PENAL.nfracţiuni de tentativă la omor. Jurisprudență Omor
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 12 din data de 28.03.2016
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUZĂU
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA nr. …
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte
Grefier
Statul a fost reprezentat de procuror …
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău
Pe rol fiind soluționarea procesului penal pornit prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. … prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MDM, cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 28 aprilie 2015.
După deliberare,
T R I B U N A L U L
Asupra procesului penal.
Prin rechizitoriul nr. … al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din ... a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul MDM, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1 ) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. În actul de sesizare s-a reținut că, în seara de 14.04.2013, în timp ce se afla pe raza comunei ..., județul Buzău, inculpatul l-a lovit, de două ori, cu o scândură în cap, pe MVA, căruia i-a cauzat leziuni ce i-au pus în primejdie viața.
Prin încheierea nr. 145 din 29.10.2014, dată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Buzău, s-a constatat, în conformitate cu art. 346 alin. (2) C. pr. pen., că nu s-au formulat cereri și excepții și nu s-au ridicat din oficiu excepții în cauza în care a fost trimis în judecată inculpatul MD, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. … al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău dispunându-se începerea judecății cu privire la inculpatul MD pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 alin. (1 ) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.
Inculpatul a declarat in fața instanței de judecată că nu solicită ca judecata cauzei să se efectueze în conformitate cu dispozițiile legale ce reglementează soluționarea procesului penal în cazul recunoașterii vinovăției solicitând, prin apărătorul ales, administrarea unor mijloace de probă în susținerea apărării pe care și-a formulat-o.
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, tribunalul va reține în fapt următoarele:
La data de 14.04.2013, în jurul orei 1200, persoana vătămată MVA a plecat cu autoturismul său, marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare …., în satul …., județul Buzău, împreună cu martorul AM și alți doi consăteni pentru a juca fotbal. În jurul orei 1800, persoana vătămată și martorul AM au plecat acasă, autoturismul fiind condus de către MVA. Pe drum, cei doi s-au întâlnit cu inculpatul și martorul VG (care la acea dată era prieten cu una din surorile inculpatului). Toți patru au mers la magazinul S.C. …. și …. din satul …, unde au consumat bere și țuică.
În jurul orei 2100, cei patru s-au hotărât să plece din magazin, persoana vătămată fiind de acord să îi ducă până în satul … pe inculpat și pe martorul VG. La volan s-a urcat persoana vătămată, în dreapta s-a aflat martorul AM, iar pe bancheta din spate inculpatul și martorul VG. Nu a rezultat, pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, că a existat o discuție între persoanele aflate în mașină ca persoana vătămată să-i transporte până la domiciliul acestora.
După ce a mers cu mașina aproximativ 15 minute, persoana vătămată a oprit autoturismul în dreptul locuinței mamei sale (MV locuiește în alt imobil cu bunica maternă) și le-a spus celorlalți să meargă pe jos până în satul …, fără să le dea vreo explicație (inculpatului și martorului VG).
Persoana vătămată, inculpatul și martorul VG au coborât din autoturism, iar martorul AM și-a căutat adidașii în partea din spate a vehiculului.
Martorul VG i-a solicitat persoanei vătămate să-i ducă cu autoturismul până la domiciliul bunicii sale. A mai susținut martorul, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, că a rupt o scândură din gard, pe care ulterior a aruncat-o. Deși în cursul urmăririi penale martorul nu a invocat existența unei stări de temere față de persoana vătămată, în cursul cercetării judecătorești martorul a susținut că îl cunoștea pe MV ca fiind o persoană recalcitrantă, acesta fiind și motivul pentru care, după ce a coborât din mașină a rupt o scândură din gard. De asemenea, martorul a declarat că persoana vătămată a refuzat să-i ducă până acasă cu mașina și le-a cerut (martorului și inculpatului) să pună scândura la loc, altfel o să-i bată pe amândoi.
În aceste împrejurări, inculpatul MD a luat scândura pe care o lăsase martorul VG și l-a lovit cu aceasta pe MV, de două ori, în zona capului. Ca urmare a acestei agresiuni, persoana vătămată a căzut lângă mașină, fiind ajutată, ulterior, de către martorul AM să se deplaseze aproximativ 20 metri până la domiciliu.
