ŞF, care i-a cazat pe aceştia în acelaşi apartament pe care îl avea închiriat, situat pe strada Condrictonos, nr. 34.

Martora VMA avea intenţia de a se căsători contra unei sume de bani cu un cetăţean pakistanez, şi, întrucât această căsătorie nu a mai avut loc, martora, la propunerea inculpaţilor MA şi ŞF, a fost de acord să meargă în barul Amnezia, pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost.

Inculpatul MAF a continuat să încerce să le convingă pe martorele minore HA şi MAN să vină în Grecia, cu scopul de a le exploata sexual prin practicarea de către acestea de servicii sexuale în acelaşi bar din Atena, inculpatul folosindu-se în acest sens de martora VMA, care le-a spus celor două martore minore că totul decurge foarte bine în Atena şi că ar fi bine să vină şi ele acolo.

Unele dintre aceste discuţii între minore s-au purtat şi de la locuinţa inculpatului MAF, unde martora LAG, concubina sa, i-a permis lui HA să vină şi să folosească serviciile de internet.

În aceste împrejurări, martora HA a acceptat să se deplaseze în Atena, fiind asigurată de către inculpatul MAF că, prin intermediul lui ŞF, va rezolva trecerea frontierei de stat, lucru care s-a şi întâmplat.

Astfel, martora a fost găzduită timp de trei zile la locuinţa inculpatului MAF, unde se afla concubina acestuia, după care a fost condusă la microbuz de către martora LAG.

La urcarea în microbuz, martora HA i-a spus şoferului (martorul PLC), care efectua cursa de transport internaţional de persoane pe ruta Râmnicu Sărat – Atena, aşa cum îi spusese inculpatul MAF, că este „fata lui Florinel”, ajungând astfel în Atena, trecând frontiera prin punctul Giurgiu, fără a exista probleme cu privire la starea sa de minoritate.

În momentul în care a ajuns în Atena, martora a fost aşteptată de către inculpaţii MAF şi Ş F, acesta din urmă fiind persoana care i-a plătit şoferului contravaloarea biletului de transport pentru aceasta.

În aceiaşi zi, martora a fost dusă de către cei doi în apartamentul situat pe strada Condrictonos, nr.34, iar în ziua următoare inculpatul ŞF a reuşit, prin intermediul unor persoane necunoscute, să obţină o carte de identitate falsă, din care reieşea, în mod neadevărat, că martora era majoră.

Acest document falsificat a rămas în posesia martorei pe toată durata şederii sale în Grecia, fiind folosit atât pentru a putea intra în clubul Amnezia, cât şi pentru a se legitima în faţa reprezentanţilor statului elen, cartea de identitate validă rămânând la inculpatul MAF.

După procurarea acestui document de identitate falsificat, martora HA a fost trimisă de către inculpatul MAF la barul Amnezia, pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu clienţii acestui stabiliment.

Conform declaraţiei iniţiale a martorei, în prima noapte petrecută în Atena, inculpatul M a lovit-o şi a agresat-o sexual, violenţele exercitate de către acesta continuând şi în perioada următoare, sub pretextul că minora nu producea suficienţi bani, acest aspect fiind confirmat în declaraţiile iniţiale şi de către martorele CR şi VM A, precum şi de către martora MAN, căreia martora minoră i-a povestit, ulterior, despre tratamentul la care a fost supusă.

Sub imperiul acestor violenţe şi ameninţări, martora minoră a continuat să meargă în acel bar, programul zilnic fiind în intervalul 11,00-00,30, perioadă în care, dacă era agreată de vreun client, minora mergea cu acesta în camerele situate la nivelele superioare ale aceleiaşi incinte, unde presta servicii sexuale contra cost, tariful practicat fiind de 50 de euro/jumătate de oră.

La sfârşitul programului, martora preda toţi banii obţinuţi în cursul zilei către inculpatul MAF, acesta remiţându-i zilnic suma de 30 de euro, din care 20 de euro erau folosiţi pentru a intra în acel bar, iar 10 euro erau cheltuiţi de martoră pentru ţigări.

După aproximativ o lună, inculpatul MAF s-a întors în România, transferând-o pe victimă către inculpatul ŞF, pentru suma de 1.500 Euro, după acest moment, martora continuând să întreţină relaţii sexuale contra cost, în aceiaşi locaţie şi în aceleaşi condiţii, în folosul exclusiv al inculpatului ŞF, care, pentru a o ţine pe victimă sub control, uza de ameninţări şi agresiuni fizice.

Inculpatul MAF, după întoarcerea sa în România, a continuat demersurile pentru determinarea martorei minore MAN să meargă în Grecia, în acelaşi scop, de a o exploata sexual în oraşul Atena.

Aceste demersuri au reuşit, astfel că în luna iulie a anului 2011, martora a fost trimisă de către inculpat către Atena, împreună cu martora VM A.

La plecarea din Râmnicu Sărat, inculpatul i-a plătit martorului PLC, câte 100 de euro pentru transportul celor două martore minore, inculpatul trimiţându-l ca însoţitor al celor două minore pe HG.

La sosirea în Atena, cele două minore au fost aşteptate de către inculpatul ŞF, care le-a dus la acelaşi apartament, situat pe strada Condrictonos, nr.34.

După câteva zile, inculpatul ŞF i-a procurat minorei MAN o carte de identitate falsificată, pe care i-a înmânat-o pentru a o folosi la intrarea în clubul Amnezia, precum şi pentru a se legitima în faţa organelor de poliţie, reţinându-i, în schimb, cartea sa de identitate validă.

Ulterior, martora a fost trimisă, împreună cu celelalte trei minore, CR, HA şi VMA, în acel club, unde aceasta a început să întreţină relaţii sexuale contra cost, urmând acelaşi program şi practicând acelaşi tarif.

Martora MAN îi preda la sfârşitul zilei banii obţinuţi, inculpatului ŞF primind sume modice, pentru satisfacerea trebuinţelor primare, pentru asigurarea unui control total asupra acestei martore, inculpatul uzând de violenţe fizice şi verbale, aspect confirmat atât de către aceasta, cât şi de către minorele CR şi HA.

Conform declaraţiei martorei VMA, care s-a întors la scurt timp în România, inculpatul MAF a primit de la inculpatul ŞF, pentru transferarea martorelor HA şi M A N, un autoturism, pe care acesta la vândut la scurt timp, situaţie de fapt nedovedită nici în faza de urmărire penală şi nici în faza de cercetare judecătorescă.

Existenţa însă a unei compensaţii băneşti primite de către inculpatul MAF este confirmată de martora HA, în cuprinsul declaraţiei sale iniţiale conform căreia, inculpatul MAF a afirmat că a discutat, în mod ironic, cu Şerban Florinel, şi i-a spus acestuia că i-a găsit o fată care să lucreze pentru el în Atena, dar aceasta are datorii de 150 Euro şi îi trebuie acte de identitate, astfel că acesta i-a trimis prin transfer bancar, prin intermediul concubinei sale, suma de 400 Euro.

La sfârşitul lunii august a anului 2011, martora minoră MAM, în vârstă de 17 ani la acel moment, i-a fost trimisă învinuitului ZS, de către persoane necunoscute, din Italia.

Învinuitul a cazat-o pe minoră într-o locaţie din Râmnicu Sărat iar după câteva zile i-a propus să meargă cu el în Atena, pentru a munci ca damă de companie, având ca sarcină de serviciu întreţinerea clienţilor şi determinarea acestora să consume cât mai mult.

Astfel, învinuitul a reuşit să o treacă pe martora minoră peste frontiera de stat, deşi nu avea acceptul părinţilor săi..

În momentul în care au ajuns în Atena, cei doi au fost aşteptaţi de către inculpatul ŞF, care i-a cazat la acelaşi apartament situat pe strada Condrictonos, nr. 34.

Ulterior inculpatul ŞF i-a procurat martorei minore o carte de identitate falsificată, din care reieşea că era majoră, inculpatul şi învinuitul trimiţând-o, împreună cu celelalte trei minore CR HA şi VMA, la barul Amnezia.

Aici, martora MAM a aflat că, de fapt, pentru a obţine bani, trebuia să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţii, martora declarând că acceptat să presteze acest gen de activitate, deoarece nu dorea să se mai întoarcă în ţară.

Timp de aproximativ trei săptămâni, martora s-a prostituat în acel bar în folosul lui ZS, căruia îi preda banii obţinuţi la sfârşitul zilei, ulterior inculpatul ŞF, folosindu-se şi de celelalte trei minore, reuşind să-l facă să creadă pe învinuit, că martora MAM a fugit într-o locaţie necunoscută.

În aceste împrejurări, învinuitul s-a întors în România, însă, după ce a aflat situaţia reală a martorei, a negociat cu inculpatul ŞF şi a primit de la acesta o compensaţie bănească, respective o sumă cuprinsă între 1.500 şi 4.000 Euro.

Minora MAM a continuat să meargă în barul Amnezia şi să întreţină relaţii contra cost cu clienţii, banii obţinuţi fiind predaţi inculpatului ŞF, acesta remiţându-i sume necesare satisfacerii nevoilor personale.

În vara anului 2011, inculpatul LL se afla în judeţul Dolj, unde executa lucrări de construcţii, ocazie cu care inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată minoră FAM.

Profitând de situaţia materială precară a părţii vătămate, de faptul că aceasta avea şi un copil minor (în vârstă de un an) în întreţinere, inculpatul, deşi era căsătorit, a reuşit să o convingă pe aceasta să-l însoţească la locuinţa sa din municipiul Râmnicu Sărat, pentru a trăi împreună.

Partea vătămată minoră a declarat că după ce a ajuns la această locuinţă, împreună cu copilul său, a fost ameninţată şi lovită de către inculpat pentru a se prostitua în folosul său.

În aceste împrejurări, partea vătămată a fost nevoită să se prostitueze în zona municipiului Râmnicu Sărat, toţi banii astfel obţinuţi ajungând la inculpat, care de altfel exercita un control strict asupra numărului clienţilor.

Ulterior, inculpatul a luat legătura telefonic cu inculpatul ŞF, despre care ştia că se află în Grecia şi are apartamente de închiriat.

Inculpatul ŞF l-a asigurat că îl poate ajuta, în sensul de a-i găsi un loc în care partea vătămată să găsească clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost, îndrumându-l pe inculpatul LL să se adreseze martorului PL, pentru a putea să o treacă pe partea vătămată minoră peste frontiera de stat a României, în condiţiile în care aceasta nu avea acceptul părinţilor săi.

Astfel, inculpatul LL a transportat-o pe partea vătămată minoră în Atena, unde au fost aşteptaţi, de către inculpatul ŞF, care i-a cazat la acelaşi apartament pe care îl avea închiriat în acest oraş.

Prin intermediul lui ŞF, inculpatul LL i-a procurat părţii vătămate o carte de identitate falsificată, din care reieşea că aceasta era majoră, reţinându-i în schimb cartea de identitate validă.

În schimbul sumei de 150 Euro/săptămână, inculpatul ŞF a fost de acord să-i găzduiască pe FAM şi pe inculpatul LL, precum şi să-i faciliteze acesteia accesul în clubul Amnezia.

Partea vătămată a mers în acel local împreună cu celelalte patru minore şi întreţineau relaţii sexuale contra cost cu clienţii, urmând acelaşi program şi practicând aceleaşi tarife, la sfârşitul zilei, partea vătămată înmânându-i toţi banii obţinuţi inculpatului LL, care nu-i permitea să cheltuie bani nici pentru mâncare.

După aproximativ trei săptămâni, partea vătămată FAM şi inculpatul LL s-au întors în România, dar au revenit în scurt timp în Atena, unde însă nu au mai fost găzduiţi de către ŞF, ci au stat la un hotel.

În această a doua perioadă, partea vătămată FAM a mers în barul Amnezia, unde a prestat acelaşi gen de activităţi.

Partea vătămată a declarat iniţial că în perioada în care s-a aflat în Grecia, a fost supusă în repetate rânduri la violenţe fizice de către inculpatul LL, acesta reproşându-i că nu face suficienţi bani, inculpatul recunoscând că a lovit-o cu palma peste faţă într-una din zile, când partea vătămată a venit acasă cu numai 50 de euro.

La jumătatea lunii decembrie, partea vătămată a reuşit să fugă de la inculpat, iar acesta s-a întors în România.

La scurt timp, partea vătămată FAM s-a întors în ţară, deplasându-se la locuinţa sa din judeţul Dolj.

Întrucât fetiţa sa se afla la locuinţa inculpatului LL, unde rămăsese în grija părinţilor acestuia, partea vătămată s-a întors în municipiul Râmnicu Sărat, unde a fost iarăşi constrânsă să întreţină relaţii sexuale contra cost pe raza acestui oraş.

La data de 15.01.2012, partea vătămată l-a contactat pe martorul MV persoană audiată sub o altă identitate şi care nu a mai putut fi audiată în faza de cercetare judecătorească, şi i-a cerut acestuia să o ia la el acasă, partea vătămată rămânând la locuinţa martorului până când, cu sprijinul, organelor de poliţie, şi-a recuperat fetiţa de la locuinţa inculpatului.

Martorul audiat sub identitate protejată a precizat că în momentul în care partea vătămată a venit la el, avea asupra sa suma de 2 lei şi 10 prezervative, acelaşi martor declarând că a ţinut legătura telefonic cu partea vătămată şi în perioada în care aceasta se afla în Grecia, aflând despre activităţile pe care aceasta le desfăşura în această ţară.

De asemenea, martorul a mai declarat că a beneficiat de serviciile sexuale ale părţii vătămate, plătindu-i inculpatului LL suma de 50 de lei, partea vătămată relatându-i despre controlul strict exercitat de către inculpat asupra sa, precum şi de sentimentul de teamă pe care acesta i-l provoca.

Martorul MC a declarat că a beneficiat şi el de acelaşi gen de servicii, tot prin intermediul inculpatului LL.

Situaţiile de fapt reţinute mai sus sunt confirmate de martorele minore MAM, HA, CR şi MNA în declaraţiile date la data de 06.03.2012.

De asemenea, partea vătămată FAMa arătat în cuprinsul declaraţiei sale că, la momentul sosirii în Atena, inculpatul ŞF le găzduia pe minorele HA, CR şi M N A, care întreţineau relaţii contra cost în barul Amnezia, iar banii obţinuţi erau predaţi de către acestea aceluiaşi inculpat. Partea vătămată a mai precizat că după sosirea sa, la acelaşi apartament a venit şi M A M, care a desfăşurat acelaşi gen de activităţi în folosul lui Z S şi a inculpatului ŞF.

La data de 10.01.2012, autorităţile poliţieneşti din Atena au efectuat o razie în clubul Amnezia, ocazie cu care le-au depistat, printre altele, şi pe martorele minore MNM, H A, C R şi M N A, care întreţineau relaţii sexuale contra cost cu clienţii acestui local.

Martorele au fost audiate şi introduse într-un centru de plasament, ulterior cele patru minore plecând din acest centru şi mergând la apartamentul lui ŞF, care se afla, la acel moment în România.

În baza indicaţiilor telefonice ale acestuia, cele patru minore s-au întors în România, unde, cu ocazia audierii lor de către organele de poliţie, la sosirea în municipiul Bucureşti, i-au incriminat numai pe inculpaţii S G, M A F şi pe învinuitul Z S

După ce au ajuns în centrul de plasament din Buzău, minorele au fost vizitate de către inculpatul ŞF, care s-a interesat despre conţinutul declaraţiilor date de acestea, ulterior, inculpatul găzduindu-le pe minore la locuinţa sa din municipiul Râmnicu Sărat, precum şi la un apartament închiriat în municipiul Ploieşti, strada Baraolt, nr.7, bl.41 a, sc D, ap.68, ţinându-le sub supraveghere.

În aceste împrejurări, martorele, influenţate de către inculpatul ŞF, au dat declaraţii nesincere, cu ocazia audierii lor de către procuror, la data de 26.01.2012.

În baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Buzău, la data de 01.03.2012, a fost interceptată o convorbire telefonică în cadrul căreia inculpatul ŞF îi comunică inculpatului M A F (filele 59-62 vol.2) „ nu stai cuminte … eu te-am scos de acolo şi tu vrei să mergi singur! ….. mă gogule, auzi la mine! am fost eu cu ele şi am scos toată nebunia. Înţelegi?”.

De asemenea, la data de 28.02.2012, tot în cadrul unei discuţii telefonice legal interceptate cu o persoană necunoscută (filele 63-64), fiind avertizat de către aceasta că este căutat de poliţie, inculpatul ŞF răspunde : „ lasă-i mă să mă, că …să mă caute! Dacă nu eşti căutat n-ai valoare, mă… pe cine caută lumea? Pă L, pă Salam, p-ăştia….am schimbat, mă, toate alea…..am schimbat toate alea, acasă, aici”.

În jurul datei de 01.03.2012, martorele C R şi H A au fugit de la locuinţa inculpatului din Râmnicu Sărat şi s-au deplasat în satul Fundeni, comuna Zărneşti, judeţul Buzău, la mama celei dintâi iar la data de 04.03.2012, inculpatul ŞF, însoţit de fratele său, numitul N G, s-a deplasat la această locuinţă şi le-au cerut celor două minore să se întoarcă la ei.

La refuzul acestora, inculpatul le-a ameninţat atât pe ele, cât şi pe martorii C M şi B C, mama R şi, respectiv concubinul acesteia, cu acte de violenţă dacă se vor adresa organelor de poliţie pentru a-i incrimina în vreun fel.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa lui ŞF, la data de 06.03.2012, au fost găsite aici martorele minore M A M şi M A N, care rămăseseră sub controlul inculpatului.

Ulterior, în faza de cercetare judecătorească, martorele C R, H A, M A (prin declaraţie extrajudiciară), V M, M A M şi partea vătămată F A M şi-au retractat declaraţiile date în faza de urmărire penală şi au dat declaraţii contradictorii, în mare parte favorabile inculpaţilor, acuzând exercitarea de presiuni din partea organelor de urmărire penală asupra lor, neputând produce dovezi însă în acest sens.

În aceste împrejurări, instanţa va da eficienţă declaraţiilor martorelor date iniţial în faza de urmărire penală în condiţiile în care, la dosarul cauzei, nu există probe din care să rezulte că, până la sesizarea instanţei de judecată, s-au formulat plângeri împotriva organelor de urmărire penală pentru pretinsele abuzuri săvârşite în timpul instrumentării acestei cauze.

În drept, faptele inculpatului D G, care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la începutul lunii martie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe martora minoră C R pe care ulterior, împreună cu inculpatul ŞF, a transportat-o în oraşul Atena, unde a găzduit-o şi a transferat-o apoi către acesta, toate aceste acţiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a martorei, prin întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului Amnezia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. .

Nu se poate susţine că faptele inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art.329 al.1, 3 C.pen., în condiţiile în care acţiunile acestuia au fost de natură a afecta dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a martorei minore C R şi nu bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, martora minoră, prin reţinerea actului său de identitate, în timp ce se afla într-o ţară străină, a cărei limbă nu o cunoştea, prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice asupra ei, în mod implicit fiind în situaţia de a-i fi afectat dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune, în acest sens fiind şi decizia nr.16/19.03.2007 a Î.C.C.J. pronunţată într-un recurs în interesul legii.

Iniţial, inculpatul D G a negat în mod categoric comiterea faptelor reţinute în sarcina sa. Astfel, în declaraţia sa dată în ziua de 06.03.2012, acesta a susţinut că, deşi a fost în Grecia, în perioada de referinţă, nu o cunoştea pe martora C R şi nici pe inculpatul ŞF.

Ulterior, la data de 26.03.2012, inculpatul a revenit asupra poziţiei sale iniţiale, şi a precizat că el nu a făcut decât să o însoţească pe martora C R pe ruta Râmnicu-Sărat, la cererea acesteia, detaliile şi costurile acestei deplasării fiind stabilite de către inculpatul ŞF, inculpatul admiţând că a găzduit-o la locuinţa sa pe martoră înainte de plecare, că a discutat anterior cu inculpatul ŞF, de la care a înţeles că R urma să se prostitueze într-un bar, precum şi că a primit de la acelaşi inculpat suma de aproximativ 800 de euro, atât pentru efectuarea unor lucrări de renovare la un apartament, cât şi pentru că a adus-o în Grecia pe aceasta.

Deşi inculpatul a afirmat că se cunoştea de mai mult timp cu martora C R, fiind verişori, tot el a susţinut că după ce a ajuns în Grecia, a întreţinut cu aceasta, o singură dată, raporturi sexuale, martora L R G, concubina inculpatului, declarând că a văzut-o pe R pentru prima dată, la începutul lunii martie a anului 2011, când, înainte de a pleca cu D G către Grecia, a venit la locuinţa lor, unde a şi rămas trei zile.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul D G a avut aceeaşi poziţie de nerecunoaştere, invocând exercitarea de presiuni din partea organelor de urmărire penală asupra sa, neputând produce dovezi însă în acest sens.

Martora C R, audiată în calitate de martor, a avut o poziţie oscilantă cu privire împrejurările în care a ajuns în Atena, precum şi la activităţile desfăşurate în acest oraş, această poziţie fiind determinată de influenţa exercitată de către inculpatul ŞF asupra sa, acesta încercând, după data de 10.01.2012, să o determine pe aceasta, precum şi pe martorele minore H A, M N A şi M A, să facă afirmaţii mincinoase în faţa organelor judiciare, pentru a-şi crea o situaţie procesuală favorabilă.

De asemenea, susţinerile martorei C R referitoare la ameninţările şi agresiunile fizice exercitate asupra sa de către inculpatul ŞFM sunt confirmate atât de către inculpatul M A F, cât şi de către victima H A, motivele fiind legate de comportamentul victimei care nu făcea suficienţi bani sau avea şi alte preocupări decât cele impuse de inculpat.

În drept, faptele inculpatului L L, care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe partea vătămată F A M pe care ulterior, a transportat-o în oraşul Atena, unde, prin violenţă şi ameninţare, a găzduit-o, toate aceste acţiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a părţii vătămate, prin întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului Amnezia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. .

De asemenea, nu se poate susţine că faptele inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art.329 al.1, 3 C.pen., în condiţiile în care acţiunile acestuia au fost de natură a afecta dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a părţii vătămate F A M şi nu bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, partea vătămată, prin reţinerea actului său de identitate, în timp ce se afla într-o ţară străină, a cărei limbă nu o cunoştea, prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice asupra ei, în mod implicit fiind în situaţia de a-i fi afectat dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune, în acest sens fiind şi decizia nr.16/19.03.2007 a Î.C.C.J. pronunţată într-un recurs în interesul legii.

Inculpatul L L, iniţial a negat comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, dar, la data de 26.03.2012, acesta a făcut afirmaţii detaliate cu privire la împrejurările în care a recrutat-o, transportat-o şi găzduit-o pe partea vătămată F A, admiţând că a beneficiat de banii obţinuţi de aceasta din prestarea de servicii sexuale contra cost.

În apărarea sa, inculpatul a susţinut că iniţiativa prestării acestui gen de activităţi i-a aparţinut părţii vătămate.

Maniera în care inculpatul a exploatat-o pe partea vătămată reiese nu numai din declaraţiile acesteia ci şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat, interceptate în vaza autorizaţiilor legal emise de către Tribunalul Buzău.

Astfel, la data de 17.02.2012, inculpatul a discutat cu o persoană necunoscută, care l-a întreabat dacă M mai munceşte pentru el, acesta răspunzând „cum să nu?” .

La data de 27.01.2012, inculpatul a discutat cu partea vătămată, spunându-i acesteia că de când a venit din Grecia nu a bătut-o, aceasta reproşându-i că a ameninţat-o că o dă la albanezi.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul L L a revenit asupra poziţiei iniţiale de recunoaştere, invocând atât probleme medicale de natură psihiatrică cât şi exercitarea de presiuni din partea organelor de urmărire penală asupra sa, neputând produce dovezi însă în acest sens.

