Plângerile împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală. Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Obiect. Competenţe
| Comentarii |
|
Prin dispoziţiile art. 2781alin. (1) din C.proc.pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale. Cât priveşte celelalte acte sau măsuri efectuate sau luate de procuror ori în baza dispoziţiilor procurorului, specifice fazei prealabile, cum sunt şi cele de disjungere, de declinare a competenţei ori de respingere a unei plângeri îndreptate împotriva acestor acte, acestea pot fi atacate numai pe tărâmul plângerilor instituite de art. 278 C.proc.pen., pe cale internă, la conducătorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior şi nu la judecător, iar, dacă o astfel de plângere se adresează totuşi judecătorului, ea trebuie respinsă ca inadmisibilă. Potrivit art. 2781 alin. (1) C.proc.pen., este competent să soluţioneze plângerea îndreptată în contra soluţiilor procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Sentinţa nr. 29 din 11 iunie 2012
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Tg.-Mureș sub nr. 155/43/2012/9 aprilie 2012, petenta SC M.C. SRL s-a îndreptat împotriva:
- ordonanței emise la data de 7 februarie 2012 în dosarul nr. 74/P/2011 de către procurorul de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș;
- ordonanței date de procurorul ierarhic superior la data de 16 martie 2012, prin care s-a soluționat plângerea adresată pe cale internă împotriva ordonanței din 7 februarie 2012.
în motivarea plângerii sale, petentul contestă dispozițiile procurorului de neurmărire date față de făptuitoarea P.F. și de disjungere și declinare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureș. Totodată, contestă legalitatea și temeinicia ordonanței procurorului ierarhic superior emisă la data de 16 martie 2012, prin care i-a fost respinsă plângerea formulată potrivit art. 278 C.proc.pen.
în esență, petenta susține că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii penale a făptuitoarei P.F. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C.pen. în plus, în opinia petentei, sunt îndeplinite condițiile trimiterii în judecată a făptuitoarei și făptuitorilor O.T.T.N., D.I., G.O., M.D.E. și C.C. pentru săvârșirea tuturor infracțiunilor pe care le-a reclamat prin plângerile penale depuse, dispozițiile procurorului de disjungere a cauzei și declinare a competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureș fiind contrare legii și venind în contradicție cu cele dispuse de procurorul general de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție prin ordonanța din 26 martie 2012.
Examinând materialul dosarului, reține următoarele:
Ordonanța emisă de procurorul de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș la data de 7 februarie 2012 în dosarul nr. 74/P/2011 este un act procesual complex care cuprinde atât dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea P.F. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (punctul I al ordonanței), cât și dispozițiile de disjungere și declinare a competenței de instrumentare a cauzei față de făptuitorii O.T.T.N., P.F., D.I., G.O. și M.D.E. sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu, fals intelectual în legătură directă cu fapte de corupție (ultimele două numai în privința făptuitorilor O.T.T.N. și M.D.E.), precum și față de faptele sesizate de către SC M.C. SRL prin plângerea penală formulată la 29 iulie 2011 completată ulterior (punctul II al ordonanței).
Concepută astfel, ordonanța din 7 februarie 2012 nu rezolvă una sau mai multe probleme având aceiași finalitate și un regim juridic identic de contestare, ci două chestiuni distincte - pe de o parte, neînceperea urmăririi penale și, pe de altă parte, disjungerea cauzei și declinarea competenței, ale căror urmări sunt esențial distincte - prima pune capăt provizoriu raportului juridic penal de conflict, a doua lasă deschisă continuarea cercetărilor pentru faptele și persoanele care nu sunt vizate în soluția de neurmărire. Totodată, căile de atac care se pot exercita împotriva primei se bazează pe temeiuri legale diferite regimului juridic de contestare a celei de a doua. în același timp, și ordonanța din 16 martie 2012 a procurorului șef serviciu, în ciuda unei dispoziții unice de respingere a plângerii petentei, tratează diferit cele două chestiuni.
în acest context, plângerea SC M.C. SRL adresată judecătorului implică, la rândul ei, o abordare diferențiată în funcție de specificul fiecărei chestiuni dispuse de procuror prin ordonanța din 7 februarie 2012 și contestate de petentă.
întrucât, în raport de particularitățile pricinii, disjungerea cauzei și declinarea competenței, în special prima, sunt dispoziții decisive ale procurorului pentru determinarea competenței judecătorului care va soluționa plângerea în contra soluției de neîncepere a urmăririi penale, în continuare vom cerceta mai întâi valabilitatea plângerii îndreptate împotriva acestor dispoziții și abia apoi plângerea formulată împotriva soluției de neurmărire.
a) Prin dispozițiile art. 2781alin. (1) din C.proc.pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra legalității și temeiniciei soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale.