Despre incident au aflat bunica, unchiul și mama persoanei vătămate, care au chemat ambulanța.
Persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență Buzău unde i-au fost efectuate investigații, după care, în aceeași noapte, a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență ";Sf. Pantelimon";-Secția Neurochirurgie București, unde a fost operată.
Din certificatul medico-legal nr. A2/348/2013 eliberat de către Serviciului Județean de Medicină Legală Buzău, rezultă că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur - posibil contondent, că leziunile pot data din 14.04.2013 și au necesitat 65-70 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a reținut că acțiunile violente i-au pus în primejdie viața persoanei vătămate.
Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 15.04.2013, rezultă că a fost identificată un rest de scândură din lemn ce a fost ruptă dintr-un gard (având lungimea de 1,16 , lățimea de 7,5 cm și grosimea de 2 cm., astfel cum rezultă din descrierea efectuată în procesul-verbal și din planșele fotografice). Pe această scândură au fost identificate fire de păr aparținând persoanei vătămate (f. 4 dosar fond).
Potrivit certificatului medico-legal nr. 348 din 25.04.2013, eliberat de către S.J.M.L. BUZĂU, persoana vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale la Spitalul Clinic de Urgență "Sfântu Pantelimon"; București. Conform fișei de observații, diagnosticul a fost acela de "politraumatism prin agresiune; TCC minor grad I; fractură cominutivă cu înfundare fronto-orbitară stâng; contuzie cerebrală frontală subiacentă.";
Inculpatul MDM a recunoscut că l-a lovit pe MVA cu o țambră în cap, o singură dată, susținând că a acționat de frică deoarece persoana vătămată i-a solicitat să pună țambra în gard.
Martorii VG și AM au susținut că inculpatul a lovit-o de două ori pe persoana vătămată. De asemenea, martorul AM a declarat că inculpatul l-a lovit prin surprindere pe MV, în timp ce acesta se certa cu VG.
Fapta astfel reținută este dovedită cu declarațiile martorilor AM, VG, PI, PE, PM, coroborat cu declarațiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșele fotografice, declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. A2/348/2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Buzău (filele 30-31).
Pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal se va reține că persoana vătămată a fost lovită de către inculpat de două ori în zona capului, zonă vitală, cu o scândură, obiect apt de a produce decesul. Loviturile fiind aplicate cu intensitate i-au cauzat persoanei vătămate fractură cominutivă perete medial și superior orbită stânga, fracturi cominutive pereți anteriori, posterior sinus frontal stânga, ce au necesitat intervenție chirurgicală.
Se va reține că această acțiune întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen.
Lovind victima în mod repetat într-o zonă vitală, inculpatul a putut să prevadă eventualitatea producerii unor leziuni grave, cu consecința decesului persoanei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii cestuia.
Este nefondată solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. din 1969.
Inculpatul a susținut că a resimțit o stare de temere în timp ce se afla în mașina condusă de către persoana vătămată care oprea foarte des pe parcurs pentru a vorbi la telefon. De asemenea, a mai invocat faptul că nu cunoștea zona prin care se deplasau cu mașina și nici persoanele aflate în autoturism, în afară de martorul VG. Comiterea infracțiunii în stare de provocare a fost motivată și de faptul că persoana vătămată i-a cerut să pună scândura la loc în gard de unde fusese ruptă, altfel o să-i "bată de amândoi"; (pe inculpat și pe martorul VG).
Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. din 1969, constituie circumstanță atenuantă "săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.";
În noul Cod penal săvârșirea infracțiunii în stare de provocare este reglementată în art. 75 alin. (1) lit. a) cu același conținut cu cel al art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969.
Existența tulburării sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. din 1969 și intensitatea acestora trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.
Astfel, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. din 1969 presupun atât examinarea unor împrejurări exterioare care influențează starea psihică a făptuitorului, cât și examinarea semnificației acestora asupra comportamentului său, pe fondul inexistenței unor criterii cu valoare absolută referitoare la procesele psihice.
Pentru reținerea "stării de provocare";, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate face abstracție de unele criterii obiective, cum ar fi compararea reacției făptuitorului cu reacția "omului mediu"; supus unei provocări similare, cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului, inclusiv prin observarea consecințelor faptei săvârșite ca urmare a actului provocator.
