Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Admitere

Comentarii

0

C. proc. pen., art. 2781, art. 333

Când în cadrul urmării penale cercetările nu au fost complete, în sensul că, pe de o parte, nu au fost analizate unele aspecte şi nu s-a pronunţat nici o soluţie cu privire la acestea, iar, pe de altă parte, unele aspecte din soluţia dată nu sunt motivate, cauza se restituie la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Sentinţa penală 34/F din 21 septembrie 2005 - L.P.

Prin plângerea formulată la data de 20.01.2005, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov sub nr. 7/2005, petenta R.V. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul public R.E.G. pentru că a încălcat legea prin autentificarea unei contract de schimb între martorii A.M şi B.P., deşi locuinţa în cauză fusese dobândită în baza Legii nr. 112/1995. Totodată, aceasta a reclamat o serie de falsuri pe care notarul public nu le-ar fi luat în considerare.

în data de 12 mai 2005, procurorul a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuita R.E.G. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) După efectuarea de cercetări, prin ordonanţa din 15.06.2005, acesta a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), considerând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a reţinut astfel că învinuita R.E.G. a acceptat autentificarea actului de schimb cu privire la o locuinţă dobândită în baza Legii nr. 112/1995 datorită situaţiei limită în care se afla martora A.M. învinuita R.E.G. a explicat martorului B.P. riscurile la care se expune cumpărând acest imobil şi, cu toate acestea, el a consimţit la încheierea actului prin stipularea expresă a condiţiilor în care apartamentul fusese achiziţionat de martora A.M. şi respectarea lor de către B.P. Prin conţinutul său de drept, s-a dorit ca actul de schimb imobiliar să reprezinte un antecontract. Aşa cum se observă, în CF nr. 16807 Braşov, în momentul de faţă, proprietara apartamentului nr. 2 este martora A.M., la poziţia B.17 s-a notat schimbul imobiliar în favoarea numitului B.P. în consecinţă, nu s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea martorului B.P.

Actul juridic prin care proprietarul transmite proprietatea nu este lipsit, înainte de înscrierea în CF, de efect faţă de acela care a consimţit la înstrăinarea proprietăţii, dar aceste efecte se produc ca efect al raportului juridic personal şi nu conferă achizitorului decât un drept personal faţă de cel care a consimţit la înstrăinare. Faţă de terţi, transmiterea nu produce efecte decât prin înscrierea în CF, pentru care se apreciază că fapta reţinută nu trage răspunderea penală a învinuitei R.E.G.

Plângerea formulată de petenta R.V. împotriva ordonanţei procurorului a fost soluţionată la data de 15 iulie 2005 de procurorul general şi s-a dispus respingerea ei, deoarece notarul public, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu şi cu prilejul întocmirii contractului, nu a avut intenţia să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Plângerea formulată de RV. împotriva ordonanţei procurorului a fost înregistrată la Curtea de Apel Braşov, la data de 3.08.2005, în termenul legal de 10 de zile.

Plângerea formulată de petentă este fondată, deoarece măsura dispusă de procuror în sensul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitei R.E.G este nelegală şi netemeinică.

în primul rând, examinând conţinutul ordonanţei nr. 7/P/2005 din 15 iunie 2005, s-a observat că actul este deficitar sub aspectul motivelor invocate ca temei al scoaterii de sub urmărirea penală, acestea nefiind suficiente pentru a duce la concluzia existenţei şi incidenţei dispoziţiei art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 36/1995, notarii publici au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, iar în cazul în care actul solicitat este contrar legii, trebuie să refuze întocmirea lui.

In condiţiile în care învinuita RE.G. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că, potrivit Legii nr. 112/1995, locuinţa martorei A.M nu poate fi înstrăinată şi că contractul de schimb - indiferent de modul în care este numit sau redactat - este un contract translativ de proprietate, care are drept consecinţă, în temeiul legii, transmiterea dreptului de proprietate, întocmirea şi autentificarea contractului de schimb între A.M şi B.P. apare ca fiind vădit nelegală.

Susţinerile procurorului, în sensul că practica notarială s-a confruntat cu diverse probleme în cazul Legii nr. 112/1995 şi că, de fapt, în speţă nu s-ar fi intabulat dreptul de proprietate în favoarea numitului B.P., fiind vorba doar de un antecontract, nu sunt reale şi nu pot sta la baza unei soluţii de scoatere de sub urmărirea penală. Practica instanţelor de judecată în privinţa posibilităţii încheierii unor contracte de schimb pentru locuinţele dobândite în baza Legii nr. 112/1995 este clară în cazul nerespectării termenului de 10 ani, ele fiind interzise, deoarece încalcă prevederile imperative ale legii în privinţa înstrăinării.

