Recurs. Repunere în termen. Contestaţie la executare. Calificarea cererii făcute de condamnat. Apel peste termen
| Comentarii |
|
C. proc. pen. art. 365, art. 461 în calificarea unei cereri trebuie să se aibă în vedere continutul
*
acesteia, adică scopul în care a acţionat cel care o introduce, iar nu numele pe care acesta i-l dă.
în speţă, cererea intitulată contestaţie la executare este în fapt un apel peste termen, introdus în cele 10 zile de la începerea executării, având în vedere susţinerile condamnatului că nu a putut lua la cunoştinţă de hotărârea de condamnare.
Decizia penală nr. 243/Ap din 10 august 2005 - Gh.R.
Prin sentinţa penală nr. 325 din 16 iunie 2005, Tribunalul Braşov a respins contestaţia condamnatului R.I. privind executarea sentinţei penale nr. 363/2004 a Tribunalului Braşov, motivând că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în art. 461 C. proc. pen.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, motivând că, în realitate, a înţeles să declare recurs peste termen.
Apelul este fondat.
Prin sentinţa penală nr. 363 din 2 iulie 2004, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe contestator la pedeapsa principală de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., hotărâre menţinută prin decizia penală nr. 52 din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
întrucât nu s-a declarat recurs împotriva acestei decizii, la data de
28 februarie 2005, instanţa de executare a emis mandatul de executare nr. 472, care a fost pus în executare la data de 9 martie 2005.
Din penitenciarul Gherla, condamnatul a formulat o cerere, depusă la Tribunalul Cluj la data de 11 martie 2005, intitulată „contestaţie la executare”, care a şi fost calificată ca atare de instanţă, deşi din cuprinsul cererii rezultă că petentul se plângea de faptul că a fost în imposibilitate de a cunoaşte hotărârea instanţei de apel pentru a declara recurs.
Aceeaşi calificare greşită a fost dată cererii şi de către Tribunalul Braşov, instanţă în favoarea căreia a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, motiv pentru care a şi respins cererea.
în realitate, în a treia zi de la începerea executării pedepsei, condamnatul şi-a manifestat nemulţumirea faţă de soluţia dată de Curtea de Apel Braşov, arătând că nu a fost în măsură să declare recurs în termenul legal de 10 zile de la pronunţare. De precizat că menţiunea din practicaua încheierii de şedinţă din 9 februarie 2005, în sensul că inculpatul se află în stare de arest, este greşită, inculpatul fiind judecat în stare de libertate.
în aceste condiţii, cererea condamnatului, calificată de prima instanţă ca fiind o contestaţie la executare, este un recurs declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, dar mai înainte de 10 zile de la începerea executării pedepsei, motiv pentru care competenţa revine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, singura în măsură a constata dacă întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