În prezenta cauză, nu se poate reține "starea de provocare";, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. prin utilizarea criteriilor subiective și nici a celor obiective, din următoarele motive:
-deși inculpatul a invocat faptul că a resimțit permanent o stare de temere, martorii audiați pe parcursul procesului penal au relatat că în barul unde au consumat băuturi alcoolice în data de 14.04.2013 și ulterior pe drumul parcurs cu mașina condusă de către persoana vătămată nu au existat discuții contradictorii, certuri sau alte acțiuni ce ar fi justificat starea de temere pe care a susținut inculpatul că a avut-o;
-inculpatul și persoana vătămată nu se cunoșteau și nu au avut vreun conflict pe parcursul zilei sau al serii în care s-a comis infracțiunea;
-martorul VG a declarat că persoana vătămată i-a solicitat să pună scândura în gard;
-chiar și în aceste condiții, nu se poate reține că a existat o stare de provocare în sensul prev. de art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă;
-simpla solicitare a persoanei vătămate de a pune scândura la loc, pe fondul unor discuții legate de faptul că persoana vătămată nu mai dorea să-i ducă cu mașina pe cei prezenți, nu impune reținerea stării de provocare;
- inculpatul a acționat spontan, lovind victima din lateral, fără ca aceasta să poată reacționa, în acest sens fiind declarația martorului AM;
Rezultă că acțiunea persoanei vătămate, prin care le-a solicitat martorului VG și inculpatului să pună scândura ruptă înapoi în gard nu constituie violență, atingere gravă a demnității persoanei sau altă acțiune ilicită gravă care să fi avut ca rezultat puternica tulburare sau emoție în psihicul inculpatului.
Întrucât lipsește violența, prejudicierea gravă a demnității sau alte acțiuni ilicite grave, nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969.
Având în vedere că inculpatul i-a aplicat victimei cu putere, două lovituri cu o scândură într-o zonă vitală, urmează a se reține că inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea acesteia și, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, în cauză existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte.
Inculpatul a solicitat, prin apărătorul ales, să se rețină că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, fără să precizeze în concret care au fost criteriile avute în vedere la solicitarea schimbării încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Întrucât de la data comiterii faptei, 14.042013, până la data judecării cauzei a intrat în vigoare, la 1.02.2014, noul Cod penal, este necesar a se stabili cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, legea penală mai favorabilă în conformitate cu art. 5 din C. pen. și decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
Cât privește tentativa la infracțiunea de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, urmează a se reține că există o succesiune de legi penale, fiind necesar a se stabili legea penală mai favorabilă inculpatului.
Potrivit art. 5 alin. (1) din C. pen., având denumirea marginală "Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei";, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Prin decizia nr. 265/2014 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate reținând că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În considerentele acestei decizii se arată că principiul aplicării legii penale mai favorabile nu se realizează prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, ci prin aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu, procedându-se la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia dintre legile penale aplicabile persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni.
Procedând la o analiză a fiecăreia dintre legile penale complexe ce s-au succedat în timp de la momentul comiterii infracțiunii, urmează a se reține că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul Cod penal pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Criteriile pe baza cărora se poate determina legea penală mai favorabilă țin de modificarea condițiilor de incriminare, criteriul condițiilor de tragere la răspundere penală, modificarea regimului sancționator și criteriul consecințelor condamnării.
De asemenea, instanța va reține că nu este suficientă o comparare in abstracto a dispozițiilor din legile penale succesive, ci trebuie comparate efectele pe care aplicarea lor le are cu privire la situația inculpatului.
În acest sens, pentru a determina legea penală mai favorabilă se va recurge la o operațiune imaginară de aplicare a fiecăreia dintre legile succesive cu privire la fapta comisă de către inculpat, se va încadra fapta potrivit fiecărei legi și se va da eficiență dispozițiilor de sancționare, iar apoi se vor compara rezultatele astfel obținute.
Judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de către legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte.
Noul Cod penal nu a mai prevăzut în conținutul infracțiunii de omor calificat și împrejurarea comiterii faptei într-un loc public, astfel încât infracțiunea comisă de către inculpatul MD a fost încadrată în actul de sesizare a instanței, potrivit legii noi, în dispozițiile art. 32 C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., infracțiune pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, ale cărei limite se reduc la jumătate conform art. 32 C. pen. (limitele pedepsei închisorii fiind de la 5 la 10 ani).
Cât privește încadrarea juridică pe care ar trebui să o primească infracțiunea potrivit C. pen. din 1969, aceasta ar fi tentativă la infracțiunea de omor calificat comisă în public, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen., faptă ce era pedepsită cu închisoarea de la 15 al 25 de ani și interzicerea unor drepturi, limite reduse la jumătate conform art. 20 C. pen. (limitele pedepsei închisorii fiind de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni).
Compararea legilor succesive nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele încriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă și la mijloacele legale de individualizare. Trebuie avute în vedere și cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum și circumstanțele atenuante sau agravante.
Întrucât inculpatul a acționat pe fondul consumului de alcool, în mod spontan, în condițiile în care persoanele care se aflaseră în mașina condusă de către persoana vătămată purtau o discuție legată de refuzul acesteia din urmă de a-i transporta până la domiciliu, reținând că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat și nu a avut manifestări violente, faptul că starea de temere la care a făcut referire nu a constituit circumstanța atenuantă a provocării, se va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., respectiv împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează periculozitatea infractorului.
În cazul efectelor pe care le produc circumstanțele atenunate, se va reține că potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu privire la infracțiunea de omor, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, respectiv până la 5 ani închisoare (așa cum este infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul).
Potrivit noului Cod penal, circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., respectiv împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează periculozitatea infractorului are ca efecte reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu 1/3 astfel cum prevede art. 76 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 79 alin. (1) din C. pen. În aceste condiții, limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea comisă de către inculpat sunt de la 3 ani ș 4 luni închisoare la 6 ani și 8 luni închisoare.
Față de limitele speciale mai reduse ale pedepsei închisorii în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, urmează a se constata că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, astfel încât se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.
La stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 74 din C. pen.:
- împrejurările în care a acționat inculpatul, pe fondul consumului de alcool, printr-o reacție spontană, lovind victima cu intensitate într-o zonă vitală a corpului;
-gravitatea rezultatului produs constând în punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate prin producerea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale; de asemena, persoana vătămată a suferit și un prejudiciu estetic constând prezența, în zona frontală, a unei cicatrice vizibile de aproximativ 10 cm.;
-precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu a mai fost anterior condamnat, este tânăr, are un copil minor în întreținere.
Față de toate aceste aspecte, se va dispune, în baza art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (1) din C. pen. și art. 5 C. pen. condamnarea inculpatului MDM la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor comisă la data de 14.04.2013 cu privire la persoana vătămată MVA.
Se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii.
Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., pedeapsă ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă, la termenul de judecată din 6.01.2015 cu suma de 10.000 lei reprezentând despăgubiri materiale și daune morale de 50.000 lei.
În declarația dată în fața instanței de judecată, persoana vătămată a susținut că în suma de 10.000 lei daune materiale a inclus cheltuielile efectuate pe durata internării în spital la București, cât și în perioadele cât a fost internat ulterior la Ploiești și Buzău, cheltuielile cu deplasările la București ale familiei pe durata internării, cheltuieli cu medicamente, cu alimentația specială pe care a avut-o pe perioada celor 70 de zile de îngrijiri medicale.
Ulterior, în nota de înscrisuri depuse la dosar, partea civilă a susținut că a efectuat cheltuieli și în ceea ce privește deplasările ulterioare la medic pentru controalele periodice, precum și cheltuieli cu plata contribuției de asigurare de sănătate, depunând în acest sens bonuri de transport, chitanțe privind procurarea de alimente, combustibil, chitanța privind plata sumei de 350 lei asigurare medicală, precum și dovada efectuării unor cheltuieli cu medicamente.
De asemenea, potrivit declarațiilor persoanei vătămate, coroborat cu declarațiile martorei PM a rezultat că persoana vătămată a avut nevoie, în perioada internării la București, de un însoțitor permanent, astfel încât se va reține că și în această perioadă s-au efectuat cheltuieli de către familia persoanei vătămate. De asemenea, martora PE, bunica persoanei vătămate a susținut că MV a avut nevoie de îngrijiri speciale și de alimentație corespunzătoare în perioada în care, după externarea din spital, a fost nevoie de refacerea sănătății.