De altfel, actele dosarului nu confirmă susţinerile martorilor în privinţa lipsurilor materiale ale martorei A.M.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat de martoră cu SC C. SA Braşov, valoarea apartamentului în discuţie era de 15.606.430 lei, fiind plătit un avans de 1.566.430 lei. Diferenţa urma să se achite în rate pe o perioadă de 20 de ani, la suma modică de câte 204.750 lei/lună. Deşi martora era pensionară (fiind în vârstă de 65 ani), ea a renunţat la beneficiile acordate şi a achitat integral la data de

21.05.1998 suma de 12.899.250 lei (o sumă considerabilă la nivelul acelui an) cu chitanţă. Acest fapt ce infirmă relaţiile privind situaţia dezastroasă a martorei nu a fost analizat în cursul urmăririi penale, ordonanţa atacată preluând ca atare motivarea învinuitei şi a părţilor.

Mai mult decât atât, dispunând scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., procurorul nu a arătat de ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi care latură a infracţiunii lipseşte.

Prin ordonanţa nr. 579/11/2005 din 15 iulie 2005, cu ocazia rezolvării plângerii petentei R.V. de către procurorul general, se menţionează că învinuita nu a avut intenţia să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane, lipsind deci latura subiectivă a infracţiunii.

Nu s-a analizat însă posibilitatea incidenţei dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. privitoare la intenţia indirectă, când făptuitorul, deşi nu urmăreşte rezultatul socialmente periculos, acceptă posibilitatea producerii lui.

De asemenea, în cazul în care s-ar admite împrejurarea că fapta ar fi fost comisă din culpă, procurorul avea obligaţia de a verifica dacă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) privind neglijenţa în serviciu şi să efectueze cercetările necesare în acest sens.

în al doilea rând, în ce priveşte urmărirea penală efectuată în cauză, s-a constatat că cercetările nu sunt complete, neexistând date suficiente pentru a considera că în cauză sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale uneia din infracţiunile de serviciu prevăzute în Capitolul I, Titlul VI al Codului penal.

Analizând plângerea petentei R.V., s-a constatat că aceasta face vorbire şi de o serie de falsuri evidente cu privire la care nu s-a făcut nici o cercetare în cauză şi nu s-a pronunţat nici o soluţie. Având în vedere motivele invocate de petentă în plângere, era imperios necesar ca procurorul să procedeze la audierea acesteia (faptul că aceasta nu s-a prezentat când a fost citată nu justifică în nici un fel neaudierea ei în prezenta cauză) şi să lămurească aspectele considerate de aceasta ca fiind false, după care să procedeze la efectuarea de cercetări şi să dispună prin ordonanţă asupra existenţei vreunei infracţiuni de fals.

Totodată, pentru a putea aprecia dacă în cauză sunt întrunite sau nu elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu, era necesar să se stabilească prin probe certe dacă s-a produs sau nu vreo vătămare intereselor legale ale unei persoane. Nici una din cercetările efectuate în cauză nu vizează însă acest aspect, nefiind stabilită cu certitudine calitatea numitei R.V. în proces şi existenţa sau întinderea unei vătămări.

Potrivit susţinerilor acesteia, prin încheierea şi autentificarea contractului de schimb imobiliar au fost afectate grav interesele petentei şi ale familiei ei şi a fost întârziat procesul de retrocedare. In consecinţă, a fost necesară verificarea tuturor aspectelor invocate de petentă sub acest aspect şi stabilirea, prin probe certe, a existenţei sau nu a unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane, aspect de care depinde însăşi existenţa infracţiunilor prevăzute de art. 246-249 C. pen.

Totodată, s-a impus reaudierea învinuitei şi a martorei A.M. şi lămurirea contradicţiilor dintre declaraţiile acestora sub aspectul efectuării în fapt a schimbului, martora susţinând că schimbul a fost realizat efectiv doar după încheierea contractului, şi nu înainte.

Cu această ocazie, a fost necesar a se lămuri şi susţinerile învinuitei cu privire la faptul că, deşi a încheiat şi autentificat un contract întitulat „schimb imobiliar”, a motivat ulterior că este vorba, de fapt, de un antecontract, deşi acesta este supus unui alt regim judiciar şi cu alte consecinţe, susţinere acceptată şi de procuror în ordonanţa atacată.

De asemenea, în raport de cele expuse mai sus, în cauză a fost necesară şi audierea martorului B.P. pentru clarificarea tuturor împrejurările legate de încheierea contractului, lipsa ascultării sale neputând fi justificată printr-o singură citare a acesteia. Motivul invocat, în sensul că acesta este plecat din ţară pe o perioadă mai îndelungată, nu este real, în condiţiile în care martorul a fost prezent ulterior citării, în data de 21.06.2005, la sediul învinuitei, aşa cum rezultă din datele aflate la dosarul curţii de apel.

în consecinţă, potrivit celor expuse anterior, s-a admis plângerea formulată de petenta R.V., s-a desfiinţat ordonanţa analizată şi s-a trimis cauza procurorului pentru a efectua cercetări şi cu privire la existenţa infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi a infracţiunilor de fals reclamate de petentă şi s-a procedat la audierea, respectiv reaudierea tuturor persoanelor implicate în cauză.

Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia penală nr. 542 din 27 ianuarie 2006 a înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, urmare a respingerii recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi intimata R.E.G.

<

Vezi şi alte speţe de drept penal: