Restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. Probe insuficiente
Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 333
Când din probele administrate, care sunt insuficiente, nu reiese legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată - în speţă nu poate fi probată legătura dintre fapta inculpatului, care a completat în mod defectuos facturile fiscale, şi prejudiciul foarte mare creat firmei, în condiţiile constatării unor minusuri lunare nesemnificative, recuperate de la angajaţi cauza trebuie restituită procurorului, în vederea completării urmăririi penale.
Decizia penală nr. 705/R din 23 noiembrie 2005 - M.A.
Prin sentinţa penală nr. 1168 din 22 aprilie 2005 a Judecătoriei Braşov, s-a dispus condamnarea inculpatei S.D. la mai multe pedepse cu închisoarea (unele dintre acestea constatate ca fiind graţiate), în modalitatea suspendării condiţionate a executării acestora, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246, raportat la art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 2151 alin. (1) şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); totodată, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, precum şi obligarea inculpatei la plata sumei de 175.649.744 lei cu titlu de despăgubiri civile.
în fapt, s-a reţinut, în esenţă, că inculpata, care era angajată în funcţia de vânzător-gestionar în cadrul societăţii comerciale SC B.S. SRL Braşov, avea ca atribuţii de serviciu vânzarea şi gestiunea mărfurilor la punctul de lucru, întocmirea actelor de însoţire a mărfurilor livrate, precum şi a actelor necesare şi a documentelor necesare pentru
o gestiune corectă.
în urma unui control efectuat de administratorul firmei, martorul M.L., s-a constatat că inculpata, prin modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, a cauzat societăţii comerciale un prejudiciu în cuantum de 179.322.916 lei.
In urma controlului efectuat şi a expertizei efectuate în cauză, s-a stabilit că pe un număr de 54 de facturi, la rubrica „date privind expediţia”, inculpata nu a completat informaţiile cerute de rubrici, respectiv persoana care a ridicat marfa şi semnătura de primire, punând în imposibilitate firma să încaseze contravaloarea mărfurilor livrate. Pe majoritatea facturilor s-a făcut precizarea achitării la o dată ulterioară la care s-a emis factura, numai pe exemplarul roşu (cel care ajungea la contabilitate), nu şi pe cel verde. La rubrica „cumpărător”, trecea numele firmei şi codul fiscal de la cumpărător, fară însă a solicita documentele aferente care să ateste că persoanele care ridicau marfa erau reprezentanţii societăţii respective, pe exemplarul facturii pe care îl înmâna clientului trecerea denumirea reală a firmei, dictată de cel care ridica marfa, iar pe celelalte două exemplare care rămâneau în cadrul firmei, trecea denumiri fictive. De asemenea, chitanţele fiscale cu numărul C.H. 9813710/11 iunie 2001 şi cu numărul C.H. 9221685/28 aprilie 2001 au fost falsificate de către inculpată, în sensul că a menţionat sume mai mici decât cele reale, însuşindu-şi diferenţa de 2.000.000 lei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpata, cu ştiinţă, a completat în mod defectuos facturile fiscale menţionate, aceasta în condiţiile în care cunoştea modalitatea în care trebuiesc completate facturile fiscale, având în vedere importanţa lor în cadrul circuitului contabil al societăţii.
Prin decizia penală nr. 561 din 7 octombrie 2005, Tribunalul Braşov a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpată, menţinând hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata S.D., solicitând achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 246, raportat la art. 258 C. pen., în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar pentru celelalte infracţiuni solicitând achitarea în temeiul prevederilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Recursul a fost apreciat ca fondat şi a fost admis, pentru următoarele considerente:
Examinând dosarul de urmărire penală, s-a constatat că la data de 7 noiembrie 2001 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea de către inculpată a infracţiunilor prevăzute de art. 214, art. 2151 şi art. 290 C. pen., reţinându-se în fapt că în perioada 12 decembrie 2000-15 iunie 2001, inculpata a completat în mod necorespunzător un număr de 55 facturi şi, totodată, a falsificat exemplarele nr. 2 ale chitanţelor cu nr. 9221685/28 aprilie 2001 şi nr. 9831717/11 iunie 2001, însuşindu-şi diferenţa de 2 milioane lei.