În drept, faptele inculpatului M A F, care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna aprilie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe martora minoră HA pe care ulterior, împreună cu inculpatul ŞF, a transportat-o în oraşul Atena, unde, prin violenţă şi ameninţare, a găzduit-o şi a transferat-o apoi către acesta, toate aceste acţiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a martorei, prin întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului Amnezia iar în luna iulie a anului 2011, a recrutat-o prin fraudă pe martora minoră M A N pe care ulterior, împreună cu inculpatul ŞF, a transportat-o în oraşul Atena, căruia i-a şi transferat-o, toate aceste acţiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a martorei, prin întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului Amnezia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. .

Nu se poate susţine că faptele inculpatului M A F, aşa cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni prevăzute de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.33 lit.a C.pen., în condiţiile în care, din analiza completă, pe baza elementelor de fapt determinate, a condiţiilor de loc şi de timp în care s-au comis faptele, rezultă că acestea au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, existând o unitate de dispoziţii legale violate, o unitate de hotărâre infracţională şi o pluralitate de acte separate, într-un interval de timp relativ scurt, diferenţa de subiect pasiv al infracţiunii neputând determina descompunerea unei acţiuni repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, în tot atâtea infracţiuni autonome concurente câte persoane au făcut obiectul acelor acţiuni.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile deciziei nr.49/04.06.2007 a Î.C.C.J. pronunţată într-un recurs în interesul legii.

De asemenea, nu se poate susţine că faptele inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art.329 al.1, 2, 3 C.pen., în condiţiile în care acţiunile acestuia au fost de natură a afecta dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a martorelor minore H A şi M A N şi nu bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, martorele minore, prin reţinerea actelor lor de identitate, în timp ce se aflau într-o ţară străină, a cărei limbă nu o cunoşteau, prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice asupra lor, în mod implicit fiind în situaţia de a le fi afectat dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune, în acest sens fiind şi decizia nr.16/19.03.2007 a Î.C.C.J. pronunţată într-un recurs în interesul legii.

Inculpatul M A F nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa. Acesta a admis că s-a deplasat în Atena, împreună cu martora V M, pentru ca aceasta să încheie o căsătorie cu un cetăţean pakistanez, în schimbul unei sume de bani şi întrucât această căsătorie nu s-a mai perfectat, a rămas în Atena, fiind găzduiţi de către ŞF.

Privitor la martorele H A şi M A, inculpatul a arătat că, deşi le cunoştea, nu a avut nici o contribuţie în recrutarea, transportarea, găzduirea şi transferarea acestora, în scopul exploatării lor sexuale, susţinând că a fost trimis de către inculpatul ŞF să o ia de la microbuz pe H A, la venirea acesteia în Atena, dar, în perioada următoare, a sfătuit-o pe aceasta să se întoarcă în România, deoarece nu era bine că întreţinea relaţii contra cost.

În faza de cercetare judecătorească inculpatul M A F şi-a retractat toate declaraţiile date în faza de urmărire penală, ca de altfel şi ceilalţi inculpaţi, nerecunoscând săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, invocând exercitarea de presiuni din partea organelor de urmărire penală asupra sa, neputând produce dovezi însă în acest sens.

Martorele minore H A şi M A N, audiate, au avut o poziţie oscilantă cu privire împrejurările în care au ajuns în Atena, precum şi la activităţile desfăşurate în acest oraş, această poziţie fiind determinată de influenţa exercitată de către inculpatul ŞF asupra lor, acesta încercând, după data de 10.01.2012, să le determine să facă afirmaţii mincinoase în faţa organelor judiciare, pentru a-şi crea o situaţie procesuală favorabilă.

În privinţa martorei M A N, probele atestă că aceasta a fost recrutată prin fraudă de către inculpatul Marcu Aurel Florin, în luna iulie a anului 2011, acesta transportând-o către Grecia, prin plata biletului de călătorie pe ruta Râmnicu Sărat - Atena, şi transferând-o către inculpatul ŞF l, acesta din urmă, uzând şi de violenţe verbale şi fizice, fiind cel care a continuat să o găzduiască şi să o exploateze sexual până la data de 10.01.2012.

În drept, faptele inculpatului ŞF, care, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2011, le-a primit, găzduit şi transferat, prin fraudă, violenţă şi ameninţare, pe martorele minore C R, H A, M N A, M A M şi pe partea vătămată F A M, toate aceste acţiuni fiind executate în scopul exploatării sexuale a victimelor, prin întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului Amnezia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. .

De asemenea, nu se poate susţine că faptele inculpatului ŞF, aşa cum au fost reţinute, întrunesc elementele constitutive a cinci infracţiuni prevăzute de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.33 lit.a C.pen., în condiţiile în care, din analiza completă, pe baza elementelor de fapt determinate, a condiţiilor de loc şi de timp în care s-au comis faptele, rezultă că acestea au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, existând o unitate de dispoziţii legale violate, o unitate de hotărâre infracţională şi o pluralitate de acte separate, într-un interval de timp relativ scurt, de aproximativ 1 an, diferenţa de subiect pasiv al infracţiunii neputând determina descompunerea unei acţiuni repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, în tot atâtea infracţiuni autonome concurente câte persoane au făcut obiectul acelor acţiuni.

Atâta timp cât pentru existenţa infracţiunii continuate de trafic de persoane minore nu este necesară realizarea unităţii de subiect pasiv, nu poate fi reţinut concursul de infracţiuni numai datorită pluralităţii de subiecţi pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, indiferent care ar fi modalitatea lor alternativă de săvârşire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire de persoane), intervalele de timp dintre actele comise fiind relativ scurte, vizându-se prin actele respective valori de acelaşi fel, existând o identitate de procedee folosite, în condiţii şi împrejurări asemănătoare pentru săvârşirea faptelor, existând un singur scop urmărit şi anume exploatarea sexuală a martorelor minore şi a părţii vătămate, prin întreţinerea de relaţii sexuale contra cost cu persoane racolate în incinta barului Amnezia.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile deciziei nr.49/04.06.2007 a Î.C.C.J. pronunţată într-un recurs în interesul legii.

De asemenea, nu se poate susţine că faptele inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art.329 al.1, 2, 3 C.pen., în condiţiile în care acţiunile acestuia au fost de natură a afecta dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a martorelor minore C R, H A, M N A, M A M şi a părţii vătămate F A M şi nu bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, martorele minore şi partea vătămată, prin reţinerea actelor lor de identitate, în timp ce se aflau într-o ţară străină, a cărei limbă nu o cunoşteau, prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice asupra lor, în mod implicit fiind în situaţia de a le fi afectat dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune, în acest sens fiind şi decizia nr.16/19.03.2007 a Î.C.C.J. pronunţată într-un recurs în interesul legii.

Inculpatul ŞF a negat în totalitate comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, susţinând că s-a aflat încă din anul 2009 în oraşul Atena, unde închiriase mai multe apartamente, cu scopul de a obţine beneficii materiale din subînchirierea acestora.

Acesta a mai declarat, în faza de urmărire penală că, în luna aprilie a anului 2011 a fost contactat telefonic de către C R, care era însoţită de către H A, închiriindu-le acestora un apartament pentru 600 Euro şi ulterior, a aflat că în acel apartament au mai venit trei fete, în persoana celorlalte trei martore minore.

De asemenea, a mai declarat că în jurul datei de 20.01.2012, a aflat că cele patru minore au fost ridicate de poliţia din Atena, iar ulterior, acestea i-au mai vizitat familia, în baza relaţiilor de prietenie stabilite cu soţia sa.

Cu ocazia confruntărilor efectuate cu ceilalţi trei inculpaţi, ŞF a făcut o afirmaţie care este de natură a sintetiza activitatea sa infracţională - fiind întrebat dacă l-a trimis pe inculpatul M A F în clubul Amnezia, acesta a răspuns : „ Da, l-am trimis în acel club să vadă o fată care mă suna şi îmi trimitea mesaje dorind să întreţină relaţii intime cu mine. Am fost sunat ulterior de către nişte cetăţeni români care deţineau controlul în zona în care se afla barul şi mi-au cerut explicaţii cu privire la prezenţa lui Marcu în barul Amnezia „ce caută omul din casa ta în bar?”. Am discutat telefonic cu aceste persoane, le-am spus că este bolnav şi ar fi bine să-l lase în pace, lucru care s-a şi întâmplat”.

Toate probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească conduc la concluzia că inculpatul ŞF se afla în Grecia de mai mult şi, prin influenţa şi conexiunile pe care le avea la barul Amnezia, a iniţiat şi facilitat introducerea victimelor în circuitul exploatării sexuale derulat în acea locaţie, inculpatul asigurând cazarea atât a victimelor, cât şi a celorlalţi inculpaţi, cu care, pe perioade diferite de timp, le-a exploatat pe acestea.

De asemenea, inculpatul, după sosirea martorelor minore în Atena, le-a procurat acestora cărţi de identitate falsificate, pentru a evita descoperirea stării lor de minoritate de către autorităţile elene.

Instanţa, nu poate face abstracţie de faptul că o culpă în părăsirea teritoriului României de către minore o are şi familiile acestora care nu au depus toate diligenţele pentru supravegherea şi educarea acestora precum şi lucrătorii vamali care, fie din neglijenţă, fie cu complicitatea altor persoane, au permis trecerea minorelor peste frontiera de stat deşi nu aveau acceptul părinţilor lor.

Cu privire la nulităţile actelor de procedură invocate de apărătorii inculpaţilor, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte verificarea legalităţii sesizării instanţei, instanţa a procedat la această verificare la termenul de judecată din data de 02.05.2012, anterior verificării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor, în baza dispoziţiilor art.3001 C.pr.pen., dispoziţiile procedurale, respectiv art.300 C.pr.pen., neobligând instanţa să concretizeze verificarea regularităţii actului de sesizare într-un anume act procedural, prin verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor, după înregistrarea dosarului, instanţa constatând în mod implicit că a fost în mod legal sesizată.

Cu privire la certificarea înregistrărilor telefonice efectuate în baza autorizaţiilor legal emise de Tribunalul Buzău, în sensul dispoziţiilor art.913 al.2 C.pr.pen., transcrierea convorbirilor telefonice interceptate s-a efectuat în baza ordonanţei de delegare nr.4/D/P/2012 din data de 30.01.2012 (fila 200 vol.I din dosarul instanţei) iar certificarea, prin procesul-verbal încheiat la data de 16.03.2012 (fila 199 vol.I din dosarul instanţei).

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în faza de urmărire penală, prin ordonanţa nr.4/D/P/2012 din data de 25.04.2012, nu se poate susţine că acestora li s-a produs vreo vătămare în sensul dispoziţiilor art.197 C.pr.pen., în condiţiile în care inculpaţilor li s-a dat posibilitatea de a solicita noi probe pe noua încadrare juridică, inculpaţii declarând că-şi menţin declaraţiile date până la acel moment, solicitând efectuarea unor confruntări, cerere respinsă prin ordonanţa din data de 27.04.2012.

În faza de urmărire penală nu era necesară o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, nefiind incidente dispoziţiile art.253 C.pr.pen. în condiţiile în care nu s-a efectuat o prezentare a materialului de urmărire penală pe încadrarea juridică anterioară schimbării.

De altfel, în faza de cercetare judecătorească, instanţa a încuviinţat, în mare parte, motivat, toate probele solicitate de inculpaţi în apărare, nedovedindu-se faptul că în faza de urmărire penală anumite probe au fost obţinute în mod nelegal.

Cu privire la rezoluţia de începerea a urmării penale din data de 26.01.2012 pentru săvârşirea unor fapte în cursul anului 2010, prin procesul-verbal din data de 06.06.2012 s-a îndreptat eroarea materială făcută aşa după cum de altfel s-a procedat şi cu privire la învinuitul S G C, menţionat din eroare în cuprinsul rechizitoriului nr.4/D/P/2012 din data de 27.04.2012 (filele 161-164 vol.I din dosarul instanţei).

De asemenea, nu se poate susţine că în dosarul de urmărire penală sesizarea din oficiu consemnată în procesul-verbal din data de 13.01.2012 este nelegală în condiţiile în care, ulterior, la data de 25.01.2012, lucrătorul din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Buzău şi-a declinat competenţa în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Buzău (filele 19-23 vol.I dosar de urmărire penală).

Este adevărat că declinarea competenţei în faza de urmărire penală nu s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art.45 al.12 C.pr.pen., respectiv prin ordonanţă, însă această situaţie nu este de natură să atragă nulitatea urmăririi penale, neputându-se susţine că lipseşte sesizarea organului competent.

Astfel, în lipsa unei sancţiuni prevăzute pentru a fi aplicată în cazul intitulării greşite a acestui act procedural, respectiv referat în loc de ordonanţă, nu se poate aprecia că legiuitorul a avut în vedere, când a prevăzut întocmirea acestei ordonanţe, decât un aspect formal, care ţine aşadar de forma, de modalitatea în care organele de urmărire penală decid că se impune declinarea competenţei.

Cu privire la respingerea cererilor privind comunicarea copiilor de pe DVD-urile înaintate instanţei în temeiul dispoziţiilor art.913 al.3 C.pr.pen., în lipsa solicitării ascultării acestora la momentul prezentării materialului de urmărire penală, nu se poate susţine că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor, aceste DVD-uri, în faza de judecată fiind la dispoziţia exclusivă a completului învestit cu soluţionarea cauzei, putând fi expertizate la cererea inculpaţilor, expertiză care nu s-a putut realiza în condiţiile în care inculpaţii, fără a le audia, au contestat toate interceptările făcute.

Nu se poate susţine, de asemenea, că în cauză nu s-au putut efectua testele poligraf încuviinţate inculpaţilor, în condiţiile în care apărătorii acestora nu au fost de acord decât cu efectuarea acestor teste la una din autorităţile abilitate din Mun.Bucureşti şi nu în Mun.Buzău sau în alte judeţe.

Având în vedere cele reţinute mai sus, instanţa, în baza art.334 C.pr.pen. urmează să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D G din infracţiunea prevăzută de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.329 al.1, 3 C.pen. .

În baza art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.74 al.1 lit.a, al.2, art.76 al.1 lit.a C.pen., instanţa urmează să-l condamne pe inculpatul D G la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, în perioada martie – aprilie 2011.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, atitudinea oscilantă a acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească precum şi activitatea infracţională redusă a acestuia de numai două luni cu privire la martora minoră C R.

Ca circumstanţe atenuante, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are trei copii minori în întreţinere, a lucrat în construcţii, a avut un comportament bun în societate, locuind cu bunicii paterni (care de altfel l-au şi crescut) împreună cu concubina sa şi cu cei trei minori, fiind integrat social aşa după cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău (fila 146 vol.II al instanţei).

În baza art.65 al.2 C.pen., instanţa urmează să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) şi b C.pen. pe o durată de 2 ani şi să constate că acesta a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 06.03.2012 - 27.07.2012.

Instanţa, raportat la durata de timp în care inculpatul a fost în stare de arest preventiv, apreciază că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie astfel încât, în baza art.861 C.pen. cu referire la art.862 C.pen., urmează să dispună suspendarea executării, sub supraveghere, pe durată de 8 ani ce va constitui termen de încercare pentru inculpat.

În baza art.863 al.1 C.pen., instanţa urmează să oblige inculpatul, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

Instanţa, în baza art.359 C.pr.pen., urmează să atragă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării respectiv asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere.

În baza art.71 C.pen. instanţa urmează să interzică inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) si b C.pen. iar în baza art.71 al.5 C.pen. să dispună ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende si executarea pedepselor accesorii.

Instanţa, în baza art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu referire la art.118 al.1 lit.e C.pen., urmează să confişte de la inculpatul D G suma de 1.500 Euro (în RON la cursul oficial al B.N.R. de la momentul efectuării plăţii), obţinută din săvârşirea infracţiunii.

În baza art.334 C.pr.pen., instanţa urmează să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul LL din infracţiunea prevăzută de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.329 al.1, 3 C.pen. .

Instanţa, în baza art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.74 al.1 lit.a, al.2, art.76 al.1 lit.a C.pen., urmează să-l condamne pe inculpatul LL la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, în perioada iulie – decembrie 2011.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, atitudinea relativ sinceră a acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească precum şi activitatea infracţională relativ redusă a acestuia de aproximativ 6 luni cu privire la partea vătămată minoră F A M.

Ca circumstanţe atenuante, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori în întreţinere, a lucrat în construcţii, a avut un comportament bun în societate, locuind cu părinţii săi împreună cu soţia sa şi cu cei doi minori, fiind integrat social aşa după cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău (fila 185 vol.II al instanţei), declaraţia martorului H E, ancheta socială şi caracterizarea emise de Consiliul Local Rm.Sărat-Serviciul Public de Asistenţă Socială.

În baza art.65 al.2 C.pen., instanţa urmează să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) şi b C.pen. pe o durată de 2 ani şi să constate că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 06.03.2012, la zi.

În baza art.863 al.1 C.pen., instanţa urmează să oblige inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.

În baza art.71 C.pen., instanţa urmează să interzică inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) si b C.pen. iar în baza art.71 al.5 C.pen. să dispună ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, să se suspende si executarea pedepselor accesorii.

Instanţa, în baza art.350 al.3 lit.b C.pr.pen., urmează să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.5/07.03.2012 al Tribunalului Buzău, dacă nu este arestat în altă cauză.

Instanţa urmează să ia act că partea vătămată F A M nu s-a constituit parte civilă.

În baza art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu referire la art.118 al.1 lit.e C.pen., instanţa urmează să confişte de la inculpatul LL suma de 4.500 Euro (în RON la cursul oficial al B.N.R. de la momentul efectuării plăţii), obţinută din săvârşirea infracţiunii.

Instanţa, în baza art.334 C.pr.pen. urmează să admită cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M A F din două infracţiuni prevăzute de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.33 lit.a C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracţiunea prevăzută de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.329 al.1, 2, 3 C.pen. .

În baza art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.74 al.1 lit.a, al.2, art.76 al.1 lit.a C.pen., instanţa urmează să-l condamne pe inculpatul MAF la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, în perioada aprilie – iulie 2011.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, atitudinea oscilantă a acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească precum şi activitatea infracţională relativ redusă a acestuia de aproximativ 4 luni cu privire la martorele minore H A şi M A N.

Ca circumstanţe atenuante, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are doi copii minori în întreţinere, a lucrat în construcţii, a absolvit cursuri de pregătire profesională (fila 197 vol.I şi 258 vol.II din dosarele instanţei), a avut un comportament bun în societate, locuind cu părinţii săi împreună cu concubina sa şi cu cei doi minori, fiind integrat social aşa după cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău (fila 151 vol.II al instanţei), declaraţiile extrajudiciare (caracterizări) ale numiţilor N M, D P, M N, E G, I M, P G, G M, G N, S L, S C, ancheta socială efectuată de Consiliul Local Rm.Sărat - Serviciul Public de Asistenţă Socială, caracterizarea preotului G C, inculpatul fiind şi încadrat în grad mediu de handicap conform certificatului nr.1855/19.04.2010.

În baza art.65 al.2 C.pen., instanţa urmează să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) şi b C.pen. pe o durată de 2 ani şi 6 luni şi să constate că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 06.03.2012, la zi.

Instanţa, raportat la durata de timp în care inculpatul a fost în stare de arest preventiv, apreciază că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie astfel încât, în baza art.861 C.pen. cu referire la art.862 C.pen., urmează să dispună suspendarea executării, sub supraveghere, pe durată de 8 ani şi 6 luni ce va constitui termen de încercare pentru inculpat.

Instanţa, în baza art.350 al.3 lit.b C.pr.pen., urmează să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.6/07.03.2012 al Tribunalului Buzău, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu referire la art.118 al.1 lit.e C.pen., instanţa urmează să confişte de la inculpatul M A F suma de 5.000 Euro (în RON la cursul oficial al B.N.R. de la momentul efectuării plăţii), obţinută din săvârşirea infracţiunii.

Instanţa, în baza art.334 C.pr.pen. urmează să admită cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul ŞF din cinci infracţiuni prevăzute de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.33 lit.a C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracţiunea prevăzută de art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.329 al.1, 2, 3 C.pen. .

În baza art.13 al.1, 2, 3 teza a II-a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. şi art.74 al.1 lit.a, al.2, art.76 al.1 lit.a C.pen., instanţa urmează să-l condamne pe inculpatul ŞF la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore, în formă continuată, în perioada aprilie – decembrie 2011.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, atitudinea nesinceră a acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească precum şi activitatea infracţională a inculpatului de aproximativ 9 luni cu privire la martorele minore CR, HA, MNA MAM şi partea vătămată FAM.

Ca circumstanţe atenuante, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori în întreţinere, a lucrat de la vârsta de 16 ani, a avut un comportament bun în societate, locuind cu părinţii săi împreună cu soţia sa şi cu cei doi minori, fiind integrat social aşa după cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău (fila 181 vol.II al instanţei).

În baza art.65 al.2 C.pen. instanţa urmează să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) şi b C.pen. pe o durată de 3 ani şi să constate că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 06.03.2012, la zi.

Instanţa, raportat la durata de timp în care inculpatul a fost în stare de arest preventiv, apreciază că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie astfel încât, în baza art.861 C.pen. cu referire la art.862 C.pen., urmează să dispună suspendarea executării, sub supraveghere, pe durată de 9 ani ce va constitui termen de încercare pentru inculpat.

Instanţa, în baza art.350 al.3 lit.b C.pr.pen. urmează să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.8/07.03.2012 al Tribunalului Buzău, dacă nu este arestat în altă cauză.

În cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul ŞF ar fi obţinut din săvârşirea infracţiunii suma totală de 150.000 Euro, fără a se indica criteriile care au stat la baza stabilirii acestei sume, în condiţiile în care martora C R a declarat că i-ar fi remis inculpatului D G suma totală de 130.000 Euro (fila 114 vol.I dosar de urmărire penală), H A că ar obţinut din practicarea prostituţiei suma de 100.000 Euro (fila 129 vol.I dosar de urmărire penală) iar M A N că ar fi remis inculpatului ŞF suma de 45.000 Euro.

Aceleaşi martore au mai declarat iniţial obţinerea unor sume de bani mai mici din practicarea prostituţiei, cu titlu exemplificativ - C R aproximativ 1.200-1.300 Euro, lunar (fila 101 vol.I dosar de urmărire penală).

Având în vedere aceste declaraţii ale martorelor minore, nedovedite prin alte mijloace de probă, tot martorele declarând că au mai trimis diverse sume de bani şi părinţilor lor, instanţa va stabili, prin estimare, suma totală obţinută de inculpatul ŞF din săvârşirea infracţiunii ca fiind de aproximativ 21.000 Euro, prin raportare la sumele confiscate anterior de la ceilalţi inculpaţi şi perioadele de timp în care martorele minore au practicat prostituţia în folosul inculpatului, respectiv C R aproximativ 9 luni, HA aproximativ 8 luni, M N A aproximativ 6 luni şi M A M aproximativ 4 luni.

Deşi martorele minore au declarat că obţineau în medie zilnic suma de 200-250 Euro, nici în faza de urmărire penală şi nici în faza de cercetare judecătorească nu s-a putut dovedi că martorele practicau prostituţia în mod continuu, zilnic, din planşele foto ataşate la dosar (capturi de pe site-uri de socializare) rezultând că acestea aveau perioade de timp în care aveau şi alte preocupări.

În consecinţă, instanţa, în baza art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu referire la art.118 al.1 lit.e C.pen., urmează să confişte de la inculpatul ŞF suma de 21.000 Euro (în RON la cursul oficial al B.N.R. de la momentul efectuării plăţii), obţinută din săvârşirea infracţiunii.

În baza art.191 C.pr.pen., instanţa urmează să oblige inculpaţii la plata sumei de câte 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă si suma de câte 400 lei onorariu apărători din oficiu avansată Baroului de avocaţi Buzău din fondul special al Ministerului Justiţiei.

PENAL.Traficul de persoane Infracţiuni

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre PENAL.Traficul de persoane Infracţiuni