Față de dovezile depuse la dosar se va reține că persoana vătămată a efectuat cheltuieli în perioadele în care s-a aflat internat în spital și a celor 70 de zile de îngrijiri medicale în sumă de 7.000 lei (1.200 lei tratament cu leviracetam 24 de luni (f. 105 fond); 1.612 lei cheltuieli de transport mama persoanei vătămate și controale medicale; alimente din această perioadă și chitanța asigurat - 350 lei; cheltuieli efectuate timp de 10 zile în spital la București, alimentație specială în perioada celor 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale).
Avându-se în vedere mijloacele de probă administrate, în baza art. 1381 și urm. din C. civil, art. 19 C. pr. pen. se va dispune obligarea inculpatului MDM la plata sumei de 7.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă MVA și la 30.000 lei daune morale către aceeași parte.
La stabilirea daunelor morale s-a avut în vedere prejudiciul nepatrimonial pe care l-a cauzat inculpatul prin fapta sa constând în punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate, perioada mare a duratei zilelor de îngrijiri medicale pentru refacerea sănătății, dar și faptul că persoana vătămată a fost supusă unei intervenții chirurgicale și a trei perioade de internare în spital, fiind suspusă astfel unor suferințe fizice și psihice.
La aceste aspecte se adaugă și prejudiciul estetic cauzat persoanei vătămate reprezentat de o cicatrice de aproximativ 10 cm în partea frontală a craniului, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar și planșa fotografică (f. 103 dosar fond). S-a avut în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale și faptul că persoana vătămată avea vârsta de 19 ani la data comiterii faptei, precum și implicațiile negative pe care le-a avut pentru viața socială a acesteia agresiunea la care a fost supusă, faptul că a fost nevoie de o mare perioadă de timp pentru refacerea sănătății.
Spitalul Județean de Urgență Buzău nu s-a constituit parte civilă (f. 40), precizând că sunt aplicabile dispozițiile art. 98 din Ordinul 1706/2007 privind conducerea și organizarea unităților și compartimentelor de primire a urgențelor astfel încât se va lua act de această manifestare de voință .
Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon"; București s-a constituit parte civilă cu suma de 3.585,22 lei (f. 32) cu dobânda legală până la achitarea integrală a debitului conform decontului atașat la dosarul de urmărire penală (f. 33-37).
Întrucât s-a făcut dovada cauzării unui prejudiciu acestui spital prin internarea persoanei vătămate, în conformitate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 19 C. pr. pen. va fi obligat inculpatul MDM la plata sumei de 3.585,22 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului către Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon"; București, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate MVA în perioada 15.04.2013 -24-04-2013.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 274 alin. (1) C. pr. pen. va fi obligat inculpatul MDM la plata sumei de 1.000 lei cheltuilei judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul din oficiu la instanța de fond de 200 lei (f. 21) rămâne în sarcina statului, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. pr. pen.
În baza art. 276 alin. (1)C. pr. pen. va fi obligat inculpatul MDM la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli judicare către persoana vătămată MVA din care, 660 lei cheltuieli de transport și 1240 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea inculpatului MDM, de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (1) din C. pen. și art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul MDM la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor comisă la data de 14.04.2013 cu privire la persoana vătămată MVA.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută în conformitate cu art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., pedeapsă ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
Obligă pe inculpatul MDM la plata sumei de 7.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă MVA și la 30.000 lei daune morale către aceeași parte.
Ia act de faptul că Spitalul Județean de Urgență Buzău nu s-a constituit parte civilă.
Obligă pe inculpatul MDM la plata sumei de 3.585,22 lei despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a debitului către Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon"; București, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate MVA în perioada ….
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Obligă pe inculpatul MDM la plata sumei de 1.000 lei cheltuilei judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul din oficiu la instanța de fond de 200 lei (f. 21) rămâne în sarcina statului, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. pr. pen.
Obligă pe inculpatul MDM la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli judicare către persoana vătămată MVA reprezentând 660 lei cheltuieli de transport și 1240 lei onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei pentru procuror, persoana vătămată, inculpat și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon"; București.
Pronunțată în ședința publică din 28.04.2015.
Președinte,
Grefier,