Cât privește celelalte acte sau măsuri efectuate sau luate de procuror ori în baza dispozițiilor procurorului, specifice fazei prealabile, cum sunt și cele de disjungere, de declinare a competenței ori de respingere a unei plângeri îndreptate împotriva acestor acte, acestea pot fi atacate numai pe tărâmul plângerilor instituite de art. 278 C.proc.pen., pe cale internă, la conducătorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior și nu la judecător, iar, dacă o astfel de plângere se adresează totuși judecătorului, ea trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Această manieră de a proceda se impune deoarece, pe lângă faptul că nu este prevăzut controlul judiciar decât asupra soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, pentru toate celelalte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate din dispoziția sa, oricum au fost reglementate proceduri specifice de verificare imediată de către instanță (art. 1402 și art. 168 C.proc.pen.) ori există posibilitatea să fie cenzurate indirect de instanță, dacă litigiul va ajunge în faza de judecată, fie în cadrul procedurii prevăzute de art. 300 C.proc.pen., fie cu ocazia cercetării judecătorești. în același sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în recurs în interesul legii, prin decizia nr. LVII (57) din 15 octombrie 2007 (publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 283/11 aprilie 2008).
în raport de considerentele dezvoltate mai sus, în conformitate cu art. 2781 alin. (8) lit. a) C.proc.pen., vom respinge ca inadmisibilă plângerea petentei SC M.C.SRL îndreptată împotriva:
- dispozițiilor de disjungere și declinare a competenței cuprinse la punctul II din ordonanța emisă la data de 7 februarie 2012 în dosarul nr. 74/P/2011 de către procurorul de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș;
- părții din ordonanța emisă de procurorul ierarhic superior la data de 16 martie 2012, prin care s-au tratat dispozițiile inițiale ale procurorului de disjungere și declinare a cauzei.
b) în sistemul nostru de drept, judecătoriile au, potrivit art. 25 C.proc.pen., plenitudinea de competență să judece în primă instanță, fiind instanțele de drept comun, cu excepția cazurilor în care prin lege nu se prevede în mod expres o competență derogatorie după materie sau după calitatea persoanei în favoarea tribunalelor, a curților de apel sau a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C.proc.pen., este competent să soluționeze plângerea îndreptată în contra soluțiilor procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
în procedura instituită de art. 2781C.proc.pen., simpla introducere a plângerii nu echivalează cu trecerea cauzei în faza de judecată, astfel că judecătorul intervine prin controlul său în faza prealabilă judecății. în considerarea acestor idei, dispozițiile art. 35 alin. (4) C.proc.pen. nu sunt aplicabile pe durata soluționării de către judecător a plângeri împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată., ele fiind incidente doar dacă litigiul se află în cursul judecății. Prin urmare, odată disjunsă cauza în fața procurorului, competența judecătorului asupra plângerii prevăzute de art. 2781C.proc.pen. se cercetează în funcție de natura infracțiunii și calitatea persoanei vizate prin dispoziția de neurmărire sau de netrimitere în judecată și nu în raport de natura infracțiunilor și calitatea persoanelor față de care a operat disjungerea.
în cauza pendinte, într-o primă etapă, în fața procurorului, actele de care sunt suspectați făptuitorii O.T.T.N. - executor judecătoresc, D.I.F., G.O. și C.C. au fost examinate conexat cu faptele reclamate împotriva făptuitorilor P.F. și M.D.E. Cum subliniam anterior, prin ordonanța din 7 februarie 2012, procurorul a disjuns cauza cu consecința continuării cercetărilor față de făptuitorii O.T.T.N., P.F., D.I., M.D.E. sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu, fals intelectual în legătură directă cu fapte de corupție, precum și față de faptele sesizate de către SC M.C. SRL prin plângerea penală formulată la 29 iulie 2011, completată ulterior (făptuitori D.I.F., G.O. și C.C.). Dispoziția de disjungere, atâta timp cât nu a fost retractată sau, după caz, infirmată de procuror, își produce în continuare efectele.
în urma disjungerii, nici calitatea făptuitoarei P.F. - angajat la D.G.F.P. Mureș la data presupuselor fapte, și nici natura infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, față de care poartă soluția de neîncepere a urmăririi penale, nu atrag competența de judecată în primă instanță a Curții de Apel Tg.-Mureș. O competență personală a curții de apel ar fi existat dacă ar fi rămas reunite pricinile și era motivată de calitatea făptuitorilor O.T.T.N., D.I.F., G.O. și C.C. în același timp, niciuna din celelalte forme ale competenței nu atribuie Curții de Apel Tg.-Mureș dreptul și obligația de instrumentare în prim grad a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pretins săvârșite de făptuitoarea P.F.
în aceste împrejurări, Judecătoriei Tg.-Mureș îi revine competența, sub toate formele acesteia, să judece în primă instanță infracțiunea și persoana indicate, iar judecătorului de la această instanță îi revine competența să soluționeze plângerea petentei SC M.C.SRL împotriva:
- dispoziției de neîncepere a urmăririi penale dată față de făptuitoarea P.F. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C.pen., la punctul I din ordonanța emisă la data de 7 februarie 2012 în dosarul nr. 74/P/2011 de către procurorul de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Tg.-Mureș;
- părții din ordonanța emisă de procurorul ierarhic superior la data de 16 martie 2012, prin care s-a tratat legalitatea și temeinicia dispoziției de neîncepere a urmăririi penale emise față de făptuitoarea P.F.