Deşi la data trimiterii în judecată (7 iulie 2003), numărul de facturi completate necorespunzător s-a redus la 54, s-a extins perioada activităţii infracţionale a inculpatei, aceasta susţinându-se a fi iulie 1998-iunie 2001, în ciuda chiar a susţinerilor reprezentantului SC B.S. SRL din cuprinsul plângerii penale.
La data de 17 iunie 2002, prin ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2151 C. pen., dispunându-se, totodată, încetarea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 41 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 1 lit. c), raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., plângerea prealabilă fiind formulată după expirarea termenului legal de 2 luni.
In urma plângerii formulate de către reprezentantul părţii vătămate, această soluţie a fost infirmată la data de 13 septembrie 2002, dispunându-se reluarea urmăririi penale.
După reluarea urmăririi penale, în data de 4 iulie 2003 s-a dispus de către procuror schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 258 C. pen., iar în 7 iulie 2002 s-a prezentat inculpatei materialul de urmărire penală.
Infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este o infracţiune de rezultat, astfel că pentru reţinerea ei trebuie administrate toate probele necesare pentru a se dovedi existenţa laturii obiective, în mod special a urmării imediate şi a legăturii de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată.
După reluarea urmăririi penale, s-a efectuat o expertiză contabilă care nu lămureşte din punct de vedere tehnic contabil modalitatea în care s-a ajuns la un prejudiciu deosebit de mare, în condiţiile constatării umor minusuri lunare nesemnificative, de altfel recuperate de la angajaţi.
Existenţa prejudiciului este suficientă pentru organul de urmărire penală pentru a dispune trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246, raportat la art. 259 C. pen.
Astfel, a fost ignorată declaraţia martorului S.A., care a arătat că inculpata nu putea crea firmei la care lucra un prejudiciu prin modul în care completa facturile, deoarece acestea erau verificate în fiecare seară de către patron şi administrator. Mai mult decât atât, martorul a declarat că lunar se efectua un inventar de către patronul şi contabilul firmei, diferenţele mici care se constatau fiind achitate imediat de către angajaţi (această susţinere coroborându-se de altfel cu concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă).
In dosarul de urmărire penală nu există însă nici măcar unul dintre inventarele lunare efectuate, existenţa lor fiind susţinută de către inculpată, martorul S.A. şi de către expertul contabil; chiar din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că expertul şi-a întemeiat lucrarea pe actele contabile ale societăţii, inclusiv pe inventarele stocului de marfa efectuate, cu toate că în această privinţă raportul de expertiză cuprinde doar patru rânduri, fară nici un fel de alte explicaţii.
Această problemă se impune însă a fi clarificată, ceea ce în faza judecării cauzei în recurs s-ar face cu mare întârziere, cu atât mai mult cu cât facturile, caietele clienţilor întocmite de către patron şi administrator, chitanţierele au fost predate la data de 26 octombrie 2001 organului de cercetare penală.
Ca atare, în baza art. 333 C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru completarea urmăririi penale, urmând a fi efectuată o nouă expertiză tehnică contabilă care să verifice toate inventarele lunare care se efectuau de către patronul şi contabila firmei păgubite, urmând să se compare rezultatele şi constatările acestor inventare (ţinându-se bineînţeles seama şi de diferenţele achitate de către angajaţi) cu lipsa deosebit de mare descoperită, respectiv 173.649.744 lei, şi să se explice cum s-a ajuns la un asemenea prejudiciu (în ciuda inventarelor lunare şi a diferenţelor lunare nesemnificative, acoperite de altfel de către angajaţi).
<Vezi şi alte speţe de drept penal: